La întâlnirea de la Piteşti dintre BCR, ZF şi antreprenorii locali din Argeş, în cadrul proiectului “Cum dezvoltăm România – oportunităţi de afaceri şi dezvoltare locală”, am spus că judeţul Argeş înseamnă “Dacia/Renault şi restul”. Pentru acest cuvânt, “restul”, am fost taxat de un antreprenor local, Toma Lazăr, proprietarul firmei Pentarom (pentarom92.ro), în top cinci producători de ambalaje de carton din România, cu o cifră de afaceri pe 2013 de 61 mil.lei (13,6 mil.euro), un profit de 9,5 mil.lei ( 2 mil.euro) şi aproape 100 de angajaţi.
El, un antreprenor român cu o companie din 1992, cititor şi abonat la ZF, mi-a reproşat faptul că prin acest cuvânt “restul”, unde l-am încadrat, l-am subevaluat, i-am desconsiderat munca şi că nu am dat doi bani pe tot ce face el. “Să ştiţi că şi noi ăştia, <<restul>>, facem investiţii, angajăm oameni şi plătim salarii. Ştiţi câţi bani am plătit eu la buget în nouă luni? 1,9 mil. euro. Dar pentru dvs. numai investitorii străini sunt buni, noi suntem <<restul>>”.
Probabil că ceea ce mi-a spus, mi-a reproşat, Toma Lazăr, gândesc foarte mulţi antreprenori români. Deşi fac investiţii, dau de lucru la oameni, plătesc salarii şi ţin în spate milioane de familii, antreprenorii români se simt subapreciaţi, daţi la o parte şi trimişi să stea în antecameră, versus aprecierea, interesul şi covorul roşu care li se întinde investitorilor străini şi multinaţionalelor care operează în România sau care vin.
Toată lumea din Argeş recunoaşte investiţia şi forţa Dacia/Renault, face jumătate din businessul total al judeţului, de 8 mld.euro, dar din aproape 140.000 de salariaţi cât are Argeşul, producătorul de automobile angajează numai 10% din forţa de muncă. Dacă se mai adaugă şi ceilalţi producători pe componente auto care lucrează pentru Dacia, probabil că pe tot lanţul o treime din numărul de salariaţi din Argeş se învârt în jurul platformei de la Mioveni.
„Restul” de două treimi din numărul de salariaţi poate fi trecut pe statul de plată al antreprenorilor români, cu toate că au un procent mult mai redus din afacerile totale.
La nivel naţional, străinii controlează o treime din cele 650.000 de companii din România şi generează 50% din cifra de afaceri a businessului local, respectiv 125 mld.euro din cele 250 mld.euro înregistrate în 2013, conform unei analize a ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
Jumătate din companiile străine sunt în Bucureşti şi Ilfov. 14 judeţe sunt ocolite de investitori
La nivel naţional, companiile străine au pe statul de plată până într-un milion de angajaţi (720.000 sunt la firmele celor mai mari cinci parteneri comerciali ai României), iar restul de 2,1 milioane de angajaţi sunt în grija antreprenorilor români, care şi ei plătesc salarii şi taxe la buget.
Din păcate, vocea şi interesele antreprenorilor români se aud mult mai puţin în spaţiul public, în birourile guvernului sau ale ministerelor, decât cele ale multinaţionalelor şi investitorilor străini.
Toţi primi-miniştrii, toţi miniştrii, toţi politicienii sau toţi candidaţii la preşedinţie se duc în vizită la Dacia, non-stop, de unde promit autostrăzi pe bandă rulantă (tronsonul Piteşti – Sibiu are deja un deceniu de promisiuni), reduceri de taxe şi sute de mii de locuri de muncă.
Dar niciunul nu face un ocol de 7 km faţă de locaţia Dacia să meargă la Dărmăneşti, la Pentarom, la Toma Lazăr, care şi el le plăteşte salariile şi toate aceste deplasări prin impozite şi taxe. Ce să caute la un antreprenor român, care are sub 100 de angajaţi? În lipsa unei vizite la nivel înalt, Toma Lazăr i-a primit vineri, 13 iunie 2014, pe elevii clasei I A de la Şcoala Gimnazială “Marin Preda” din Piteşti la Pentarom, să le explice cum funcţionează o fabrică, conform site-ului şcolii.
Probabil că astfel de exemple pot fi găsite în toate judeţele.
Antreprenorii români văd cum pe lista ajutoarelor de stat sunt aproape numai companii străine, simt pe pielea lor birocraţia administrativă, care se traduce în luni şi ani pentru obţinerea unei autorizaţii sau rambursarea TVA în urma unui export, în timp ce multinaţionalele beneficiază de sprijinul firmelor de consultanţă, de avocatură şi chiar de ambasadorii ţărilor lor pentru a trece în faţă şi a nu mai sta la coadă.
Când merg la bancă costul de finanţare este diferit între companiile româneşti şi cele străine, iar acest lucru face diferenţa în preţul de cost al unui produs. De asemenea, ca să aibă un preţ competitiv la produsele şi serviciile livrate, antreprenorii români trebuie să aibă în spate, în structura de cost, salarii mai mici decât cele din multinaţionale, diferenţa fiind de aproximativ 30-50%.
Pentru România sunt foarte importante investiţiile străine, mai ales în această perioadă în care economia este prinsă în mlaştina crizei şi nu există un puternic motor intern de creştere.
Dar atenţie la antreprenorii români (nu chiar toţi sunt hoţi), care încep să ridice glasul, să fie conştienţi de ceea ce fac şi încep să socotească cât plătesc la buget şi ce primesc în schimb, măcar prin prisma unei consideraţii.
Pentru mine a fost o lecţie.
