Companii

Scurtă istorie de rafinare: Cum a ajuns România ca din zece rafinării să mai aibă doar trei

Scurtă istorie de rafinare: Cum a ajuns România ca din zece rafinării să mai aibă doar trei

Autor: Roxana Petrescu

25.03.2011, 15:23 1943

Petrom, cea mai mare companie din România, a anunţat azi că punelacătul la rafinăria Arpechim din Piteşti, în contextul în careproducătorul de petrol şi gaze a spus încă de la finalul anului2009 că intenţionează să tragă pe linie moartă două business-uriDoljchim şi Arpechim.

Deşi la momentul respectiv, oficialii Petrom spuneau că la finalulanului 2011 se va stabili viitorul Arpechim, azi ei au anunţat căunitatea se va închide în contextul în care nu au găsit niciun cumpărător credibil.

Închiderea rafinăriei Arpechim face astfel ca dintr-o industriede prelucrare a petrolului formată din zece unităţi de rafinare,numai trei să mai funcţioneze în prezent: Petromidia, companiecontrolată de grupul petrolier Rompetrol, Petrobrazi, a douarafinărie din portofoliul Petrom, şi Petrotel, unitate controlatăde ruşii de la Lukoil.

Ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani astfel încât aziRomânia să mai aibă nevoie de numai 3 unităţi derafinare?

România a fost prima ţară din lume care a avut o capacitate derafinare, fiind de altfel prima ţară în care s-a descoperitpetrolul în urmă cu mai bine de 150 de ani.
În tot acest timp, industria de profil s-a dezvoltat continuu,fiind construite rând pe rând zece rafinării. Acestea sunt:Petromidia, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, PetrotelPloieşti, Rafo Oneşti, Astra Ploieşti, Vega Ploieşti, Steaua RomânăCâmpina, Rafinăria Dărmăneşti şi Petrolsub Surplacu de Barcău.Primele cinci rafinării sunt unităţi cu capacităţi mari, în timp ceultimele sunt de dimensiuni mici.

Specialiştii din piaţă spun că întreg sectorul de rafinare a fostdezvoltat cu o singură intenţie: obţinerea unei industrii peverticală, care să aibă textile, petrochimie, lacuri şi vopsele,îngrăşăminte chimice, iar toate acestea să pornească de la petrol.De exemplu, în anii '75 în România se rafinau circa 20 de milioanede tone de ţiţei, pentru ca între '88 şi '89 nivelul să ajungă la34 de milioane de tone.

În 2009 însă, rafinăriile din România au mai prelucrat numai circa13-14 milioane de tone pentru a acoperi o cerere mai mică de 9milioane de tone de produse petroliere, cerere diminuată şi deefectele primului an de criză.


În ciuda supracapacităţii evidente, analiza strategiilor anunţatede marile companii petroliere denotă faptul că în anii de boomeconomic nici măcar nu se lua în calcul închiderea marilor unităţi,ci dimpotrivă.

Astfel, creşterea consumului de carburanţi îi determină pe mariipetrolişti locali să anunţe în 2007 investiţii de miliarde de euroîn rafinării în contextul în care setea de benzină şi motorină aRomâniei nu părea că se va potoli rapid. OMV spunea de exemplu căare un buget de investiţii de un miliard de euro pentru Petrobrazipentru a-i creşte capacitatea de rafinare de la 4,5 la 6 milioanede tone.

Au fost necesari însă numai doi ani pentru ca de la optimismul deatunci să se ajungă la situaţia din 2009 când aceleaşi companii auales să-şi închidă capacităţile de rafinare. A fost cazul Petromcare atunci a anunţat că planurile de creştere a capacităţii derafinare de la Petrobrazi se tranformă în investiţii în micşorareacapacităţii de rafinare, Arpechim intrând într-o perioadă deconservare finalizată azi prin anunţul de închidere definitivă acompaniei.

AFACERI DE LA ZERO