♦ România intră în al doilea val de dezvoltare a energiei verzi fără un mediu academic pregătit pentru dezvoltarea specialiştilor în domeniu, chiar dacă acesta a fost sectorul care a atras cele mai importante investiţii în energie în ultimele trei decenii. Alături de legislaţia neclară şi de competiţia globală pentru securizarea echipamentelor necesare, lipsa forţei de muncă este o altă piedică majoră pentru proiectele eoliene sau solare.
Pe fondul planului major de decarbonizare a UE pentru 2050 şi al ţintei intermediare de reducere a emisiilor de CO2 până în 2030 cu 55% faţă de anul 1990, energia verde este la începutul unui nou boom. La nivel oficial, estimările prevăd montarea a încă 6.000 MW, eolian şi solar, până în 2030, dar aceste estimări ar putea fi prudente în contextul în care unii specialişti cred că potenţialul real ar fi de 10.000 MW. Ce se întâmplă acum pe piaţa energiei verzi aminteşte de perioada 2009-2014, când România a devenit una dintre cele mai căutate destinaţii la nivel mondial pentru proiectele de energie verde. La finalul celor cinci ani de creştere spectaculoasă, România avea peste 3.000 MW montaţi în energie eoliană şi 1.340 MW în proiecte de energie solară, capacitate nemodificată până în prezent. În ciuda acestei creşteri spectaculoase şi a perspectivelor generoase de dezvoltare, eforturile locale pentru pregătirea specialiştilor din domeniul energeiei regenerabile sunt neglijabile.
„Nu avem încă mulţi specialişti pe domeniul energiei verzi. În România avem două reactoare nucleare şi 1.400 MW de energie nucleară, dar avem şi câteva universităţi care predau energie nucleară. Pe de altă parte, avem de două ori mai multă energie regenerabilă şi nu avem o universitate care să predea energia verde, avem doar cursuri de specializare. Nu avem capacitatea să pregătim suficienţi oameni pentru noul val de investiţii“, a declarat Sebastian Enache, business development manager în cadrul Monsson-PLC.
