♦ Pe lângă seceta tradiţională, Europa se confruntă şi cu o aşa-zisă secetă a vântului, lucru care afectează direct ambiţiile europene privind energia eoliană.
Valul de căldură care pârjoleşte Europa este o veste cât se poate de proastă pentru preţul enegiei, pe fondul creşterii consumului, dar seceta este un pericol şi mai mare pentru producţia de electricitate în contextul celei mai complicate ierni din ultimii ani.
Ieri, în jurul prânzului, numai 2,5% din producţia de energie a României venea de la parcurile eoliene. Hidroelectrica injecta 26% din total, centrala de la Cernavodă aducea 21% iar gazul istoric de scump avea o pondere de 20% din producţia totală de energie. Importurile acopereau circa 10% din consum, într-o zi fără o cerere neobişnuit de mare. Pe piaţa spot, energia se vindea cu 472 de euro/MWh, doar Franţa având energia mai scumpă, 521 de euro/MWh din cauza problemelor pe care le are cu unele capacităţi nucleare. Spaniolii, cu gazul plafonat, aveau energie la 142 de euro pe MWh.
Problema este că lucrurile s-ar putea înrăutăţi pentru că gradul de umplere din lacurile de acumulare ale Hidroelectrica este cel mai mic, pentru luna iulie, din ultimii cinci ani de zile. Astfel, pentru data de 17 iulie, datele Transelectrica arată că procentul de umplere era de 76%. Anul trecut, în aceeaşi perioadă procentul era de 94%. Din datele publice, ultimul an cu un grad de umplere mai mic faţă de cel din iulie anul acesta a fost 2017. Anul trecut Hidroelectrica a livrat 16,6 TWh de energie, din care 5,5 TWh au venit din lacurile de acumulare. La nivelul anului 2017, gradul de umplere pentru mijlocul lunii iulie a fost de 65%, producţia Hidroelectrica pentru acel an fiind de circa 14 TWh, cu 20% mai mică faţă de 2016. Anul 2017 nu a fost cel mai slab pentru Hidroelectrica, în 2012, de exemplu, an în care firma a şi intrat în insolvenţă, producţia fiind de numai 12 TWh. În 2014, de exemplu, an cu o hidrologie foarte bună, Hidroelectrica a reuşit să genereze peste 18 TWh de energie.
