Valeria Herdea, preşedinta Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care a primit 11 miliarde de lei la rectificarea bugetară ce a avut loc recent, şi-ar dori ca România să aloce acelaşi procent din PIB pentru sistemul medical, la fel ca ţările din Vestul Europei.
„Ne bucurăm că s-a făcut rectificarea bugetară. De-a lungul acestui an, lupta cea mai mare a fost să existe fonduri să facilităm accesul pacientului la servicii medicale, să facem plata corectă a furnizorilor de servicii medicale şi să debirocratizăm. (...) Mi-aş dori mai mulţi bani, nu îmi doresc 6,5% din PIB, îmi doresc 11%, ca în Vest, pentru că sunt cetăţean european”, a spus Valeria Herdea, preşedinta Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în cadrul evenimentului ZF Health&Pharma Summit 2024,
Bugetul instituţiei în 2024 este de aproape 63 miliarde de lei, în creştere cu 4% faţă de anul anterior. Herdea spune că dacă ar avea mai mulţi bani, ar eficientiza sistemul, ar investi în digitalizare, tehnologizare, perfecţionarea resursei umane.
Ea a adăugat că una dintre marile provocări ale sistemului medical este cum să finanţezi corect în limita bugetului alocat, pentru ca fiecare furnizor sau fiecare pacient asigurat să poată beneficia echitabil de servicii la timp. „Cel care coordonează o echipă are mai multe şanse să aibă succes decât cel care este one man show”, a subliniat ea, menţionând că omul şfinţeşte locul şi trebuie să analizeze foarte bine ce face.
„La cabinet există pacienţi din toate păturile sociale şi toate culturile şi mergând la CNAS diferenţa nu e atât de mare, vorbim de trecerea de la micromanagement la macromanagement. Este greu să răspunzi de un sistem de sănătate şi să-l faci perfomant, să pui oameni cu diverse capacităţi să lucreze împreună şi să reuşeşti să implementezi ce îţi doreşti când te loveşti de resursele financiare”, a explicat Valeria Herdea.
Ea a afirmat că obiectivul său este să faciliteze accesul pacienţilor la servicii medicale. „Aşa mi-am dorit şi la Colegiul medicilor, aşa îmi doresc şi acum. În fiecare zi, măcăr o dată, fiecare dintre noi să se pună în pantofii pacientului să vadă cât e de greu.”
