Companii

Silozul, cel mai bun instrument de risk management pentru producătorii de ulei. Cum îşi dispută marii jucători teritoriile?

Silozul, cel mai bun instrument de risk management pentru producătorii de ulei. Cum îşi dispută marii jucători teritoriile?

Autor: Gabriel Razi

19.03.2012, 00:07 2388

Cele mai mari capacităţi de stocare a materiilor prime pentru ulei sunt deţinute de americanii de la Cargill (615.000 tone), francezii de la Expur Urziceni (255.000 tone), portughezii de la Prio Foods (150.000 tone), dar şi de companii ale antreprenorilor români precum Prutul Galaţi (225.000 tone) sau Ardealul Carei (138.000 tone).

Depozitele deţinute de producătorii de ulei pun la adăpost profitul acestora, în condiţiile în care acţionează ca un adevărat scut împotriva scumpirii florii-soarelui din fiecare primăvară. Tot ele sunt cele care le oferă producătorilor de ulei siguranţa semnării unor contracte cu marii retaileri, pentru că astfel fabricile pot furniza produse în mod constant şi la cantitatea cerută.

"Silozurile sunt foarte importante pentru un producător de ulei pentru că acesta poate cumpăra materie primă pentru a o stoca şi nu depinde de o altă companie atunci când face achiziţiile. În al doilea rând, aceste unităţi sunt importante pentru schiţarea strategiei companiei în fiecare an. Ştii ce materie primă ai, estimezi ce producţie faci şi poţi supraveghea de aproape fluxul de materie primă", explică Viorel Zichil, director general al Ulerom Vaslui, unul dintre primii zece jucători de pe piaţa uleiului.

Pentru producătorii de ulei miza unei reţele de silozuri este imensă, în condiţiile în care recolta de anul trecut de floarea-soarelui, de circa 2 milioane de tone, valorează în bani acum aproximativ 700 milioane de euro. Imediat după recoltare în a doua parte a lui 2011 cotaţiile erau însă aproape la jumătate ca urmare a valului de vânzări făcute de micii producători.

Tocmai achiziţiile ieftine reprezintă şi unul dintre principalele motive pentru care producătorii locali de ulei au pus bazele unor adevărate reţele de silozuri. "Noi preluăm materia primă la poarta silozului şi nu mai plătim transportul de la câmp la unitatea de stocare. De aici vin reduceri de cost", adaugă Zichil.

Ulerom Vaslui, business deţinut de Adrian Porumboiu, operează silozuri cu o capacitate totală de 61.000 de tone, însă produ­că­torul face preluări de materie primă şi prin intermediul reţelei de silozuri a Comcereal, o altă companie din grupul Racova Pan Group, a lui Porumboiu.

O strategie similară este adoptată şi de americanii de la Cargill, care deţin în România o fabrică de ulei la Podari în judeţul Dolj, unde produc mai multe branduri, printre care şi Untdelemn de la Bunica.

"Cu linii de business integrate, Cargill România beneficiază în acelaşi timp de capacităţile de preluare a materiei prime de la fermieri, iar pentru businessul de ulei îmbuteliat capacităţile de stocare reprezintă o resursă importantă", a explicat şi Adela Vlăduţoiu, general manager al Cargill Oils.

De cealaltă parte, Vasile Leu, fost director şi acţionar al producătorului Argus Constanţa, explică la rândul său că reţele de silozuri sunt un adevărat generator de profit pentru producători datorită achiziţiilor ieftine şi reprezintă totodată o adevărată "uşă deschisă" pentru a semna contracte cu marii retaileri.

"Silozurile ajută la formarea profitului şi oferă siguranţă pe parcursul anului pentru că este foarte greu să semnezi contracte cu marii retaileri dacă nu poţi furniza produse în mod constant şi la cantitatea cerută", spune Leu.

Siloz la poarta fabricii, dar şi lângă fermieri

Un alt element determinant în strategia producătorilor de ulei este şi pozi­ţionarea în teritoriu a unităţilor de stocare. Producătorii locali au silozuri atât la poarta fabricii, dar şi în zonele unde sunt marii producători de floarea-soarelui.

Spre exemplu, producătorul Prutul Galaţi, un business de peste 60 de milioane de euro pe an, are o fabrică în Galaţi, dar operează silozuri şi în Iaşi (43.000 de tone), Dolj (15.500 de tone) sau Botoşani (2.500 de tone).

Similar, Ardealul Carei, companie care operează o fabrică în Carei, judeţul Satu Mare, deţine silozuri şi în alte judeţe din vestul ţării: în Bihor producătorul are mai multe unităţi de stocare cu o capacitate totală de 37.000 de tone, în timp ce în Arad producătorul controlează alte silozuri care pot fi umplute cu până la 92.000 de tone de seminţe de floarea-soarelui.

Piaţa locală a uleiului, evaluată în bani la 350-400 milioane de euro, este împărţită între jucători multinaţionali precum Cargill, Bunge sau Expur şi afaceri ale antreprenorilor precum Prutul Galaţi (Marian Andreev), Ulerom (Adrian Porumboiu) sau Ardealul Carei (mai multe persoane fizice).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO