Companii

Soluţiile lui Vladimir Cohn pentru „criza“ lemnului: eliminarea intermediarilor şi listarea Romsilva la bursă

Soluţiile lui Vladimir Cohn pentru „criza“ lemnului: eliminarea intermediarilor şi listarea Romsilva la bursă

Autor: Corina Mirea

10.02.2016, 00:06 1473

Vladimir Cohn – omul de afaceri care controlează produ­cătorul de ambalaje Ecopack din Ghimbav şi fabrica de hârtie pentru carton ondulat Ecopaper din Zărneşti, businessuri cu afaceri cumulate de peste 250 de milioane de lei în 2014 – susţine că industriile de lemn şi respectiv cea de hârtie au nevoie de o „nouă“ Romsilva. El vorbeşte astfel despre necesitatea înfiinţării unei instituţii care să le asigure jucătorilor din domeniu predictibilitate în privinţa materiei prime atât în producţia de mobilă, cât şi în cea de celuloză şi hârtie.

Printre soluţiile pe care omul de afaceri le mai propune în acest sens se numără impunerea de către guvern a unui nou sistem de lucru pentru Rosmsilva, cel mai mare proprietar de păduri din România, care ar presupune, printre altele, înfiinţarea unor unităţi proprii de exploatare a masei lemnoase, astfel încât lemnul din pădure să nu fie tăiat de „intermediari“ sau listarea pe bursă a Romsilva pentru transparentizarea activi­tăţii instituţiei.

„Romsilva este un stat în stat, care controlează  şi administrează o suprafaţă uriaşă de masă lemnoasă din care se recoltează aproximativ 9 milioane de metri cubi, cu firme private prin contracte de servicii, şi la care se adaugă câteva milioane bune de metri cubi care se fură. Astăzi nu mai există nicio fabrică producătoare de celuloză sau de hârtie produsă din celuloză, importurile de hârtie se ridică anual la 400 mil. dolari şi sunt în creştere (...). Romsilva nu permite nicio formă de asigurare a resursei, drept urmare o investiţie substanţială nu poate fi finalizată fără această garanţie, la preţul pieţei“, explică Vladimir Cohn.

Afirmaţiile acestuia vin în contextul în care în ultimele luni industria lemnului a fost „guvernată“ de un scandal privind preţu­rile la materia lemnoasă scoasă la licitaţie de Romsilva, care exploatează jumătate din cele 19 milioane de metri cubi de lemn din pădurile din România. În luna noiembrie a anului trecut, printr-o decizie a directorului general, Romsilva a mărit preţul de pornire pentru achiziţia materiei lemnoase pe care o vinde, stabilind ca preţ de referinţă preţul mediu la care s-a cumpărat materia lemnoasă din anul precedent. Acest lucru a dus la creşterea preţului de pornire pentru achiziţiile de anul acesta cu 30% faţă de 2015 şi de trei ori faţă de nivelul din anul 2010. În acest context, în ultima perioadă industria lemnului a fost împărţită între proteste, ieşiri publice ale producătorilor de mobilă care au spus că, la preţul actual al materiei prime, vor fi nevoiţi să reducă producţia şi acuzaţii purtate de la Ministerul Mediului la Romsilva şi invers. Pe de-o parte, Romsilva a susţinut că Ministerul Mediului şi guvernul au aprobat şi au acceptat un regulament în altă formă decât cea stabilită în cadrul unui grup de lucru în care au fost implicaţi mai mulţi actori publici şi privaţi din domeniu.

Pe de altă parte, Ministerul Mediului a spus că nu are nici o putere asupra stabilirii preţului la materia lemnoasă şi a cerut Romsilva să remedieze situaţia. Abia după ce câteva mii de oameni din industria lemnului au ieşit în stradă situaţia a început să se rezolve.

Guvernul a modificat şi completat „Regulamentul de valorificare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică“, ce prevedem alt mod de calculare a preţurilor, în funcţie de preţul de referinţă pentru fiecare an de producţie în parte, spre exemplu.

„Cred că guvernul ar trebui să impună ca Romsilva să facă exploatarea prin formarea de unităţi proprii, fără angajarea unor firme de exploatare externe pentru eliminarea furturilor. Romsilva ar trebui să fie obligată să exploateze minimum 75% din creşterea naturală a masei lemnoase avute în administrare. Este necesar să se permită angajarea unor contracte de lungă durată cu termeni clari de asigurare de masă lemnoasă la preţul pieţei din cursul unui an, stabilit la sfârşitul anului precedent. O măsură bună ar fi listarea pe bursă a Romsilva, cu un pache de  25-40% din acţiuni, ceea ce ar asigura o transparenţă a activităţii sale“, adaugă Cohn.

Vladimir Cohn controlează producătorul de ambalaje Ecopack din Ghimbav şi fabrica de hârtie pentru carton ondulat Ecopaper din Zărneşti

 
 

Opinie Vladimir Cohn

Romsilva, prăduitor sau protector al pădurilor ?

 

Ambasadorul american în România se întreba, zilele trecute, de ce PIB-ul României nu este mult mai mare, având în vedere resursele umane şi naturale ale ţării şi chiar menţiona un multiplu de trei ori mai mare decât cel actual.

Una din zonele cu o mare capacitate de dezvoltare este resursa forestieră, cu largi domenii de utilizare, cu potenţial de valoare adăugată, creatoare de multe mii de locuri de muncă permanente, mai ales în zone cu şomaj ridicat, interes ridicat de investiţii, potenţial verificat de export.

Care este realitatea de astăzi legată la această resursă:

Administrată de o regie naţională de stat- Romsilva- este de fapt un stat în stat, care controlează şi administrează o suprafaţă uriaşă de masă lemnoasă, care an de an asigură o creştere naturală de circa 20-25 de milioane de metri cubi, din care se recoltează aproximativ 9 milioane de metri cubi, cu firme private de recoltare prin contracte de servicii şi plus câteva milioane bune de metri cubi de lemn care se fură, fie din pădurile statului fie din cele private.

În 1989 exista un Minister al Pădurilor care controla şi coordona toate activităţile care foloseau resursa forestieră, prin planuri pe termen lung, pe baza unor sinergii eficiente dedicate asigurării cu materii prime unui şir lung de întreprinderi conectate la producţia de mobilier masiv, foarte căutat la export, la producţia de celuloza (care se ridica la circa un milion de tone/pe an, iar astăzi producţia este zero), la producţie de hârtie integrată cu celuloză (azi se produce zero tone), producţia de materiale de construcţii, la export de cherestea (o mare parte din datoria externă de 10 miliarde dolari  a fost plătită cu cherestea).

Acest minister a fost desfiinţat în 1990 şi înlocuit cu Regia Naţională a Pădurilor, care s-a aflat sub tutela mai multor ministere în funcţie de ce partid era la putere, fiind o regie de mare interes pentru toate partidele fie că era vorba de UDMR , PD , PDL sau PSDR. Codul Silvic a fost formulat, schimbat, alterat, deliberat de zeci de ori în Parlament , amânat de alte zeci de ori şi când a fost aprobat s-au schimbat partidele la guvernare şi s-a luat de la capăt reformularea şi metodele de aplicare ale acestuia .

Astăzi nu mai există nicio fabrică producătoare de celuloză sau de hârtie produsă din celuloză, iar importurile de hârtie se ridică anual la 400 milioane de dolari şi sunt în creştere. În schimb, câteva firme din Austria exportă din România în forţă cherestea de peste 500 milioane de euro şi chiar buşteni de gater, adică materii prime brute (la fel ca un stat bananier).

Există interes pentru investiţii în industria de celuloză şi hârtie, care este complementară cu exploatarea lemnului pentru mobilă sau cherestea , dar multe discuţii cu Romsilva nu au condus la formalizarea unor contracte care să garanteze necesarul de lemn pentru celuloză pe termen lung. Legislatia prezentată de Romsilva nu permite nicio formă de  asigurarea  a resursei, drept urmare o investiţie substanţiala nu poate fi finalizată fără garanţia asigurării materiei prime la preţul pieţei .

În prezent se discută situaţia evaluării lemnului pe picior de către Romsilva , scos la licitaţii, la preţuri exorbitate , fără nicio legatură cu piaţa, doar în baza unei interpretări subiective care a echivalat preţul de adjudecare de anul trecut cu noul preţ pe picior în pădure. În mod normal din cele aproximativ 4 milioane de metri cubi licitaţi numai 200.000 de metri cubi specii rare au fost adjudecate. Ca urmare o demonstraţie uriaşe a forestierilor în Bucuresti a alertat ministrul de resort si s-a convocat o comisie ce ar urma să rediscute situaţia .

Singurul organism care a formulat  o soluţie  viabilă de piaţă pentru licitaţiile de lemn  a fost Consiliul Concurenţei care a indicat ca preţul de pornire să fie minim şi piaţa să decidă preţul final .

Cred că guvernul ar trebui să impună Romsilva un nou sistem de lucru : exploatarea masei lemnoase să se facă de către Romsilva, prin formare de unităţi proprii de exploatare a masei lemnoase, făra angajarea unor firme de exploatare externe pentru eliminarea furturilor. Romsilva să fie obligată să exploateze minim 75% din creşterea naturală a masei lemnoase din suprafeţele avute în administrare, să se permită angajarea unor contracte de lungă durată cu termeni clari de asigurare de masă lemnoasa la preţul pieţei din cursul unui an, stabilit la sfârşitul anului precedent. Romsilva să fie penalizată pentru nerealizare recoltării integrale a masei lemnoase în cursul unui an calendaristic, astfel se evită limitarea masei lemnoase pe piaţă şi evident o mărire artificială a preţului de vânzare.

Exploatarea şi prelucrarea integrată a masei lemnoase  generează zeci de mii de locuri de muncă pe orizontală, transportatori, furnizori de echipamente de exploatare, întreprinderi de întreţinere şi servici pentru companiile prelucratoare de masă lemnoasă, servicii portuare pentru exporturi, servicii bancare etc.

O măsura importantă ar fi listarea pe bursa a Romsilva cu un procent  de 25-40% , ceea ce ar asigura o transparenţă a activităţii acestei regii naţionale, care astăzi funcţionează mai mult ca o regie în interesul unora  şi mai puţin in interesul proprietărilor de drept.

AFACERI DE LA ZERO