Industria prelucrătoare s-a confruntat, în ultimii ani, cu multiple provocări, pornind de la disfuncţionalităţile de pe lanţurile de aprovizionare apărute în timpul pandemiei, la creşterea preţurilor materiilor prime şi a costurilor cu energia, la incertitudinile cu privire la evoluţia economiei globale şi la tensiunile geopolitice. Cu toate acestea, companiile din domeniu au înregistrat evoluţii pozitive, însă sunt în permanenţă cu ochii pe tabloul riscurilor, în încercarea de a le gestiona cât mai eficient, şi, în acelaşi timp, pe reglementările tot mai frecvente, în principal cele cu privire la atingerea standardelor de sustenabilitate.
În România, datele Institutului Naţional de Statistică arată o creştere semnificativă a cifrei de afaceri în industria prelucrătoare în ultimii doi ani, de 20% în 2021 şi de 23% în 2022, în termeni nominali. Rezultatele, deşi obţinute într-un context puternic inflaţionist, arată că jucătorii din domeniu au reuşit să gestioneze în mod rezonabil provocările cu care s-au confruntat.
Perspective pentru 2023
Pentru acest an, estimările indică, printre principalele riscuri, persistenţa blocajelor pe lanţurile de aprovizionare, întârzieri în dezvoltările logistice la nivel global, presiuni suplimentare asupra costurilor, dar şi o intensificare a atacurilor cibernetice.
Pe sectoare de activitate, industriile cu consum ridicat de energie sau puternic dependente de investiţii vor fi, probabil, cele mai afectate în acest an. În schimb, sunt estimate creşteri în fabricarea de produse chimice, din cauciuc şi plastic, precum şi în industria producătoare de maşini, chiar dacă mai lente din cauza cererii incerte pe fondul rezervelor privind evoluţia economiei globale. De asemenea, există potenţial de creştere în sectorul aerospaţial, odată cu redresarea companiilor aeriene, şi în domeniul echipamentelor de apărare.
În aceste condiţii, jucătorii din industria prelucrătoare trebuie să identifice factorii care au cel mai mare potenţial negativ şi să acţioneze pentru a le diminua impactul.
În cazul problemelor de pe lanţurile de aprovizionare, o soluţie ar putea consta în diversificarea portofoliului de furnizori, cu accent pe dezvoltarea unor parteneriate pe termen lung, astfel încât să beneficieze de mai multe surse pentru produsele necesare în eventualitatea apariţiei unor noi evenimente neprevăzute.
Parteneriatele de acest gen pot oferi o anumită protecţie companiilor şi faţă de creşterea accelerată a preţurilor pe piaţă. În astfel de cazuri, este oportună o analiză a costurilor de aprovizionare pentru a se stabili care este proporţia reprezentată de creşterea preţurilor şi în ce măsură pot fi renegociate parteneriatele cu furnizorii.
În situaţia unui conflict geopolitic, cum este cazul războiului din Ucraina, care a perturbat lanţurile de aprovizionare din regiune şi nu numai, o companie afectată trebuie să analizeze rapid reţeaua de furnizori din zonă, să identifice potenţialul deficit de aprovizionare şi să se reorienteze către alte surse.
Pentru eficientizarea operaţiunilor, companiile pot accelera procesele de digitalizare şi transparentizare a activităţii şi, nu în ultimul rând, pot implementa automatizări care, dincolo de efectul benefic asupra costurilor, pe termen lung, ajută şi la gestionarea optimă a forţei de muncă, în continuare deficitară.
Respectarea standardelor de sustenabilitate
Un alt factor care poate pune presiune pe activitatea companiilor din industria prelucrătoare, dar nu numai, este legat de respectarea reglementărilor privind standardele de sustenabilitate (ESG), care implică un set tot mai complex de raportări nefinanciare. În acest caz, jucătorii din industrie trebuie să opereze schimbări de-a lungul lanţurilor valorice, pentru a reuşi să se conformeze reglementărilor în vigoare. În plus, aceştia trebuie să intensifice eforturile de protecţie a mediului, prin utilizarea surselor alternative de energie, dar şi prin adoptarea principiilor economiei circulare, să îşi îmbunătăţească guvernanţa şi să deruleze o serie de iniţiative cu impact social în comunitatea în care activează.
Toate aceste tendinţe sunt valabile şi pentru piaţa din România, astfel că jucătorii locali trebuie să le ia în calcul în planurile de afaceri. În plus, având în vedere poziţionarea geografică, la graniţa zonei de conflict, comunitatea de afaceri, împreună cu autorităţile, ar putea analiza modalităţi prin care să ofere alternative de aprovizionare, de producţie, dar şi de distribuţie pentru companiile din industria prelucrătoare, dar nu numai, afectate de războiul din Ucraina.
