În drumul spre creşterea productivităţii, ca România să ajungă la recoltele de cereale şi oleaginoase din vestul Europei, care sunt în medie acum la jumătate, fermierii simt că li s-a pus o barieră: sustenabilitatea. Mai precis, pentru a obţine finanţări bancare necesare cumpărării de terenuri – cel mai valoros bun dintr-o fermă – bancherii cer fermierilor să includă în planurile lor o componentă de sustenabilitate.
De exemplu, fermierii ar trebui să adopte tehnologii agricole mai prietenoase cu solul, cum ar fi practicile de no-till (fără lucrări ale solului) sau minimum-till (cu lucrări minime). Aceste metode însă pot reduce randamentele aşteptate, ceea ce afectează în final profitabilitatea, consideră Emanuel Iercan, administrator al Terracult, o companie cu capital austriac care cultivă 7.000 de hectare cu cereale şi oleaginoase în Arad.
„Nu e o soluţie pentru noi să achiziţionăm un teren cu credit verde pentru a practica no-till sau minimum-till şi să aşteptăm apoi profit. Nu cred că este o soluţie pentru viitor. (...) Sustenabilitatea afectează profitabilitatea“, a spus Emanuel Iercan, administrator al Terracult, prezent la conferinţa ZF/BT „Pentru o agricultură profitabilă“, care a avut loc la Timişoara, pe 22 octombrie.
