Tot pe plus, dar cu o creştere mai mică. Piaţa stocării de energie, critică pentru dezvoltarea proiectelor regenerabile, a ajuns în 8 luni la circa 250 MW, cât un sfert de Tarniţa. Mai poate fi atins obiectivul de 1.000 MW pentru 2025?

♦ La începutul lunii septembrie, România avea în proiecte de stocare a energiei o putere instalată de 250 MW, cât un sfert de Tarniţa, dar deşi anul începuse cu un ritm bun de puneri în funcţiune, ultimele trei luni au venit cu o stagnare ♦ Pentru finalul anului, obiectivul este de a ajunge la 1.000 MW în proiecte de stocare a energiei, dar atingerea acestui nivel pare în acest moment destul de dificilă.

„Până la finalul anului ajungem la 1.000 MW în proiecte de sto­ca­re pentru ca în 2026 să completăm cu alţi 750 MW“, a spus Bodan Ivan, mi­nis­trul energiei, în cadrul unei confe­rinţe susţinute la începutul acestei săptă­mâni. Stocarea de energie a de­venit un subiect extrem de fierbinte, nu doar în România, în contextul accele­rării proiectelor de energie regene­rabilă şi a problemelor pe care acestea la induc în funcţionarea sistemului.

Dar obiectivul anunţat de la nivel ministerial pare uşor optimist rapor­tat la realitatea din teren. Datele Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, arată că la începutul lunii septembrie, România a vea o putere instalată în proiecte de stocare a energiei de

249 MW, un salt important faţă de începutul anului când erau montaţi 137 MW. Ceea ce se remarcă este în­ce­tinirea ritmului de puneri în funcţiune în ultimele trei luni de zile, în contextul în care la jumătatea lunii mai capacitatea era de 241 MW. Ni­velul de 249 MW, care însă pot stoca 434 MWh de energie, de la începutul lunii septembrie este format din 20 de proiecte de stocare indepen­den­te, care împreună reprezin­tă un sfert din deja celebra Tarniţa-Lăpuş­teşti. o hidrocentrală de acumulare prin pompaj de 1.000 MW, pe care statul se chinuie să o facă de zeci de ani de zile, fără succes, care ar funţiona ca o imensă baterie.