Sistemul public de sănătate învechit şi lipsit de dotări a fost principalul punct de plecare în dezvoltarea clinicilor private din România în ultimii ani, afacerile de profil ajungând la jumătate de miliard de euro. Vizate sunt mai ales specialităţile medicale profitabile - naşteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară - şi mai puţin cele de mare complexitate, precum chirurgie, neurochirurgie, transplant, oncologie şi recuperare. În cât timp vom recupera distanţa faţă de spitalele private din vest? Unde concurăm de la egal la egal cu occidentalii şi unde mai avem minusuri? Cât de ieftin e să te tratezi în România? Şi, cel mai important, când va exista un spital privat autohton capabil să rezolve orice problemă de sănătate?
Pentru locuitorii din vestul României, zicala "cel mai bun medic este trenul către Cluj" a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulţi pacienţi au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat faţă de condiţiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienţi, date fiind distanţa mult mai mică faţă de cel mai apropiat centru universitar şi faptul că serviciile le sunt parţial decontate de casele judeţene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care graniţa româno-maghiară e prea departe, soluţia e avionul către Viena. Fireşte, cu cât distanţa creşte, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluţie pentru a deveni iar sănătos, scrie Business Magazin.
Distanţa: 1.000 de km. Diferenţa: 20 de ani
"Când porneşti practic de la zero şi trebuie să surmontezi un ecart de 20 de ani, răspunsul referitor la felul în care sunt sau nu clinicile româneşti la nivelul celor din Vest nu poate fi uşor cuantificabil", explică Nicolae Marcu, directorul general al MedLife, compania cu cea mai mare cifră de afaceri în piaţă. Marcu ar duce comparaţia mai degrabă la nivel de regiune, unde, potrivit managerului, faţă de ţările vecine, medicina privată din România este net superioară, atât în infrastructură şi în echipamente, cât şi în resurse umane. "Am văzut spitale private din sud-estul Europei şi vă garantez că cele din România sunt mai bune. Nu impresionează nici Polonia, nici Croaţia", spune şeful MedLife. Marcu aduce în discuţie şi vizita omologilor săi din Marea Britanie sau Franţa, care au menţionat că "au avut ce să înveţe" şi că medicina privată din România a recuperat "foarte repede" ecartul faţă de ţările cu tradiţie în domeniu - "am putea spune că e nevoie doar de atenţie la reglajele fine".
Şi totuşi, de unde ar veni ideea potrivit căreia clinicile româneşti ar avea un mare minus în faţa celor occidentale? "Există cel puţin un handicap de imagine pentru clinicile româneşti, în sensul că nu sunt comparate niciodată cu nişte clinici obişnuite din Occident, fie ele private sau de stat. Şi asta pentru că niciun pacient care pleacă din România nu merge la o clinică obişnuită", spune Sergiu Neguţ, unul dintre executivii care a activat ani buni în dezvoltarea industriei şi proprietar al buticului de consultanţă SVP Consulting. Iar exemplele AKH din Viena sau ale altor clinici de la Istanbul, Frankfurt sau München, locuri în care se tratează anual mii de români, vin să confirme ipoteza lansată de Sergiu Neguţ. Nivelul de comparaţie este, deci, cel al clinicilor de top occidentale, iar la acest nivel e greu de ajuns pentru toate celelalte clinici din Vest, nu doar pentru clinicile private din România. El remarcă faptul că abia recent şi mai degrabă pe anumite nişe foarte înguste se poate vorbi de performanţă la nivelul clinicilor de top occidentale. "Clinicile româneşti au apărut ca răspuns la nivelul deplorabil de asistenţă şi confort în spitalele de stat. Aşa că pentru o bună bucată de vreme nici nu s-a pus problema unei concurenţe decât cu statul", spune Neguţ.
Potrivit medicului Bogdan Ivănescu, preşedinte şi CEO al băncii de celule stem StemSure, sistemul privat românesc face eforturi intense pentru a ajunge la nivelul sistemului privat vest-european. Sectorul serviciilor medicale private este într-o continuă creştere din 2009 până astăzi, nivelul investiţiilor crescând de la an la an - "spre exemplu, din cele zece spitale private din Bucureşti, opt s-au deschis doar anul trecut, dar ne aflăm încă în etapa de început a medicinei private româneşti". Medicul atrage atenţia că, deşi e o alternativă pentru serviciile oferite în sistem public, investiţiile va trebui să continue pentru a ne apropia de standardele vestice - "experienţa nu poate veni decât în timp, de la specialişti foarte bine pregătiţi şi, în special, de asumarea responsabilităţii actului medical de către clinicile private, indiferent de gravitatea cazului tratat".
De la egal la egal, dar şi cu minusuri
"În general, clinicile româneşti de top au aparatură superioară faţă de clinicile din Occident, pentru simplul motiv că sunt mai noi şi medicii de aici insistă să aibă aparatură de vârf, chiar şi atunci când efectul este antieconomic", punctează Sergiu Neguţ. De exemplu, în zona de imagistică, clinicile româneşti sunt la nivel occidental, iar laboratoarele de vârf nu diferă fundamental ca echipamente, proceduri, reactivi de laboratoarele similare din Occident. Pe lângă impactul aparaturii se ridică şi problema medicilor români care sunt pregătiţi, atât din punct de vedere teoretic, cât şi al experienţei practice, la nivelul marilor clinici occidentale. Ei există, după cum observă Neguţ, dar nu sunt atât de mulţi: cei aproape de cele mai ridicate standarde activează în chirurgia bariatrică, laparoscopică, ginecologică, plastică şi ortopedie.
După cum spune Fady Chreih, directorul executiv al reţelei de clinici private Regina Maria, trei criterii sunt importante şi necesare pentru a avea succes şi a fi performant: expertiza medicului sau a echipei de medici, adică să aplice şi să fie la curent cu cele mai bune practici europene sau internaţionale, dotarea cu echipamentele medicale necesare efectuării investigaţiei sau operaţiei medicale şi, nu în ultimul rând, grija faţă de pacient.
În esenţă, specialităţile în care România concurează de la egal la egal cu clinicile vestice sunt oricare altele decât cele chirurgicale. Iar logica e simplă: investiţia necesară furnizării unui serviciu medical competent este mai mică în alte zone decât în chirurgie, deci costul suportat de pacient e mai mic, iar numărul celor care vor solicita actul medical va fi mai mare. Ecuaţia se traduce în eficienţă economică pentru operatorul privat, fără de care activitatea lui nu ar avea sens. "E destul de dificil de oferit servicii medicale premium în condiţii de eficienţă economică pentru o populaţie ca a României - săracă în comparaţie cu media Europei", rezumă medicul Bogdan Ivănescu.
Citiţi mai multe detalii pe www.zfcorporate.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
