♦ Normal că românii au plecat în masă acolo unde sunt locuri de muncă în abatoare şi fabrici, după ce industria alimentară românească a fost distrusă.
România a trimis anul trecut aproape 1 milion de tone de orz în Spania, un ingredient de bază în furajele pentru animale, dar şi 717.000 tone de porumb şi 450.000 de tone de grâu, potrivit Trade Map, care monitorizează comerţul bilateral dintre ţări. Cu aceste cereale, au fost hrăniţi porcii care au devenit carnea de pe masa românilor.
Spania este principala ţară din care România cumpără carne şi în 2023 au fost importate peste 100.000 de tone de carne de porc, ceea ce înseamnă că cel puţin 5.000 de tiruri cu carne produsă în Spania cu cereale din România au aşteptat în 2023 la vamă pentru a livra carne din Spania. Pe lângă carnea de porc, Spania a exportat şi alte produse cu valoare adăugată, iar, la finalul zilei, balanţa comercială se înclină în favoarea Spaniei.
„Acum, dăm toţi banii afară, de la inputuri, de la sămânţă până la produs, 5 miliarde de euro, nu rămâne nimic în economie. Rămân doar nişte contrucţii făcute cu materiale din afară. Avem 5 miliarde de euro, plus subvenţii, care nu generează plusvaloare în economie nici în aval, nici în amonte. Producem repede, dăm grâul în port şi pleacă cu barja şi nu rămânem cu nimic“, spunea recent profesorul Cristian Găină de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB) din Timişoara.
El s-a referit la fondurile europene din Planul Naţional Strategic 2023-2027, care sunt alocate pe baza unor criterii care nu duc la performanţă, ci la risipă. Astfel, în loc să fie făcute investiţii în fabrici, în jurul cărora să se contruiască ferme, s-au făcut investiţii în producţia de materie primă, care este exportată. Apoi, în loc să fie încurajate investiţiile în trecerea de la producţie la procesare, se acordă bani pentru utilaje, pentru modernizarea şi tehnologizarea fermei. La carnea, de porc, de exemplu, România a ajuns la importuri de 1 miliard de euro în 2023, de oriunde din lume, deşi e cel mai mare producător de porumb din UE (cu excepţia acestui an, afectat de secetă). Spania, în schimb, are exporturi de peste 6 miliarde de euro de carne de porc, chiar dacă, la fel ca România, a fost afectată de pesta porcină timp de 30 de ani.
Un porc de 150 kg consumă între 3% şi 5% din greutatea sa corporală în furaje pe zi, ceea ce înseamnă aproximativ 4,5-7,5 kg de furaje zilnic. Acest porc poate ajunge la greutatea de 150 kg în aproximativ 5 până la 6 luni (20-24 săptămâni). Aşadar, pentru a atinge această greutate, un porc va consuma între 0,7 şi 1,3 tone de furaje.
În România, pentru fiecare tonă de grâu, porumb sau orz, se încasează aproximativ 1.000 de lei (sau 200 de euro). Crescând un porc cu 0,7 până la 1,3 tone de furaje, atunci când vinzi carnea la un preţ de 2-2,2 euro pe kilogram, venitul obţinut poate varia între 300 şi 330 de euro. Acest profit este cu aproximativ 100 de euro mai mare comparativ cu cei 200 de euro câştigaţi din vânzarea unei tone de porumb.
Deficitul comercial al României pentru produse alimentare (fără animale vii şi cereale) a ajuns la 6,3 miliarde de euro în 2023, în creştere cu aproximativ 11% (600 milioane de euro) faţă de anul trecut, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
În ultimii zece ani, deficitul a crescut de trei ori, chiar dacă se oferă subvenţii pentru agricultură şi despăgubiri în anii dificili.
„Sunt convins că nu depăşim 50% din farfuria pe care o mâncăm zilnic de hrană produsă în România. Dacă un sector aduce mai puţin de 50%, cât de critic mai e? Ce facem să-l aducem la nivelul de sector critic? Cum ajunge la nivelul în care hrana produsă de fermierul român este critică pentru consumatorul român, iar contribuabilul român trebuie să susţină în fiecare an acest sector, să-l salvăm?“, a spus recent Florin Constantin, fondator al Agxecutive, companie de recrutare şi consultanţă pentru sectorul agro-alimentar. El are o experienţă vastă de management în sectorul agrobusiness şi a trăit zece ani în Franţa, unde a absolvit dreptul internaţional, la Lyon.
România se mândreşte cu poziţia sa de lider la exportul de porumb în UE şi locul al doilea la grâu, materii prime ieftine, pe care nu le trimite numai în Spania, ci cele mai mari cantităţi ajung în Africa, în Egipt şi Alegeria. Însă, trimite şi către state membre UE, cum ar fi Spania, Germania şi Italia, care au nevoie de aceste cereale pentru alimentaţia animalelor.
În 2023, în total, România a exportat circa 8 milioane de tone de grâu şi 5 milioane de tone de porumb, conform datelor statistice. După Spania, Italia e ţara în care România a trimis cel mai mult porumb din UE: 540.000 tone. Însă, a mai trimis şi 430.000 de tone de porumb.
În schimb, Italia a trimis în România 19.400 tone de produse de panificaţie şi patiserie (pâine, foietaje, biscuiţi, prăjituri), 12.400 tone de paste şi 10.900 tone de tone de brânză, potrivit Trade Map.
Germania, la rândul său, a exportat în România, aproape 50.000 de tone de preparate alimentare pe bază de făină (cereale, batoane, deserturi) şi preparate alimentare pe bază de făină (cereale, batoane, deserturi) şi încă 50.000 de tone de brânză, conform aceleaşi surse.
De ani de zile, România exportă materii prime ieftine, precum grâu şi porumb, dar şi forţă de muncă în vestul Europei. Italia, Spania şi Germania sunt ţările din Uniunea Europeană unde stau şi lucrează cei mai mulţi români, care pot fi chiar angajaţii din abatoarele şi fabricile ce produc carne de porc, raţă, vită, brânzeturi, pâine congelată, biscuiţi şi alte produse pe bază de cereale ce ajung în România şi o lasă într-o poziţie comercială dezechilibrată. Cel mai bun exemplu a fost în 2020, în timpul pandemiei, când Germania a trimis avioane charter pentru a găsi români dispuşi să lucreze în agricultură.
În acest context, la ZF Agrobusiness Summit, Ziarul Financiar îşi propune să discute cele mai mari provocări din sectorul agrobusiness şi să identifice oportunităţile actuale din România. După ce am discutat despre potenţial, ne dorim să ne concentrăm asupra faptului: „Cum depăşim 2024, un an de încercare pentru agricultură? Drumul spre performanţă în agribusiness“.
