♦ Timpul îndelungat în care autorităţile locale aprobă autorizaţiile de construire obligă de multe ori producătorii să se orienteze către alte locaţii pentru dezvoltarea businessului, inclusiv în afara ţării, spune Dragoş Damian, preşedintele Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România şi directorul general al Terapia Cluj.
„Autorităţile locale ar trebui să dea avizul de construire foarte repede dacă există un investitor nou sau unul deja existent în piaţă. Nu ar trebui să aşteptăm doi ani de zile o autorizaţie de construire pentru extindere. La Cluj am aşteptat un an de zile o aprobare, după care am trimis o investiţie de 2 milioane de euro la o altă fabrică din grup, în Ungaria“, explică Dragoş Damian.
O altă problemă cu care se confruntă investitorii din acest sector constă în faptul că aici nu există politici multianuale care să ofere o predictibilitate şi, în plus, „dacă suprareglementezi, dacă suprafiscalizezi, dacă schimbi persoanele de decizie la fiecare şase luni există un anumit element de reţinere în a continua să investeşti.“
Potrivit lui Dragoş Damian, în România, cel mai puternic producător de medicamente are o cifră de afaceri de mai puţin de 150 de milioane de euro spre comparaţie cu alte ţări din Europa. În Polonia, de exemplu, compania cea mai puternică înregistrează afaceri de
2 mld. euro pe an, în Slovenia cel mai mare jucător depăşeşte 1 mld. euro pe an, iar în Ungaria, Gedeon Richter ajunge la afaceri de peste 600 mil. euro.
„Practic, dacă vorbim de producţia de medicamente din România, indiferent de domeniu, aceasta este zero raportat la ţările din jurul nostru. Aici s-a găsit în timp o formulă prin care autorităţile de profil au înţeles producătorii locali, le-au înţeles problemele şi le-au creat un mediu favorabil investiţiilor.“
În ceea ce priveşte problema exporturilor paralele de medicamente şeful Terapia este de părere că ar putea fi dată o lege prin care să se prevină această situaţie. „Sunt ţări în Europa care au făcut acest lucru. Slovacia spre exemplu a dat luna trecută o lege prin care interzice exportul paralel de medicamente.“
Potrivit statisticilor, România consumă medicamente de 4 mld. euro din care maximum 500 mil. euro vin din producţia internă, în timp ce exporturile reale sunt de 150 mil. euro.
„În perioada 2002-2009 exista o lege care spunea că la medicamentul importat aveam o marjă de 16% de distribuţie, iar medicamentul fabricat în România avea marjă de 9%. Era evident că interesul distribuitorului era să aducă medicamente din import. După 2009, exista regula în care medicamentele ieşite de sub patent erau cu 35% mai scumpe decât medicamentele generice“, explică Dragoş Damian care precizează că în acest moment metodologia de calcul a preţurilor medicamentelor este în grup de lucru la Ministerul Sănătăţii, dar producătorii locali nu au fost invitaţi.
„Toate regulile se fac în absenţa producătorilor care au investiţii în România. Noi cerem dispariţia discriminării în metodologia de calcul a preţurilor, în adaosuri. Aceste adaosuri pentru medicamentele fabricate în România ar trebui să fie interesante pentru importatori pentru a prelua medicamente fabricate în ţara şi pentru a le distribui sau chiar exporta“.
