Cehia este cea mai dezvoltată economie dintre fostele state comuniste care acum fac parte din Uniunea Europeană, iar Polonia este cea mai mare. România cu ce se poate lăuda?
Ei bine, România este cea mai rapidă economie din regiune în ultimii cinci ani, adică după terminarea crizei economice globale.
Anul 2007, al intrării României şi Bulgariei în UE, a fost dulce pentru cea mai mare parte a statelor comunitare, dar mai ales pentru cele de la extremitatea estică. Slovacia încheia anul cu o creştere de aproape 11%. Slovenia, Polonia şi România avansau cu 7%. Ungaria, deşi membră a UE din 2004, înregistra un avans de doar 0,2%. Lipsa investiţiilor, îndatorarea grea a ţării – moştenirea lăsată de comunişti -, creditele în monedă străină pe care ungurii de rând erau îndemnaţi să le ia şi accesul dificil la fondurile europene au reprezentat obstacole redutabile în calea creşterii.
Bulgaria, rămasă cel mai sărac stat din UE, a crescut în 2007 cu 6,6%, ritm pe care nu l-a mai depăşit niciodată de atunci. Cehia, cea mai dezvoltată economie est-europeană, avansa cu 5,6%, iarăşi un nivel la care n-a mai reuşit să ajungă. A fost apogeul gloriei şi pentru Croaţia, care a înregistrat o creştere de 5,3%.
Apoi a venit marea criză financiară din 2007 şi 2008, urmată de o recesiune globală. Euforia a fost înlocuită cu o migrenă prelungită. Croaţia şi-a revenit cel mai greu din criză, abia în 2015, când statele partenere erau deja în plin proces de relansare. Lipsa reformelor şi dependenţa economiei de sectoare vulnerabile la criză cum sunt turismul şi construcţiile navale au creat baza unei recesiuni care a durat şase ani, timp în care PIB-ul s-a redus cu 12%. Pierderea face ca din 2007 până în 2018 economia croată practic să fi stagnat. Nicio altă economie est-europeană nu a dus-o aşa de prost. În această perioadă, Polonia a avut cea mai rapidă creştere economică medie, de 3,8%, urmată de Slovacia, cu 3,2%, şi România, cu un avans de 3,1%. Creşterea medie a Bulgariei a fost de 2,4%, cea a Cehiei de 2%, a Sloveniei de 1,5% şi a Ungariei de 1,4%. Dacă din grup sunt excluse Slovacia, Cehia şi Slovenia, ţări considerate avansate de instituţiile financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, spre exemplu), spre deosebire de Polonia, România, Ungaria, Bulgaria şi Croaţia, care sunt incluse în Europa emergentă, România s-ar clasa pe locul doi la creştere a PIB la categoria sa.
Aici este de notat că Polonia, cea mai mare dintre economiile est-europene, deşi s-a confruntat cu dezechilibre majore înainte de criză, a reuşit să o depăşească fără a intra în recesiune. În criză, deprecierea monedei a ajutat exporturile, iar reducerea consumului s-a tradus prin reducerea deficitului comercial. De asemenea, atunci când multe alte state membre ale UE strângeau cureaua austerităţii, guvernul polonez a continuat să cheltuiască şi să investească pe fondul creşterii rapide a proiectelor de investiţii publice cofinanţate de UE. Astfel, Polonia a reuşit să fie singura ţară din UE care nu a intrat în recesiune în timpul crizei. De altfel, economia creşte neîntrerupt de un sfert de secol.
Această rezistenţă la recesiune face ca Polonia să înregistreze în perioada de revenire europeană 2014-2018 o creştere medie de 4%. O performanţă bună, dar nu mai bună decât cea a României. Economia românească, deşi a fost aruncată de două ori în recesiune de criza economică globală şi de criza euro, în 2009 şi 2010. Dintre est-europeni, în afară de Croaţia, doar România a reuşit o astfel de performanţă negativă. În 2009, a devenit al treilea stat din UE care a avut nevoie de un pachet de bailout de la instituţiile financiare internaţionale Banca Mondială şi FMI şi de la Uniunea Europeană, după Ungaria şi Letonia. PIB-ul românesc a scăzut cu -5,5% în 2009 şi cu -3,9% în 2010. Ungaria s-a contractat cu -6,7% în 2009, Cehia cu -4,8, Bulgaria cu -3,4%, Slovacia cu -5,5%, iar Croaţia cu -7,4%. Slovenia s-a prăbuşit atunci cu -7,5%. Slovenia s-a confruntat în anii următori cu o situaţie mai specială. Şomajul s-a dublat, iar criza financiară din Europa aproape că a nivelat sistemul bancar sloven, care a alimentat o bulă imobiliară nesustenabilă. În opoziţie cu toţi ceilalţi, Polonia a crescut în 2009 cu 2,8%. Pe locul trei la revenirea din criză, după România şi Polonia, se plasează Ungaria, cu o creştere medie a PIB între 2014 şi 2018 de 3,9%. Cehia nu este nici ea departe, cu un avans mediu de 3,6%.
Performanţa unei economii se poate măsură şi în funcţie de cât de departe a ajuns faţă de start. Slovacia, Polonia şi România se află foarte aproape pentru perioada 2007-2018. Astfel, PIB-ul slovac s-a extins de 1,38 ori, cel românesc de 1,37 ori, iar cel polonez de 1,36 ori, potrivit unor calcule bazate pe datele FMI. Economia Bulgariei, însă, a crescut de 1,46 ori, cel mai mult din grupa est-europeană. Dacă timpul este mărit, situaţia se schimbă. Polonia a luat startul în cursa spre economia de piaţă în 1990, iar de atunci s-a extins de 9,4 ori. Slovacia a plecat mai târziu, în 1993, dar a avansat de 7,8 ori. România, care a pornit odată cu Polonia, a crescut de 6,2 ori. Aceste state sunt campionii la această categorie. Aceste date nu reflectă bunăstarea sau gradul de civilizaţie al unei ţări. O economie mare, matură, va creşte mai lent decât una emergentă, unde pieţele nu au ajuns la saturaţie, va avea recesiuni mai puţin profunde şi îşi va reveni mai repede. Cea mai bogată economie din grupul analizat este şi cea mai matură. Este vorba de Cehia, cu un PIB per capita raportat la paritatea puterii de cumpărare – un indicator care însearcă să netezească diferenţele dintre ţări, de 37.339 dolari în 2018, potrivit FMI. Cehia a fost mereu cea mai bogată din grup. România, cu un PIB per capita de 26.447 dolari, întrece doar Croaţia, care nu este departe, şi Bulgaria.
