ZF Antreprenorii României. „Avem nevoie de stabilitate fiscală, legislaţie mai puţin stufoasă şi de reducerea taxelor şi impozitelor

„Le-am propus senatorilor acum o lună să se facă o comisie care să anuleze toate legile existente şi să elaboreze 100 de legi bune pe care să putem lucra. Toţi au fost de acord, dar au plecat şi şi-au văzut de treaba lor, n-au făcut nimic”, a spus Nicolae Bucovală, antre­pre­norul care con­trolează complexul Steaua de Mare din Eforie Nord şi care este şi vice­preşedinte al Federaţiei Patrona­telor din Turismul Românesc. El a fost pre­zent la conferinţa „Capitalul privat ro­mânesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania la Constanţa.

Aceasta este a opta oprire a proiectului ZF Antreprenorii Româ­niei, după Timişoara, Sibiu, Piteşti, Bra­şov, Iaşi, Craiova şi Alba Iulia. Iniţiativa ZF va continua în toamnă în alte oraşe din ţară, precum Cluj-Napoca, Oradea şi Galaţi. Alături de antre­pre­nori şi manageri ai companiilor româ­neşti, la eveniment au fost prezenţi şi re­pre­zen­tanţi au autorităţilor locale şi bancheri.

Nicolae Bucovală spune şi că în România costul cu forţa de muncă este foarte mare din cauza taxelor şi impozitelor plătite, dar şi că hotelierii găsesc din ce în ce mai greu oameni.

„Am exportat patru milioane de lo­curi de muncă, dar n-am importat nimic. Daţi-ne voie să aducem forţa de muncă din afară. Cum să avem servicii de cali­tate, dacă nu avem forţă de muncă? Sigur că vrem să dăm salarii mai mari. Noi nu putem ţine oameni nici cu 500 de euro salariu în turism, nu vine nimeni. Ce-i de făcut? Costul muncii este exa­gerat de mare. În Germania este 35%, nu 70% cât este la noi”, a declarat antre­prenorul. Dacă turismul este o problemă fierbinte în special în judeţul Constanţa, agricultura este cea mai impor­tantă componentă a veniturilor în judeţe precum Ialomiţa, Călăraşi şi Giurgiu, iar antreprenorii de aici vorbesc la rândul lor de taxe mari şi de insta­bilita­te fiscală.

De exemplu,  Nicuşor Şerban, antreprenorul care deţine compania de zootehnie şi producţia lactatelor Agroserv Măriuţa, spune că taxele locale sunt foarte mari şi consideră că angajaţii care pun şi administrează aceste taxe sunt slab pregătiţi. „Gândiţi-vă că de multe ori cei cei care stabilesc cuantumul taxelor nu au nicio pregătire economică şi de cele mai multe ori privesc cu răutate antreprenorul dintr-o zonă, ceea ce nu e deloc bine, pentru că mare parte din banii pe care noi îi plătim prin taxe şi impozite ajung să fie gestionaţi fără nicio legătură cu modul în care se gestionează banii”, spune antreprenorul. El consideră şi că în România nu există stabilitate fiscală, dar recunoaşte şi că antreprenorii locali nu sunt uniţi. Şi Eugen Rădulescu, director al Direcţiei de Stabilitate Financiară din cadrul BNR, spune că oamenii de afaceri locali ar trebui să fie o singură voce astfel încât să schimbe agenda politicienilor. „Până la urmă, niciodată nu se va schimba nimic de la nivelul conducerii ţării. Oamenii politici îşi văd de agenda lor, iar antreprenorii pot schimba agenda acestora. Antre­pre­norii nu cer subvenţii, ci stabilitate legislativă, iar antreprenorii trebuie să se lupte pentru că dacă vă veţi face auziţi cu asemenea lucruri n-o să se mai dis­cute de exemplu despre numărul de câini de la o stână”, consideră Rădulescu.

Ideea este susţinută şi de Andrei Du­doiu,  director general adjunct al Băncii Transilvania, care spun că antre­prenorii ar trebui să se adune, să fie o singură forţă şi să nu mai meargă după principiul „să moară şi capra vecinului”.

 De asemenea, Andrei Dudoiu îi sfătuieşte pe antreprenori să investească în resurse umane, să nu facă investiţii din capitalul de lucru şi să rămână integri.

„Antreprenorii trebuie să ştie că oamenii fac diferenţa între o firmă de succes şi una care bate pasul pe loc. Nu faceţi economie atunci când vine vorba de resurse umane”.

Nicolae Bucovală, proprietar complex Steaua de Mare, Eforie Nord, şi vicepreşedinte al Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc

♦ Zilele trecute am avut o întâlnirea cu 25 de touroperatori puternici din Polonia. Au vizitat litoralul şi au zis că e frumos, e nemaipomenit, dar nu existaţi, nu ştie nimeni de voi. Părinţii lor au invadat cândva litoralul românesc, dar copiii lor nici nu ştiu unde este România pe hartă. Ce fac guvernanţii?

♦ Se pune problema subfinanţării promovării pe litoral. Discutăm de aproape un an. Nu poţi lăsa finanţarea pe mâna unui singur om. Trebuie să promovăm România ca brand pe piaţa europeană. Nu ne ştie nimeni din Uniunea Europeană, nu ştiu ce avem în ţară. Le-am propus senatorilor acum o lună să se facă o comisie care să anuleze toate legile existente şi să elaboreze 100 de legi bune pe care să putem lucra. Toţi au fost de acord, au plecat şi şi-au văzut de treaba lor. Dacă facem o comparaţie între turismul românesc şi ţările care abia au deschis ochii precum Macedonia sau Albania vedem cum stăm. În Macedonia turismul are 25% din PIB, în Croaţa 22%, iar în Albania are o pondere 26%. De ce aceste ţări au reuşit în 20 şi ceva de ani să ducă turismul în PIB şi la noi turismul are doar 1% din PIB? De ce? Pentru că ceva nu merge, ceva se opune.

♦ Avem o şansă reală în turismul balnear. România este pe locul doi ca proprietari de baze de tratament în Europa. Ştiţi unde sunt bazele de tratament acum? Probabil au ajuns crescătorii de porci. De ce? Pentru că sunt în tutela Ministerului Sănătăţii şi nimeni nu-şi asigură responsabilitatea de a le preda spre zona privată. Deşi cheltuim 6 miliarde de euro pe tratamente când am putea cheltui 2 miliarde de euro pe prevenţie. Dar aşa vor guvernanţii, care n-au fost niciodată pe teren să vadă cum stă situaţia.

♦ Am exportat patru milioane de locuri de muncă, dar n-am importat nimic. Daţi-ne voie să aducem forţa de muncă din afară. Cum să avem servicii de calitate, dacă nu avem forţă de muncă? Sigur că vrem să dăm salarii mai mari. Noi nu putem ţine oameni nici cu 500 de euro salariu în turism, nu vine nimeni. Ce-i de făcut? Costul muncii este exagerat de mare. În Germania este 35%, nu 70% cât este la noi.

Ioan Paună, director general, Argus SA, Constanţa

♦ Din punctul meu de vedere, este mai bine să fim companie românescă, dar cu susţinere bună din partea legislativului, din partea finanţatorilor, indiferent că sunt investitori pe bursă sau bănci. Noi suntem listaţi pe bursă pe piaţa alternativă Aero.

♦ Trebuie să susţinem capitalul românesc. Este o suprataxare. Într-o fabrică în care peste 80% reprezintă cheltuiala cu materia primă, restul sunt comprimate în cei 20%. Şi cu o suprataxare indiferent de domeniu, iar ANAF-ul are o atitudine nepotrivită. Nu vine şi spune n-ai făcut corect asta, repară ceea ce ai făcut, ci vine şi spune că ai de plată 200.000 de lei pentru că în 2008 sau 2009 ai făcut o afacere cu un partener care a avut comportament inactiv. Şi întrebi: ce înseamnă asta? Şi zic că acea companie nu a depus declaraţii la Fisc, dar şi că eu nu aveam cum să verific asta. Atunci de ce mă taxaţi pe mine pentru ce nu a plătit respectiva firmă? Sunt zeci de mii de procese, de ce trebuie să ajungem în instanţă cu statul nostru?

♦ Eu cred că capitalul românesc trebuie să fie susţinut şi acesta să susţină la rândul lui creşterea economică. Este o competiţie dură cu multinaţionalele, au alte posibilităţi de finanţare.

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

♦ Până în urmă cu 3-4 ani am avut o prezenţă firavă în agricultură, dar atunci când am decis să fim activi în acest segment am făcut-o specializat, am angajat chiar ingineri agronomi ca să înţelegem mai bine nevoile companiilor din agricultură.

♦ Sectorul agricol este unul dintre cele mai dinamice sectoare cu potenţial de finanţare. Anul trecut, Banca Transilvania a crescut cu peste 20% ca volum de credite acordate în agricultură, ceea ce arată apetitul nostru pentru sector.

♦ Noi suntem o bancă universală, suntem pe locul trei în România şi în primele 20-25 de bănci din zona Europei Centrale şi de Est. Putem finanţa proiecte importante.

♦ Băncile au avut un recul începând cu 2009-2010, valul de insolvenţe ne-a marcat, iar atitudinea băncilor nu a fost tocmai pozitivă atunci când discutau cu companii intrate în insolvenţă. Însă există viaţă după insolvenţă.

♦ Până anul trecut n-am simţit competiţia mare în piaţă, dar în 2015 am văzut că băncile sunt din ce în ce mai active, iar această competiţie face bine antreprenorilor.

♦ Este important să dai umbrela companiilor în perioada de criză, iar comunicarea între parteneri ajută companiile să iasă din impas. Deşi anul trecut numărul insolvenţelor a scăzut, mai sunt companii care stau pe marginea prăpastiei.

♦ Am câteva sfaturi pentru antreprenorii care vor să-şi treacă firmele de la pragul de 4-5 milioane de euro cifră de afaceri pe an şi să le transforme în companii mari. Sunt trei lucruri care ajută antreprenorii să treacă de acest prag. În primul rând, trebuie să ştie că oamenii fac diferenţa între o firmă de succes şi una care bate pasul pe loc. Nu faceţi economie atunci când vine vorba de resurse umane, atrageţi oameni care se implică în business pentru aceştia dau o notă distinctă. De asemenea, nu faceţi investiţii din capitalul de lucru. E cea mai întâlnită cale de a intra în insolvenţă sau de detabiliza o companie bună. Un alt sfat este să nu faceţi rabat la integritate. Vedem atât de mulţi antreprenori care ajung într-o situaţie neplăcută din cauza acestui lucru.

Decebal Făgădău, primarul Constanţei

♦ Avem o abordare logică. În primul rând, ne uităm la pilonii economici ai municipiului Constanţa, adică la economia portuară şi serviciile conexe, zona sa de influenţă, dar şi la economia turismului unde ne dorim să creştem atât numărul de înnoptări, dar şi numărul de zile de angajare pe durata sezonului estival.

♦ Ne propunem să utilizăm corect şi eficient tot ceea ce avem pentru că, din fericire, avem infrastructură, avem oameni de afaceri, avem oameni care au încredere în continuare în zona noastră şi tocmai de aceea cred că principala misiune este să construim o strategie de dezvoltare economică a Constanţei, împreună cu Camera de Comerţ şi Industrie. Noi deja facem studii. Ne interesează să vedem ceea ce nu am exploatat corect şi evident că ne uităm la turism şi zona portuară. Mă bucur că există o pondere atât de mare a capitalului românesc, însă există şi un mic regret din cauza faptului că firmele străine nu au avut probabil suficientă încredere în noi (ca zonă - n.r.) şi am văzut un decalaj destul de mare între capitalul românesc şi cel străin.

♦ Văd că populaţia tânără se mută către locuri mai bine plătite ca Bucureştiul sau Clujul sau aleg să se relocheze în alte ţări. Pentru oraş ne dorim ca pe termen scurt să dezvoltăm o economie atractivă pentru tineri. Tocmai de aceea zona de IT&C este extrem de importantă pentru noi şi vom face un centru de afaceri pentru acest sector. Un centru în care să  să încurajăm start-up-urile locale în colaborare cu universităţile constănţene sau cele de la nivel naţional, dar şi să oferim un teren propice pentru cei care activează deja în acest domeniu şi vor să se relocheze pentru că am văzut că este la modă să te muţi acolo unde găseşti o oportunitate.

♦ De-a lungul timpului am avut discuţii cu Camera de Comerţ, cu autorităţile constănţene, şi ne gândim la un parc industrial, un parc nu tocmai clasic, dar depindem de sprijinim guvernamental deoarece de dorim ca în zona Oil Terminal să facem o platformă de afaceri mici, de logistică şi capacităţi de producţie mici şi nepoluatoare.

Mihai Dărăban, preşedinte, Camera de Comerţ şi Industrie a României

♦ Paradoxal, niciun antreprenor român prezent în topul celor mai mari companii nu este şi în clasamentul celor mai mari exportatori. Avem în România peste 22.000 de exportatori înregistraţi, iar primii 100 de exportatori fac 49,8% din exportul României. Din aceşti primi 100 sunt doar trei firme româneşti. Dacă mergem mai departe, vedem că primii 500 de exportatori fac 73% din exporturi, iar dintre aceştia sunt 71 de firme româneşti. Iar în primii 1.000 exportatori avem 230 de societăţi româneşti, iar 216 sunt private. Uitându-ne la acest clasament ne dăm seama că suntem foarte statici, nu avem curaj să ieşim în Europa şi dacă am ieşi în afara graniţelor UE ar fi şi mai bine. E o caracteristică a capitalului românesc. Cred că firmele româneşti au nevoie de o stabilitate, de un cod fiscal care să nu mai fie schimbat fie şi pentru Cuminţenia Pământului.

♦ În continuare legislaţia este stufoasă. Sperăm ca din toamnă să fim mai coerenţi în ceea ce facem. Cifrele privind capitalul român sunt descurajatoare. Probabil că băncile ar trebui să fie mai agresive în finanţare. Capitalul românesc este deja din ce în ce mai redus.

Angelo Nicolae, director general, Brise Group SRL, Constanţa

♦ Agricultura românească este prinsă la mijloc între multinaţionale pentru că tot ce se finanţează în sector vine la multinaţionale, cel puţin în sectorul de seminţe, îngrăşăminte sau pesticide, iar producţia de la fermieri este cumpărată tot de multinaţionale în mare. Din păcate sau din nefericire, fără ele nu ne puteam descurca deoarece băncile şi-au îndreptat atenţia către agricultură când a început să fie cerere şi preţurile au început să crească, iar domeniul a devenit interesant.

♦ Domeniul agricol suferă de finanţare. Noi suntem finanţatori, traderi de cereale. De ce nu exportăm? În 2014 făceam o statistică şi am constatat că 10% din marfa care a plecat prin portul Constanţa a fost furnizată de către compania Brise, dar noi nu am făcut exporturi. De ce? Pentru că a realiza o navă de 50.000 de tone înseamnă să-ţi blochezi câteva milioane de euro, să iei marfa de la fermieri, să o stochezi, să o livrezi şi după să încasezi şi nu ai această capacitate financiară. Şi aici vin multinaţionalele, care finanţează practic acest segment. Normal că ne-am dori să plece în străinătate materia procesată, nu materie primă pentru că suntem exportatori de materie primă, chiar dacă suntem o ţară care produce mai mult decât consumă.

♦ Problema cu care ne confruntăm este că băncile nu înţeleg nevoia reală a companiei. Se uită pe datele financiare, dar trebuie să înţeleagă dinamica businessului, nevoia lui, momentul potrivit, pentru că în agricultură dacă nu ai făcut o lucrare astăzi, mâine e târziu. Dacă nu îmi dai finanţare astăzi, degeaba mi-o dai mai târziu. Sau situaţii în care finanţările vin ca în cazul unui bolnav în comă: îi mai faci o perfuzie astfel încât să nu moară, în loc să-i dai un tratament să-l pui pe picioare şi să meargă mai dreptate.

♦ Pentru domeniul agricol multinaţionalele sunt un sprijin în prezent. Fără ele nu puteam evolua în agricultură. Ne dorim ca noi, companiile româneşti, să avem acces la finanţare şi să facem exporturi mai mari decât multinaţionalele.

Gabriela Ilisei, administrator, Prima Nova SRL, Călăraşi

♦ Noi activăm în domeniul creşterii puilor de carne, care este o piaţă aglomerată, dar mai este loc pentru o producţie mai mare. Noi am început de la zero în anul 2003. Eu am lucrat foarte mulţi ani în cadrul Avicola Călăraşi. Am putut să construiesc această societate ajutată de bănci, de fonduri europene. Când ai o ţintă, când îţi doreşti şi eşti pregătit în meseria pe care o faci, atunci poţi să construieşti ceva. Trebuie să avem răbdare, nu poţi termina facultate şi a doua zi să devii patron. Am construit patru hale într-o fostă fermă de vaci şi acum avem 50 de hale. Avem o firmă cu afaceri de circa 10 milioane de euro.

♦ De câţiva ani nu am mai crescut producţia pentru că ne lovim de mai multe probleme. Eu ca proprietar de firmă şi ca inginer zootehnist, nu pot să-mi practic efectiv meseria pentru că m-am transformat în recuperator de bani. Lucrurile funcţionează cu o mare neseriozitate din partea unor parteneri români şi străini. Nu există contracte care să fie valabile, nu ai siguranţa că încasezi documentele de plată şi nu există instanţă care să-ţi dea dreptate deşi practic ai dreptatea în mână.

♦ La nivelul anului 2012 am încetat să mai dezvoltat societatea, am încercat să o consolidez astfel încât să trec peste problema neîncasării banilor. 

♦ În 2007, ne-am hotărât să facem un abator din cauza faptului că sunt foarte mulţi crescători de pasări în judeţul Călăraşi. Am reuşit cu foarte multe eforturi financiare să facem acest abator, pe care în 2009 l-am pus în funcţiune şi parcă am deschis un mare borcan de gem şi toată lumea a venit la noi să ia marfă pe care să n-o mai plătească ulterior. În câteva luni am ajuns la peste 7 milioane de lei pierderi din neîncasări. Şi nici acum nu am recuperat un leu. Cine nu vrea să plătească şi nu este un om serios nu va plăti. Oare de ce legi avem nevoie ca să fim serioşi?

Nicuşor Şerban, administrator al Agroserv Măriuţa, Ialomiţa

♦ Numele de Măriuţa vine de la satul în care firma a fost înfiinţată în 1994, când am considerat că am muncit de ajuns pentru alţii şi că trebuie să fac ceva pentru mine.

♦ Ca antreprenor român mă lovesc de foate multe probleme. În primul rând relaţia noastră cu statul român, care în loc să ne ajute sau măcar să nu ne încurce, măcar să nu ne pună beţe în roate atât în ceea ce priveşte partea fiscală prin modificările pe care le face periodic.  De asemenea, prin faptul că astăzi agricultorii sunt creditori ai statului român, luaţi în calcul de exemplu numai formula de rambursare a TVA. Plătim TVA că nu se poate altfel, dar atunci când trebuie să primim înapoi o primim după mai multe luni. Credităm statul român prin faptul că plătim toate taxele la motorină şi după luni de zile primim ce este legal să primim.

♦ Sunt multe probleme cu administraţiile locale în ceea ce priveşte mărimea taxelor. Gândiţi-vă că de multe ori cei cei care stabilesc cuantumul taxelor nu au nicio pregătire economică şi care de cele mai multe ori privesc cu răutate antreprenorul dintr-o zonă, ceea ce nu e deloc bine pentru că mare parte din banii pe care noi îi plătim prin taxe şi impozite ajung să fie gestionaţi care nu nicio legătură cu modul în care se gestionează banii.

♦ Vorbim de lipsa cererii pe o piaţă concurenţială corectă. Din păcate, în ceea ce priveşte produsele agricole lucrurile nu stau chiar aşa. Sistemul de susţinere ar trebui să dispară în întregime. Sistemul de susţinere în Europa este neuniform în defavoarea fermierilor din România cu condiţii fiscale diferite şi servicii diferite pe care societatea le pune antreprenorilor români. De exemplu, eu transport 1.000 de tone de porumb pe drumuri pe care praful este de zece centimetri, cu gropi, comparativ cu colegul meu fermier din Europa, care la capătul terenului are şosea asfaltată. Eu rup în fiecare zi cauciucuri, arcuri, duc în furaj praf şi nu pot să am aceeaşi productivitate ca şi colegul meu fermier din vestul Europei.

Eugen Rădulescu, director, Direcţia Stabilitate Financiară BNR

♦ Trebuie să există o conlucrare între bancă şi client. Uneori băncile au o atitudine excesiv de rigidă, iar noi încercăm să vedem cum să-i ajutăm.

♦ Există peste 10.000 de firme care au toate condiţiile pentru a fi creditate, dar nu sunt creditate. Nu vor, nu pot, nu se înţeleg cu băncile, n-aş putea să spun. Încercăm să vedem cum putem să le sprijinim şi noi în această direcţie.

♦ În zona de sud-est tendinţa este de scădere a creditării pentru judeţele mai mici, cu diferenţe foarte mici de la un judeţ la altul, în tip ce Constanţa se învârte în jurul a 4 miliarde de lei credite luate de companii nefinanciare, sumă care este nemulţumitoare. Iar tendinţa este de scădere nu face bine nimănui. Până la urmă, niciodată nu se va schimba nimic de la nivelul conducerii ţării. Oamenii politici îşi văd de agenda lor, iar antreprenorii pot schimba agenda acestora. Antreprenorii nu cer subvenţii, ci stabilitate legislativă, iar antreprenorii trebuie să se lupte pentru că dacă vă veţi face auziţi cu asemenea lucruri n-o să se mai discute de exemplu despre numărul de câini de la o stână.

♦ Avem o creştere a exporturilor decât a importurilor şi mai rapidă creşterea exporturilor decât a PIB. Acesta este un semn bun, un semn de deschidere a economiei, chiar dacă ar trebui să ne uităm mai mult în afară şi să reuşim să ieşim din filozofia de a produce doar pentru piaţa internă. Creşterea exporturilor este pronunţată, dar în 2016 lucrurile încep să se deterioreze în materie de creştere a importurilor, care fără să se apropie de ceea ce se apropie de 2007-2008, începe să sune puţin a debutul unei perioade care n-o să mai fie la fel de bună.