ZF Antreprenorii României. „În Germania 60% din angajaţii din fabrici au sub 40 de ani. La noi, majoritatea au mai mult de 60 de ani. Nu mai găsim angajaţi“

„De aproximativ doi ani problema forţei de muncă este tot mai acută. Şcoli profesionale există oriunde în Vest. Am fost la o fabrică Mercedez, dar şi la Ferrari. Am văzut în toate fabricile muncitori tineri, cam 60% aveau vârsta de până la 40 de ani. La noi, o să vedeţi că 80% sunt angajaţi de peste 60 de ani“, a spus Ioan Popa, proprietarul grupului de firme Transavia, cu afaceri de circa 140 milioane de euro anul trecut. 

Antreprenorul a fost prezent la conferinţa „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, orga­nizată de ZF împreună cu Banca Transilvania la Alba Iulia. Aceasta este a şaptea oprire a proiectului ZF Antreprenorii României, după Timişoara, Sibiu, Piteşti, Braşov, Iaşi şi Craiova, iar în perioada următoare iniţiativa ZF va continua în cele mai mari oraşe din ţară.

Următoarea oprire a evenimentului va fi la Constanţa, pe 13 iunie.

Transavia este cel mai mare producător de carne din România, având peste 1.600 de angajaţi. Creşterea businessului companiilor şi concentrarea investiţiilor în cele mai impor­tante oraşe din ţară pune presiune pe piaţa forţei de muncă în aceste zone şi scoate în evidenţă o problemă care de ani buni îşi aşteaptă o rezolvare: pregătirea tinerilor şi pentru alte meserii decât cele de tipul ingineri, medici sau economişti.

Ioan Popa este doar unul dintre antre­prenorii care subliniază  faptul că găsirea de meseriaşi precum mecanici şi electricieni este dificilă. În ultimii ani, mai mulţi antreprenori, dar şi companii multinaţionale cer înfiinţarea de şcoli profesionale pentru a-şi putea dezvolta businessurile.

Şi Andrei Dudoiu, directorul general adjunct al Băncii Transilvania, a subliniat că, după discuţiile pe care le-a avut cu antre­prenorii, lipsa angajaţilor calificaţi rămâne una dintre cele mai importante probleme ale mediului de business.

„O problemă cu care se confruntă antreprenorii din Alba este lipsa resurselor umane educate sau interesate de a pune umărul la evoluţia companiilor. Aici cred că este o problemă duală care se referă atât la cultura organizaţională a companiilor care pot să recruteze şi să educe astfel de angajaţi, iar pe de altă parte este o lipsă acută de şcoli profesionale care se simte la nivelul României“, spune managerul.

În plus, este o lipsă totală de legătură între învăţământul superior românesc şi viaţa reală şi businessul pe care îl derulează antreprenorii, concluzionează acesta.

De altfel, în ultimii ani s-a discutat des despre faptul că şcolile româneşti nu pregătesc tinerii pentru nevoile pieţei.

România este pe ultimele locuri din punctul de vedere al antreprenoriatului, dar ar putea creşte la acest capitol dacă ar putea atrage înapoi românii care au mers să lucreze în străinătate şi să-i determine să îşi creeze businessuri aici.

„România este o ţară a multor oportu­nităţi, iar o parte dintre ele ar putea fi fructificate şi de aceşti compatrioţi plecaţi în afară. Pentru multe ţări precum Irlanda, Israel sau Italia o mare parte din capitalul autohton a fost creat de aceşti români plecaţi să lucreze acolo. Atât timp cât forţa românilor se va pune alături de forţa antreprenorilor locali care activează aici, România va juca un alt rol şi va fi o ţară mult mai puternică şi mai sigură“, a spus Marius Bostan, ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională.

Cu toate că se confruntă cu probleme de tipul lipsei de personal, a infrastructurii sau predictibilităţii schim­bărilor fiscale, antre­prenorii sunt optimişti şi vorbesc despre vi­ziune, exporturi şi investiţii, mai ales că din spate vine puternic o nouă generaţie de antre­prenori care fie că au preluat busi-nes­­surile de la pă­rinţii lor, fie au pus pe pi­cioare pro­priile afaceri.

Unul dintre exem­plele de afaceri care sunt deja la a doua generaţie este Unilact Transilvania, producătorul brânzeturilor De la Ferma. Familia Bîcu a pariat chiar pe dorinţa românilor din străinătate de a consuma produse româneşti.

„Exportăm mai mult de 50% din producţie cu toate că avem capital 100% românesc, Toate relaţiile internaţionale le-am dezvoltat noi.  Am avut viziunea că e bine să ajungem la toţi românii, ne-am dat seama că există români care ar consuma mâncare românească şi dincolo de graniţele ţării noastre“, spune Marius Bîcu, managing parner în cadrul producătorului de lactate. El se ocupă de administrarea firmei, soţia sa de vânzări, iar tatăl lui face agricultură şi zootehnie.

Un alt exemplu de afacere în care copiii au luat o parte din responsabilităţi este Conacul Archia, o afacere din turism a familiei Szabo.

„După comunism, în 1993, familia mea a deschis un business cu confecţii textile în lohn. Am lucrat până în 2006, am avut două companii şi peste 1.200 de angajaţi. În momentul în care euro a crescut, la trei lei pentru un euro profitul nostru era zero şi am decis să vindem. Ne-am relocat banii într-un business din turism, care se numeşte Conacul Archia. (...) Viziunea noastră a fost să recuperăm valorile trecutului şi să le punem în prezent. Mai mult, de acum 3 ani de când am venit eu, avem echitaţie, camere tematice, avem un centru de evenimente“, a spus Horia Szabo, marketing manager în cadrul firmei.

Marius Bostan, ministrul comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională

♦ Înainte de a fi ministru am fost antreprenor. De judeţul Alba mă leagă câteva iniţiative inovative pe care le-am început în urmă cu peste 15 ani în domeniul financiar. Am reuşit plecând la drum cu un calculator, doi asociaţi şi cu Dacie veche, am pus în practică o metodă de finanţare folosită în occident – obligaţiunile – şi am reuşit de-a lungul timpului să structurăm finanţări de peste 1 mld. dolari atât pentru companii, cât şi pentru municipalităţi într-un moment în care era greu să obţi finanţare pentru dezvoltare.

♦ O parte a capitalului local este şi capital românesc repatriat. O parte importantă din capital este adusă de românii care au muncit şi care fac afaceri în afara ţării. Din păcate, prea puţini se întorc să facă afaceri aici. Sunt extrem de mulţi români care produc valoare în afara ţării, la fel cum sunt mulţi străini care au venit şi produc valoare la noi.

♦ România este  o ţară a multor oportunităţi, iar o parte dintre ele ar putea fi fructificate şi de aceşti compatrioţi plecaţi în afară. Pentru multe ţări precum Irlanda, Israel sau Italia o mare parte din capitalul autohton a fost creată de aceşti români plecaţi să lucreze acolo. Atât timp cât forţa românilor se va pune alături de forţa antreprenorilor locali care activează aici, România va juca un alt rol şi va fi o ţară mult mai puternică şi mai sigură. Astfel, afacerile, dar şi copiii noştri vor avea un viitor mai sigur, cu un grad mai mic de incertitudine pentru a face faţă provocărilor ce ar putea să vină.

♦ În urmă cu 7-8 ani nu m-am aplecat suficient către nişte dezvoltări tehnologice care probabil că m-ar fi ajutat să fac de zece ori mai mulţi bani. N-am dat importanţă şi n-am crezut că se vor dezvolta acestea cu atât de mare viteză. Sunt lucruri care apar acum, care revoluţionează modul de a face afaceri şi pot aduce valoare adăugată în companiile d-voastră. Încercaţi să munciţi mai puţin în mod direct şi folosiţi aceste tehnologii.

Mircea Hava, primar, Primăria Alba Iulia

n Antreprenori, cred că ar trebui să vă adunaţi, sunteţi o forţă extraordinară. Ar trebui să fiţi partenerii egali ai guvernului şi să vă spuneţi problemele reale.

♦ Se discută ce face administraţia publică. Noi am făcut un sistem, dar nu a funcţionat cum am crezut. Nu l-am făcut noi, l-am copiat după modelul din alte ţări din Europa şi SUA. Am pus la dispozitia antreprenorilor terenuri gratuite din 2007. Sunt fericit că primul care a venit a fost o firmă românească care încă există şi se dezvoltă. Ce ar trebui să fac mai mult la primărie decât să oferim terenuri gratuite?

♦ Am creat un sistem de transport astfel încât forţa de muncă să vină din comunele vecine în Alba Iulia.

♦ Pentru că l-am creat am scris multe explicaţii pentru că nu există nicio lege care să spună că se poate face acest lucru. De multe ori trebuie să schimbi lucruri în politic ca să schimbi lucrurile economice. Autostrada se va face până la urmă. Aici este singurul lot care încă nu are contractul semnat. De ce? Nu am nicio explicaţie.

♦ Antreprenori, să vă adunaţi şi să creaţi un sistem care să poată să discute cu guvernul, cu parlamentul, care pot hotărî mai bine sau mai rău. Dar de multe ori hotărăsc greşit pentru că nu au informaţia de la antreprenori.

Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania

♦ Cota noastră de piaţă este 45% pe companii în judeţul Alba şi de 20% în Hunedoara. Companiile multinaţionalele sunt prezente în judeţul Alba şi sunt marii angajatori pe care îi are judeţul. Cred că aceste companii fac un bine comunităţii din punctul de vedere al tehnologiei, al know-how-ului pe care îl aduc, dar şi din punctul de vedere al educării resurselor umane. Pe de altă parte, este o comunitate de business foarte puternică de jucători locali în special în judeţul Alba.

♦ Nu există mari diferenţe ale problemelor pe care ni le semnealează antreprenorii în funcţie de regiunile ţării. În primul rând, lipsa infrastructurii este o problemă structurală şi veche şi se pot face foarte multe pentru a se îmbunătăţi viaţa antreprenorilor şi a mediului de afaceri. Cealaltă problemă cu care se confruntă antreprenorii din Alba este lipsa resurselor umane educate sau interesate de a pune umărul la evoluţia companiilor. Aici cred că este o problemă duală care se referă atât la cultura organizaţională a companiilor care pot să recruteze şi să educe astfel de angajaţi, iar pe de altă parte este o lipsă acută de şcoli profesionale care se simte la nivelul României. În plus, este o lipsă totală de legătură între învăţământul superior românesc şi viaţa reală şi businessul pe care îl derulează antreprenorii. De exemplu, există o iniţiativă a antreprenorilor din Iaşi de a ajuta învăţământul superior şi de a trimite chiar speakeri la cursuri care să încerce să dea nota de realitate învăţământului, dar profesorii sunt obtuzi în a primi un astfel de ajutor. Dar eu cred că se poate schimba ceva şi cu ajutorul autorităţilor, dar şi bineînţeles cu ajutorul antreprenorilor.

♦ O altă problemă este lipsa de predictibilitate fiscală, dar şi valul de insolvenţe. Chiar dacă anul trecut s-a redus numărul de firme intrate în insolvenţă, legea încurajează un astfel de comportament. Există viaţă după insolvenţă, dar mulţi antreprenori au înţeles că trebuie să-şi menţină un brand curat şi să evite această situaţie.

Horia Szabo, marketing manager, Conacul Archia

♦ Marketingul şi vânzările sunt cele mai importante lucruri într-un business.

♦ Toţi avem un produs, dar astăzi cumpărătorii vor o poveste, iar povestea vine din viziunea antreprenorilor. Cred că fiecare antreprenor a avut o viziune în spate. Povestea de business a familiei mele a început în anii’90. După comunism, în 1993, familia mea a deschis un business cu confecţii textile în lohn. Am lucrat până în 2006, am avut două companii şi peste 1.200 de angajaţi. În momentul în care euro a crescut, la trei lei pentru un euro profitul nostru era zero şi am decis să vindem. Ne-am relocat banii într-un business din turism, care se numeşte Conacul Archia. Am primit un fond european de 100.000 de euro şi cu 100.000 de euro ai noştri am făcut un conac cu 19 camere. Este un conac construit de noi.

♦ Viziunea noastră a fost să recuperăm valorile trecutului şi să le punem în prezent. Mai mult, de acum 3 ani de când am venit eu, avem echitaţie, camere tematice, avem un centru de evenimente. Asta este viziunea noastră. Ce-am realizat prin ea? A fost să trăim cum trăiau familile vechi. Hunedoara avea foarte multe conace. Iar familiile care aveau acele conace mergeau acolo în weekend cu prietenii.

Ioan Popa, proprietar, Transavia, Alba

♦ Suntem cel mai mare producător de carne de pasăre din Europa de Est şi implicit din România . Producem o cantitate de carne egală cu jumătatea producţiei României în urmă cu 25 ani. În primul an de activitate am produs cât producem acum în trei ore.

♦ Antreprenorii români au rămas cu munca. Suntem foarte buni şi dominăm sectoare precum agricultura, industria alimentară, construcţii, acolo unde este de lucru.

♦ Statul a avut cel mai prost management, după părerea mea. Acum 25 de ani România nu avea niciun leu datorie. Ba din contră, avea 10-12 miliarde dolari creanţe de încasat.

♦ Eu nu ştiu dacă le-a încasat sau nu, dar ştiu şi văd că a făcut datorii de peste 100 mld. euro. De asemenea, ştiu că a avut zece case şi a vândut şapte. Banii pe care i-a luat pe cele şapte case i-a mâncat, nu a făcut nimic cu ei. Ba s-a mai şi împrumutat . Unde s-au dus banii? Ce fel de management este acesta? Este unul foarte prost.

♦ Dacă statul funcţionează prost, cum poţi să te aştepti să funcţioneze afacerile mici? Statul să se bucure până nu ne vindem businessurile.

♦ De vreo doi ani este tot mai acută problema forţei de muncă. Şcoli profesionale există oriunde în Vest. Am fost la o fabrică Mercedez, dar şi la Ferrari. Am văzut în toate fabricile muncitori tineri, cam 60% aveau vârsta de până la 40 de ani. La noi, o să vedeţi că 80% sunt angajaţi de peste 60 de ani. Am înfiinţat instituţii de învăţământ şi unde trebuie şi unde nu trebuie. Şi nu pentru că ne trebuie specialiştii aceia. Au venit la un proces de selecţie 150 de oameni şi nu am putut angaja niciunul. Avem tineri care termină liceul şi nu ştiu să scrie şi este foarte grav.

♦ Nu ai de unde să angajezi tâmplari sau electricieni, iar problema devine mai acută.

♦ Nu toţi copiii trebuie să devină medici şi ingineri. Avem multe exemple de tineri care termină o facultate şi nu îşi pot găsi un loc de muncă pentru că nu se pricep la acel domeniu, dar pot să fie buni la altceva.

♦ Dacă economia are nevoie de meseriaşi, de ce nu vrem să ne trezim şi să facem ceva ca să avem aceşti meseriaşi?

Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania

♦ Eu am ajuns în România în anul 1999. Din 1999 până în 2010 au fost 16 miniştri de finanţe, iar din 2010 până în prezent cred că au mai fost încă vreo 6-7. Iar asta este o problemă pentru că sunt foarte multe schimbări.

♦ Niciun guvern nu trebuie să facă nimic fără un studiu de impact.

♦ În noiembrie o să avem alegeri şi pe cine ar trebui să votăm? Eu cred că ar trebui să votăm pe cineva care are un plan strategic pentru următorii 10-20 de ani. Este foarte important să învăţăm din greşeli, dar de când am venit în România nu am văzut niciun partid care să vină cu un plan strategic pentru viitorul ţării.

♦ Statul investeşte pe termen lung în educaţie, sănătate, dar nu am văzut niciun plan sau investiţii serioase. Toţi vorbim de autostrăzi, dar cred că am investit mai mult în panglici decât în asfalt.

♦ Eu vreau să-mi cresc copiii aici, mă simt ca acasă, dar nu văd în ce şcoală pot să-i trimit, la ce spital pot să merg, în ce oraş pot să ajung repede având în vedere că infrastructura este slab dezvoltată.

♦ E bine că aveţi mulţi investitori locali în Alba pentru că cei străini îşi iau bagajele şi pleacă atunci când e o criză.

Laura Moga, director general, Pema Electrotehnic, Alba

♦ Pema este o societate cu capital mixt. Nu cred că dacă un străin vine să investească în România este un handicap. Faptul că avem un asociat neamţ este un atu pentru nou. Nu toţi străinii vor să vină în România şi să ne denigreze într-un fel. Eu am învăţat foarte multe de la asociatul nostru, care întotdeauna ne spune că dacă vrem ca statul român să ne ajute pe noi trebuie ca noi, antreprenorii români, să ajutăm statul. Şi cum putem face acest lucru? Prin plata impozitelor şi a taxelor la timp, prin dezvoltarea afacerii, prin angajarea de oameni şi astfel noi  ajutăm statul. Niciodată să nu aşteptăm să fim ajutaţi înainte să ajutăm noi.

♦ Autorităţile locale din Ciugud (jud. Alba) ne-au sprijinit. Noi am închiriat mai întâi o clădire în zona industrială, iar după o anumită perioadă domnul primar al localităţii ne-a vizitat fără să mergem noi la dânsul. Aveam în jur de 34 de angajaţi şi proiecte de dezvoltare, dădeam anunţuri că mai angajăm până la 100 de angajaţi. Şi a venit, s-a prezentat, şi ne-a zis : „Dacă nu a venit Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”. Ne-a spus că dacă vrem orice sprijin din partea autorităţilor, dacă vrem să organizăm cursuri de şcolarizare pentru angajaţii din comună să le spunem, deci a fost o platformă între noi şi locuitorii comunei.

♦ Managerul nostru şi cel care ne-a învăţat foarte multe lucruri este un om care a lucrat la IBM, în SUA, şi care ne-a prezentat afacerile la un alt nivel faţă de cum erau acum un zece ani în România. Dacă vorbim despre ce ar putea învăţa antreprenorii tineri de la cei care au început businessul în anii’90, eu consider că avem foarte multe de învăţat.

Marius Bîcu, managing partner, Unilact Transilvania, Alba

♦ Tatăl meu a făcut în anii 90 o fermă, a făcut afaceri în chimie. A renunţat la afacerile din chimie atunci când industria de profil a dispărut şi a avut inspiraţia să investească totul în agricultură. Eu am intrat în afaceri în 2002 când împreună am construit o fabrică de lactate lângă o fermă existentă. Lucrez împreună cu soţia mea, care se ocupă de vânzări, eu administrez fabrica de lapte, iar tatăl meu face în continuare agricultură şi zootehnie.

♦ De câţiva ani exportăm brânză în zece ţări. Exportăm mai mult de 50% din producţie cu toate că avem capital 100% românesc, Toate relaţiile internaţionale le-am dezvoltat noi.  Am avut viziunea că e bine să ajungem la toţi românii, ne-am dat seama că există români care ar consuma mâncare românească şi dincolo de graniţele ţării noastre. Ne-am dat seama că este o piaţă bună, sunt şi turci, sârbi bulgari şi ruşi, toţi mănâncă brânzeturi asemănătoare cu ale noastre. Ne-am găsit o nişă etnică, care ni s-a potrivit şi ca dimensiune. Nu putem să exportăm la dimensiunile noastre brânză în container în SUA. Am ajuns să livrăm 50.000 de tone de brânzeturi pe lună.

♦ Ne-am găsit cu greu clienţii din Europa. A fost o provocare, ne-au ridicat şi pe noi la standardele lor, la cerinţele lor şi ne-am adaptat. Am ajuns să facem transport pentru un client din Spania, am ajuns să vindem şi alte produse lactate pe care nu le producem noi pentru un client, chiar şi produse de patiserie. Am construit şi un depozit de produse alimentare cu temperatură controlată.

♦ Exportul are o mare calitate şi o frumuseţe. Dacă ai deschiderea, puterea şi dorinţa de a investi în marketing şi de a te face cunoscut pe alte pieţe din România, poţi să vinzi oricât. Noi am ajuns să ne găsim mulţi clienţi la târgurile internaţionale de mâncare. Banii pe care i-am investit în a merge la aceste târguri i-am câştigat înapoi prin faptul că am încheiat contracte.

Gheorghe Ioan Iviniş, administrator, Trans Iviniş&Co SRL, Alba

♦ Pentru a fi antreprenor trebuie să ai o idee, voinţă, noroc şi trebuie să munceşti. Am coordonat înainte de Revoluţie activitatea unei firme unde lucrau peste 1.000 de oameni. Şi acest lucru mi-a oferit posibilitatea să plec în străinătate, să văd ce se întâmplă în alte ţări, iar de aici a pornit şi ideea de a deveni antreprenor. O altă oportunitate a fost că am avut un teren cu un vad comercial bun şi nişte rude mi-au zis că o afacere bună este cea cu staţii de benzină. Atunci era ceva nou.

♦ Un mare avantaj a fost că am apucat să strângem un capital financiar şi am fost cu fratele meu în străinătate să vedem cum se face o staţie de benzină şi cum se fac bani.

♦ O bancă ne-a dat un credit cu o dobândă de 126% , dar într-un an am dat banii înapoi.

♦ În cei 26 de ani de activitate nu am luat dividende decât de două ori, în rest totul a fost reinvestit în societate. Rând pe rând am achiziţionat alte societăţi pe care le-am pus pe picioare.

♦ Autorităţile locale nu au avut niciun rol în dezvoltarea oraşului Sebeş sau poate că au influenţat spunând că nu mai au nevoie de investitori pentru că nu mai au forţă de muncă. Asta fără să gândească la faptul că localităţile învecinate pot trimite muncitori în Sebeş.

♦ Un antreprenor este cel care vede o stea pe cer şi atunci când este înnorat.