Cumpăr de la Florian o salată frumoasă şi zdravană cu 3 lei - adică aproximativ 50 de cenţi - împreună cu câteva bucheţele de ceapă de primăvară cu cozi lungi şi luxuriante, ridichi crocante de un roşu aprins, pătrunjel şi mărar. Totalul se ridică la 18 lei.
Cocoţat deasupra mea pe taraba lui din piaţă, cu grămezi de produse în jurul lui, Florian mă învaţă să spun "18" în limba română şi mă aplaudă atunci când reuşesc la a treia încercare. Zâmbeşte când îi spun "mulţumesc!" - dar cam asta e tot ce pot face în limba română, până acum, scrie Erica Wagner, ziaristă a Financial Times, într-o opinie în secţiunea “viaţă şi artă” şi intitulată “Să-i lăsăm să mănânce ... urzici? Salată împotriva anotimpurilor. O piaţă din Bucureşti le oferă britanicilor lecţii despre ce să mănânce”.
Mă aflu în Piaţa Obor, cea mai mare piaţă de produse din ţară, chiar în inima Bucureştiului. Sunt puţine lucruri pe care le iubesc mai mult decât o piaţă europeană - îmi plac în mod deosebit piaţa Lices din Rennes şi piaţa fermierilor de două ori pe săptămână de pe Dern'sches Gelände din Wiesbaden - iar Obor s-a adăugat acum pe lista mea de favorite.
Metroul din Bucureşti este la îndemână şi rapid, iar staţia Obor este la câţiva paşi de marea hală centrală a pieţei. În jurul acesteia se află tarabe mai mici în aer liber care vând ouă, mere, bijuterii, electronice, flori - şi, bineînţeles, vin fiert şi mici - cârnaţi delicioşi şi elastici care sunt o pasiune naţională.
Nouăzeci de tone de produse proaspete sosesc zilnic aici pentru a fi vândute: fructe şi legume la parter, cu zeci de tarabe individuale care se întrec în a expune cel mai luxuriant spanac şi cel mai lung praz.
Există miere, ierburi aromatice şi nuci aici jos, precum şi un automat uriaş care distribuie iaurturi de diferite grosimi. Urcaţi pe scara rulantă şi veţi găsi măcelari, producători de brânzeturi şi brutari. Este deschis şapte zile pe săptămână, de la 7 dimineaţa până la 19:00 - ei bine, duminica se închide la ora 16:00.
Florian este uimit când îi spun, traducând de pe telefon, că în Anglia nu mai există salată în aceste zile. Da, ştiu că este o exagerare, dar a fost fascinant - şi nu puţin consternant - să urmăresc de la distanţă desfăşurarea Războaielor Salatei.
Tesco, Asda, Morrisons şi Aldi au raţionalizat roşiile, salata, ardeii şi castraveţii; Twitter este plin de imagini cu coşurile de salată goale din supermarketuri din întreaga ţară, în contrast cu imagini precum cea postată pe Twitter de Lindsey Hilsum, editor internaţional pentru Channel 4 News, care arată o abundenţă de roşii, ardei şi dovlecei în Kherson, un oraş de pe linia frontului ucrainean.
Florian face un gest către produsele din jurul său. Toate provin din România, explică el, aşa că nu trebuie să vină de departe pentru a ajunge în această piaţă. El nu vinde roşii sau ardei, dar Dan, la o tarabă din apropiere, vinde: vin din Grecia, din Bulgaria. Da, spune Dan (mulţumesc din nou, Google Translate), roşiile sunt mai scumpe acum. Asta pentru că - face un gest de tremurat cu mâinile şi spune "Turcia" - ah, asta din cauza cutremurului, am înţeles.
Ambii comercianţi se întreabă ce naiba se întâmplă în Marea Britanie (chiar dacă nu vorbesc limba română, sensul este clar). Când spun "Brexit", primesc un suspin şi o mişcare din cap.
Deşi ştiu că este o explicaţie simplistă, este cea mai simplă fără limbă comună. Nu sunt în stare să explic complexitatea prin intermediul unei intervenţii pe telefon. Cum ar fi: birocraţia crescută atunci când vine vorba de recrutarea de lucrători sezonieri şi întârzierile la graniţă care au făcut din Marea Britanie o piaţă neatractivă pentru cultivatorii şi vânzătorii europeni, creşterea facturilor la energie - şi lipsa de sprijin guvernamental pentru creşterea costurilor cu combustibilul - care au lăsat fermierii britanici în dificultate. APS Group, cel mai mare cultivator de roşii din ţară, a lăsat serele neînsămânţate pentru prima dată în istoria sa de 80 de ani.
Este oare soluţia ca britanicii să preţuiască napii, aşa cum a sugerat secretarul de stat pentru mediu, Thérèse Coffey, la sfârşitul lunii trecute? Nu, nu este - fie şi numai pe baza faptului că napii nici măcar nu sunt în sezon, după cum a subliniat Minette Batters, preşedinta Uniunii Naţionale a Fermierilor.
Una dintre bucuriile de a fi în Bucureşti a fost descoperirea verdeţurilor locale, autohtone şi de sezon. Va trebui să mă iertaţi, pentru că sunt orăşeancă, dar la început nu am recunoscut coşurile cu frunze mici şi ţepoase pe care un comerciant era nerăbdător să le cumpăr de la el, dar în română şi engleză ne-am dat seama până la urmă.
Urzici - urzici, culese în mod tradiţional primăvara, din care am făcut o supă catifelată, folosind o bază din acei praz dulci şi subţiri şi seminţe de fenicul cumpărate vrac într-o pungă de hârtie mică. Am încercat şi loboda, pe care nu am văzut-o niciodată în Marea Britanie. Atriplex patula, numit uneori "spanac francez" - descopăr - are frunze moi, superbe, de un roşu-violet-roşcat şi adaugă o dulceaţă pământie salatelor sau, ca şi urzicile, poate fi frământat într-o supă.
Poate că noul acord dintre Marea Britanie şi UE privind normele comerciale care afectează Irlanda de Nord - care are potenţialul de a rezolva problema importurilor şi a controalelor la frontieră în această zonă - este un prevestitor al unor vremuri mai bune.
Acestea fiind spuse, nu-mi voi ţine respiraţia.
Mâine voi fi din nou la piaţă, mirosind primăvara şi dorindu-mi ca în Marea Britanie să ştim mai bine ce să mâncăm, când şi de ce. Mai bine pentru planetă, mai bine pentru noi. Da, trăim în secolul XXI, iar comerţul global este o realitate. Dar merită să ne străduim să recăpătăm bucuria pe care o putem simţi atunci când iarna începe să dispară, când chiar şi înţepătura urzicii ne poate înţepa de fericire, spre promisiunea unor arome mai verzi care vor veni. Mulţumesc!
Opinia ziaristei se încheie cu o reţetă de supă simplă de praz şi urzici:
2 sau 3 prazuri, cu cozile bine tăiate şi bine spălate, tăiate în bucăţi de 2 cm
5 sau 6 mâneci mari - purtaţi mănuşi! - de urzici, bine spălate
2 linguriţe de seminţe de fenicul
2 linguri de unt
O lingură de ulei de măsline
Sare şi piper
3 căni de bulion de legume sau de pui
Un strop de sos de peşte vietnamez, dacă nu sunteţi vegetarian
Pătrunjel, mărar, dacă le aveţi la îndemână şi vă plac
Transpiraţi prazul în unt şi ulei într-o tigaie grea până când se înmoaie frumos şi moale. Adăugaţi sarea, piperul şi seminţele de fenicul şi lăsaţi-l să se înmoaie în continuare cu feniculul pentru încă câteva minute.
Adăugaţi urzicile, învârtiţi, turnaţi bulionul şi lăsaţi să fiarbă la foc mic aproximativ 10 minute. Se lasă să se răcească şi se lichefiază într-un blender; dacă lăsaţi blenderul să funcţioneze cu adevărat, nu va fi nevoie să adăugaţi deloc smântână, dar o lingură de smântână sau crème fraîche va fi delicioasă. Gustaţi pentru asezonare: acum este momentul în care veţi adăuga sosul de peşte, dacă îl doriţi, şi ierburile proaspete tocate. Poftă bună!
