Aceasta este întrebarea pe care arhitecţii Irina Niculescu şi Alexandru Belenyi, fondatorii studioului BAAB, şi-au pus-o în colaborare cu Storia, în cadrul unui proiect ambiţios menit să redefinească spaţiul urban din România. Într-un interviu pentru emisiunea ZF Real Estate by Storia, cei doi arhitecţi au expli-cat viziunea lor asupra unui nou model de locuire, bazat pe accesibilitate, interacţiune şi un mediu mai prietenos cu toţi locuitorii săi.
Conceptul de Cartier Perfect nu este doar un ideal îndepărtat, ci un model urban realist, construit pe date concrete. Studiul TRAI, realizat de Storia, a analizat patru factori esenţiali pentru calitatea vieţii într-un cartier: traficul, reperele urbane, aerul şi imobiliarele. Pe baza acestui studiu şi a sondajului Vocea Car-tierelor, la care au participat peste
100.000 de oameni, arhitecţii au putut identifica priorităţile locuitorilor. „Pentru noi, ca urbanişti şi arhitecţi, acest eşantion este extrem de important, pentru că, de obicei, lucrăm cu date de la 10.000 de oameni. Aici am putut colecta informaţii directe despre ce îşi doresc oamenii în cartierele lor”, explică arhitecta Irina Niculescu. De multe ori, proiectele urbane încep cu planificarea clădirilor, iar spaţiul pub-lic rămâne secundar. Arhitecţii de la BAAB propun o schimbare de perspectivă. „Cartierele trebuie să fie proiectate dinspre stradă către clădiri. Mai întâi trebuie să ştim cum arată spaţiul comun, unde ne întâlnim, unde ieşim din casă, şi abia apoi să vină clădirile”, explică şi Alexandru Belenyi. Un astfel de model poate părea contraintuitiv pentru dezvoltatori, însă el pune accent pe calitatea vieţii şi pe inter-acţiunea dintre oameni. Problema principală a cartierelor rezidenţiale actuale, mai ales în marile oraşe, este că au fost gândite ca dormitoare urbane, lipsite de spaţii comune generoase, unde locuitorii să poată socializa şi să se simtă parte dintr-o comunitate. „Cartierul Perfect nu este o utopie, ci un spaţiu în care viaţa la comun este prioritizată. Ne uităm la spaţiul dintre clădiri, la spaţiul public şi încercăm să modelăm această idee de perfecţiune, care poate fi aplicată oriunde, indiferent de cultură sau de carac-teristicile zonei”, adaugă Irina Niculescu. O componentă interesantă a proiectului este faptul că se ba-zează pe elemente preluate din cartierele socialiste. Deşi acestea au fost adesea criticate pentru as-pectul lor monoton, ele au şi câteva atuuri importante, cum ar fi distanţele generoase dintre clădiri şi prezenţa unor spaţii verzi. „În multe cartiere socialiste, distanţa dintre clădiri permite existenţa unor zone verzi şi a unor spaţii de joacă. Spre deosebire de noile ansambluri rezidenţiale, unde clădirile sunt înghesuite, aceste cartiere mai vechi oferă o calitate mai bună a vieţii prin simplul fapt că permit crearea unor spaţii comune aerisite”, explică Alexandru Belenyi. Un aspect esenţial al proiectului este ideea de cartier prietenos cu copiii. Această alegere nu a fost întâmplătoare, ci reflectă un principiu urbanistic solid: atunci când un oraş este gândit pentru copii, el devine automat accesibil pentru toată lumea. „Ne-am ales ca «client» copilul. Dar nu ne referim doar la copiii mici, ci la întreg spectrul de vârstă, de la 0 la 18 ani. Ne-am gândit la locurile de joacă, la spaţiile pentru adolescenţi, care sunt adesea ignorate în planificarea urbană. Un trotuar suficient de lat pentru un cărucior de copil este şi un trotuar accesibil pentru o persoană în scaun cu rotile sau pentru un vârstnic”, mai spune Irina Niculescu. Această abordare se bazează pe exemple de succes din alte ţări. De exemplu, după Al Doilea Război Mondial, Amsterdamul a investit în 700 de locuri de joacă răspândite strategic în oraş, pentru a reconstrui relaţia locuitorilor cu spaţiul public. Acest proiect a avut un impact uriaş asupra calităţii vieţii urbane şi este astăzi un model pentru multe oraşe europene. O altă idee inovatoare din proiect este redefinirea rolului şcolii în cartier. În loc să fie un punct periferic, la care părinţii trebuie să ajungă cu maşina, şcoala ar trebui să fie un element central, uşor accesibil pe jos. „În multe oraşe din România, părinţii îşi înscriu copiii la şcoli din alte cartiere, ceea ce generează trafic şi haos. În Cartierul Perfect, şcoala este nucleul comunităţii. Dacă părinţii şi copiii pot ajunge uşor la şcoală, se reduce poluarea, scade stresul cotidian, iar copiii au un mediu mai sănătos în care să crească”, spune Alexandru Belenyi.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
