Pe măsură ce piaţa muncii evoluează, prezenţa la birou îşi schimbă statutul, trecând de la un avantaj discret, valorizat informal de angajaţi în urmă cu doar câţiva ani, la o componentă strategică susţinută de multe companii prin politici distincte.
“În multe companii, bonusurile de performanţă sau valorile anuale în ceea ce priveşte atribuirea bonusului, ţin cont de prezenţa la birou. În acest caz, prezenţa la birou, văzută în urmă cu 2-3 ani ca un avantaj necompetitiv al unor angajaţi faţă de alţii, a devenit un avantaj recunoscut, promovat de reglementările companiei. Deci prezenţa la birou este un beneficiu pe care îl putem folosi, desigur, în funcţie de piaţă şi de angajatori”, a spus Florian Niţu, Managing Partner în cadrul firmei de avocatură Popovici Niţu Stoica şi Asociaţii, prezent la evenimentul ZF Tendinţe în piaţa de birouri 2025.
Ce a mai declarat Florian Niţu:
♦ Ne aflăm într-o eră a hibridităţii, şi practic vom lucra aşa tot timpul, de acasă şi de la birou, într-o proporţie foarte flexibilă.
♦ Rămân avantajele muncii hibride, şi fiecare furnizor de spaţii de birouri este obligat sa ofere mijloacele tehnice care sa permita, intr-un mod eficient si placut, lucrul de la distanta. Şi acest lucru rezidă din eforturile dezvoltatorilor şi proprietarilor de a crea infrastructura în zona de birouri, astfel încât să poată găzdui lucrul de la distanţă. Dar, în acelaşi timp, acesta este doar un element suplimentar care nu înlocuieşte obligaţia de a lucra de la birou.
♦ În Londra, JP Morgan a stabilit prezenţa obligatorie toată săptămâna. Este adevărat că acest lucru vine în acelaşi timp cu decizia lor de a pune aproape 1 miliard de euro în investiţia într-un nou sediu în Canary Wharf. Deci asta este o tendinţă, acolo unde angajatorii au un pachet excepţional şi au ceea ce se numeşte prioritate de piaţă, pot impune astfel de măsuri. PwC a stabilit un minim de trei zile pe săptămână, ceea ce este din nou un standard foarte înalt pentru o companie de consultanţă. Trei zile pe săptămână, obligatoriu.
♦ Practic, ne îndreptăm spre săptămâna de patru zile la birou. Dacă e să tragem o linie generală, acesta va fi standardul, cu excepţii, desigur. Piaţa locală are o oarecare întârziere, un an, doi, în a adopta tendinţe.
♦ Referitor la problema parcărilor, nu poţi să nu ai reglementări, pentru că de acolo începe. Problema vine din reglementările de construcţie, care stabilesc un număr minim de parcări pe metru pătrat, în funcţie de tipul de construcţie, birouri, retail şi rezidenţial.
♦ Trebuie să te uiţi exact la tipul de proiect care se construieşte, accesibilitatea acestui proiect, tipul lui de utilizare.
♦ Această flexibilitate pleacă din punct de vedere normativ, de la adoptarea PUG (Planul Urbanistic General al Municipiului Bucuresti), care, desigur, nu a progresat conform calendarului şi probabil că nici anul acesta nu va fi gata. Din păcate, nu ai PUG, nu ai master planning, şi dacă nu ai master planning nu poţi face o dezvoltare coerentă.
♦ Durata medie a unui contract de birou este de 5 ani. Este ceea ce piaţa a considerat de mulţi ani, ca o predeterminare potrivită şi în acelaşi timp favorabilă ambelor părţi. Începând cu 2020, reacţia imediată a chiriaşului a fost aceea de a renegocia, de a reduce expunerea pe contractele de închiriere, folosind deseori arsenalul legal.
♦ 2020 a avut un impact enorm asupra chiriaşilor existenţi, asupra contractelor existente şi asupra negocierilor acestora, dar a avut un impact şi mai mare asupra proiectelor aflate în stadiul de pre-închiriere. Atunci negocierea a fost foarte proastă. A existat o situaţie de dezechilibru între părţi. Evident, chiriaşul, care a avut multă negociere în contractele de preînchiriere, şi proprietarul, care, bineînţeles a făcut totul pentru a-l păstra pe chiriaş.
♦ Acum, contractele negociate în condiţiile inegalităţii revin la negociere. Avem 25 de avocaţi care fac imobiliare în companie, avem 10 contracte de negociere constantă şi vedem cum se schimbă acel echilibru. Este o perioadă foarte intensă de renegociere a contractelor.
