Odata cu inceperea crizei, statul si bancile pare ca s-au unit impotriva antreprenorilor si persoanelor fizice. Cat de mult pierde Romania prin evaziune fiscala, din lipsa creditarii intr-o economie care gafaie si in care ineficienta cheltuielilor bugetare se adanceste? Am facut pace cu trecutul? Ne-am ancorat in prezent? Mergem inainte cu incredere? Intr-o lupta inegala, intr-un conflict permanent, nu castiga nimeni. Asa s-a ajuns la peste 50 miliarde de euro datorie publica si aproape 100.000 firme in insolventa!
Statul se vaita ca n-are bani!
Daca evaziunea fiscala creste continuu, exista niste cauze care-i determina pe actorii economiei romanesti sa joace o piesa impusa. Guvernantii se jelesc ca nu cresc incasarile la buget. Fara sa vrea, statul instiga la furt! Cine sa dea mai multi bani la buget, cand antreprenorii care au supravietuit in ultimii 5 ani de criza sunt secatuiti de lichiditati? De unde mai multi bani cand investitiile directe straine s-au prabusit de peste 15 ori din 2008 incoace, iar trendul se mentine negativ? De unde sa se colecteze mai mult? De la cetatenii carora le-au crescut permanent costul utilitatilor si al cosului zilnic? Cand rata inflatiei a fost an de an mai mare decat dobanda oferita la depozite in banci? De ce ar veni noi investitori straini cand nu se schimba nimic la nivelul perceptiei Romaniei, pe plan extern? Nu mai pun in discutie decizia investitorilor straini de a retrage sume importante de bani, investite inainte de criza, din cauza lipsei de decizie si actiune politica, a inexistentei unui proiect de tara sau a unei strategii economice nationale etc.
Aproape 100.000 de firme in insolventa!
A trebuit sa se ajunga la aceasta cifra ca guvernul sa-si dea seama ca multe companii au abuzat de aceasta procedura. Cele mai multe firme au intrat in insolventa pentru ca nu pot sa faca profit, nu-si mai pot plati facturile si, mai ales, pentru ca nu au cum sa faca... evaziune fiscala! Daca ar putea sa o faca, ar actiona fara sa clipeasca si s-ar incadra perfect in vorbele de aur ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu: "Ca sa supravietuiesti, in Romania ai o singura sansa: evaziunea fiscala!" Este o consecinta a politicii economice gresite, dusa de guvernantii ultimilor 5 ani. Nu conteaza coloratura politica, cat conteaza lipsa de interes sau incompetenta de a pune banii in miscare, pentru a face economia sa functioneze. Statul – prin impozite si taxe noi - si bancile – prin credite acordate firmelor si persoanelor fizice - au devenit principalii "agresori" ai mediului de afaceri si, in consecinta, ai economiei nationale! Cand esti vadit inselat, penalizat, haituit fara scrupule, singura varianta este sa te aperi. Cu orice pret! Din pacate, pretul crizei nu il platesc toti. Intrarea firmelor in insolventa este doar o metoda pentru a lua o gura de oxigen. Incepand cu 2009, persoanele fizice cu probleme in rambursarea lunara a ratelor la banci au apelat la refinantarea sau restructurarea creditelor. Cand cineva vrea sa te inece, ai doua variante: ori cauti o gura de aer ca sa nu mori, ori tragi agresorul cu tine la fund. La fel au procedat si cele 100.000 de firme, care spera astfel sa supravietuiasca. Statul si bancile au astazi ceea ce merita, fiind afectate direct de aceste insolvente! Cel mai probabil, noul cod al insolventei este tardiv si nu va duce la recuperarea banilor pierduti si incasari bugetare sporite.
Fara profit, Romania poate trai pe datorie, firmele private nu!
Cand aud ca Romania s-a stabilizat macroeconomic, ma gandesc ca, poate, ar fi mai bine sa ne... destabilizam putin! Inainte de a ne fi bine, ar trebui sa ne fie mult mai rau! Pana acum nu s-a intamplat acest lucru, pentru ca marile disfunctionalitati din economie au fost carpite, dupa principiul “merge si asa”. In plus, toate guvernele a avut doar doua preocupari majore: plata salariilor bugetarilor si a pensiilor si... voturile. Cum a fost gestionat permanent cu "succes" acest pachet politic bolnavicios? Prin imprumuturi peste imprumuturi, care au depasit suma de 50 miliarde euro! FMI si Banca Mondiala au gasit mediul propice pentru a oferi pe dobanzi mari zeci de miliarde de euro Romaniei. Singura institutie care s-a opus teoretic, din cand in cand, a fost BNR! Dar, cand ai ca obiectiv principal stabilitatea preturilor si niciodata nu reusesti sa atingi nivelul propus al inflatiei, cazi prada mentalitatii politicienilor si inchizi ochii. De inflatie n-a murit nimeni! Cu mare placere, as fi pus BNR in aceeasi barca cu antreprenorii si persoanele fizice, daca nu ceda presiunii politicienilor si gasea solutii eficiente, prin care sa provoace economia reala sa se dezvolte, evitandu-se astfel imprumuturile externe. Din pacate, BNR a avut o singura prioritate: sa iasa "basma curata". Cazurile falimentelor bancare anterioare (Bancorex, Banca Agricola, Bankcoop, BIR etc.) si esecul creditarii dovedit prin rata creditelor neperformante - care a depasit 20% - demonstreaza ca rolul de jolly jocker al BNR nu a ajutat Romania. Cum ar fi aratat astazi economia tarii noastre daca cea mai mare banca din sistem (BCR) era in continuare cu capital autohton? In Polonia, exista PKO Bank Polski, care a avut un rol esential in evitarea cu succes a crizei de catre polonezi! Cum putea sa arate agricultura Romaniei daca fermierii aveau in spate o sustinere specializata, gen bursa funciara - ca in Olanda -, prin raposata Banca Agricola, care sa asigure comasarea terenurilor si dezvoltarea exploatarilor agricole mari, inclusiv sustinerea unui sistem de irigatii, la nivel national? Cum s-ar fi descurcat IMM-urile daca alaturi de problemele din criza gaseau intelegere la o banca de stat, cum a fost Bankcoop, capitalizata suficient (nu ca CEC!) si focusata exclusiv pe nevoile economiei reale din mediul antreprenorial?
Incredibil, dar adevarat! Situatia convine tuturor, in continuare.
Atata timp cat guvernele Romaniei se pot imprumuta, indiferent de dobanda, sansa de a rezolva o serie de problemele esentiale pentru repornirea economiei la nivel micro, scade direct proportional. O mica destabilizare economica, prin imposibilitatea accesarii de noi fonduri externe, ar fi pus politicienii intr-o situatie clara: actionam acum sau murim rapid! Asa, ne taram de la an la an, ca sa ajungem mai tarziu in aceeasi situatie. La fiecare noua guvernare, aceleasi probleme, aceleasi "rezolvari"! Statul se imprumuta in continuare de pe pietele externe si de la bancile private din Romania. Creditorii straini sunt fericiti, avand risc zero. BNR se roaga de bancile private straine sa scada dobanda la creditele in lei si, la randul lor, bancile “santajeaza” statul cu banii pe care-i imprumuta. Putinele firme private care fac profit cauta oportunitati in piata si se extind. Antreprenorii care pot sa faca evaziune fiscala supravietuiesc la limita, de la o luna la alta. Romanii se bucura de preturi mai mici datorita evaziunii fiscale generale, dar nu fac greve, nu se revolta. Doar tac si ofteaza! Cele care sunt pe pierdere intra direct in insolventa, ca ultima sansa de a iesi la mal, inainte de faliment. Politicienii isi urmeaza interesul in continuare, inchid gura majoritatii votantilor, bugetari si pensionari, prin sumele imprumutate de stat (doar nu le achita ei!), in speranta ca vor mai prinde un mandat. Ne complacem intr-un mediu economic viciat, fragil si periculos pentru toti actorii. Se pare ca le convine tuturor. Pana intr-o zi, cand cineva din acest cerc vicios se va satura sau va claca. Sa fie, statul sau cetatenii primii? Sa inceapa schimbarea antreprenorii sau bancile? Dar, oare, nu exista si o alta viata mai buna, pe care o putem concepe impreuna?
Pana cand o viata amara si un trai nefericit?
Sa ne imaginam ca incepem sa ne trezim la realitate! Ca ne pasa sa traim impreuna, mai bine. In state civilizate, avem exemple de banci care nu omoara mediul privat. Avem si exemple in apropierea Romaniei in care statul considera cetatenii si antreprenorii niste parteneri. Deci, se poate. Ce ne lipseste noua? Implicarea tuturor "actorilor", putina viziune si o minima strategie, transpuse intr-un proiect national economic, o comunicare mai eficienta intre stat si privat, mai mult respect de ambele parti. Sunt lucruri normale, daca vrei sa schimbi ceva in bine.
Nu avem un stat fericit, nu avem politicieni respectabili, nu avem banci puternice, nu mai avem clasa de mijloc si avem cetateni pesimisti. Pana cand nu vom pune pe primul loc realizarea unei fundatii sanatoase comune intre stat si mediul privat, nimic fundamental nu va fi schimbat. Pana cand bancile nu vor (re)gasi in clienti un partener pe termen lung, vor avea numai de suferit. Daca BNR nu va renunta la pozitia de neimplicare in economia reala, imaginea pozitiva se va rasfrange intr-o zi ca un bumerang asupra ei. Romania va plati in continuare un pret enorm pentru ignorarea realitatii economice actuale, pentru lipsa unui proiect economic national. Orice constructie durabila trebuie sa aiba o baza sanatoasa si principii corecte. Altfel, nici statul, nici cetatenii, nici bancile si nici antreprenorii nu vor prospera.
Dragos Dragoteanu este antreprenor, proprietar Euroest Invest si membru al Consiliului Investitorilor Romani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
