Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) reacţionează după discuţiile din spaţiul public privind terenul de la Romexpo, după proiectul de lege aprobat recent de Parlament prin care terenul trece în proprietatea Camerei de Comerţ.
CITR spune că toate clădirile, pavilioanele construcţiile anexe şi platformele aferente Complexului Expoziţional Romexpo se află în patrimoniul privat al Romexpo S.A, societate al cărei acţionar majoritar este CCIR, cu o participaţie de 91,26 %. De asemenea, terenul s-ar afla în administrarea CCIR încă din anul 1972.
Vedeţi mai jos poziţia integrală transmisă de CCIR
Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) face următoarele precizări faţă de informaţiile apărute în spaţiul public referitor la terenul din cadrul Complexului Expoziţional Romexpo, în contextul proiectului de lege recent adoptat de Parlamentul României.
CCIR nu doreşte altceva decât o comunicare deschisă, onestă şi transparentă, tocmai pentru ca opinia publică să fie informată corect şi să ştie care sunt fundamentele, dar şi beneficiile proiectului.
Au apărut astfel, în spaţiul public, informaţii care clasifică terenul aparţinând Centrului Expoziţional Romexpo ca fiind unul viran. În acest context, considerăm notorietatea misiunilor şi întâlnirilor de afaceri la cel mai înalt nivel, al târgurilor, expoziţiilor, concertelor şi a altor activităţi multiple şi complexe desfăşurate la nivel şi standarde internaţionale în cadrul Centrului Expoziţional Romexpo pe parcursul anilor, ca fiind suficientă ca şi contraargument.
Totodată, trebuie menţionat faptul că toate clădirile, pavilioanele construcţiile anexe şi platformele aferente Complexului Expoziţional Romexpo se află în patrimoniul privat al Romexpo S.A, societate al cărei acţionar majoritar este CCIR, cu o participaţie de 91,26 %.
De asemenea, potrivit unui articol de presă apărut pe economica.ro şi preluat de mai multe publicaţii “NEPI Rockcastle se oferă să cumpere terenul de la Romexpo” înţelegem să ne exprimăm totala dezaprobare faţă de acesta, în condiţiile precizate, în special pentru faptul că declaraţia nu poate avea alt scop decât acela de a produce şi mai multă confuzie în spaţiul public, privind situaţia juridică a terenului, pe lângă faptul că se afirmă că se poate oferi ceva pentru un teren care ar trebui să fie liber de sarcini, potrivit legii, pentru a putea scoate la licitaţie, ceea ce nu este cazul în speţă, aşa cum vom detalia în continuare.
În acelaşi context al articolului arătat, trebuie adăugat şi faptul că nu “opinia publică” s-a opus deciziei luate de Parlament, ci exclusiv unele grupuri parlamentare, care, ca şi celelalte grupuri din Parlament, au deplina decizie în a legifera, a adopta sau a se opune unui proiect de lege, în general.
Pentru a înţelege natura juridică a terenului de la Romexpo (terenul), prezentăm un scurt istoric menit să clarifice corectitudinea demersului de a trece terenul cu titlul gratuit, în proprietatea CCIR.
Astfel, terenul se află în administrarea CCIR încă din anul 1972, acesta fiind momentul în care, prin Decizia nr. 1146/1972 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, în temeiul Decretului nr. 409/1955 şi a Dispoziţiei Consiliului de Miniştri nr. 92/1961, Statul Român a decis acest lucru. De altfel, tot potrivit legii de la acea vreme, CCIR era sigura instituţie din România care asigura, încă din 1961, activitatea de târguri şi expoziţii. Întreprinderea de Târguri şi Expoziţii (I.T.E.), actuala Romexpo, a fost înfiinţată tot în anul 1972, iar CCIR a fost autorizată să-i transfere, concomitent cu înfiinţarea noii societăţi, fondurile fixe şi mijloacele circulante necesare funcţionării acesteia. Începând cu anul 2004, terenul, aflat în proprietatea privată a statului, a ieşit din administrarea CCIR, aceasta rămânând numai cu dreptul de folosinţă gratuită, pentru o perioadă de 49 de ani.
În aceste condiţii, demersul CCIR, de a primi cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului, în contextul dezvoltării proiectului investiţional, apare pe deplin justificat, terenul, aşa cum am precizat, aflându-se în administrarea Camerei Naţionale începând cu anul 1972, timp de 31 de ani, până în anul 2004, iar de atunci,, până în anul 2053, deci încă 49 de ani, urmând să se regăsească în folosinţa gratuită a CCIR încă 33 de ani, păstrând acelaşi regim juridic.
Iată de ce, declaraţia NEPI nu poate aduce decât confuzie în rândul opiniei publice, iar CCIR şi proiectului de dezvoltare, în sine, numai prejudicii.
Practic, exista varianta ca lucrurile să rămână în acelaşi stadiu pentru o perioadă de încă 33 de ani sau se putea alege varianta dezvoltării şi revitalizării urbane a Bucureştiului şi a României, prin implementarea unui proiect durabil pentru comunitate, ceea ce Parlamentul României a şi ales să facă.
Transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate a terenului către CCIR şi, implicit, realizarea proiectului, reprezintă, în acelaşi timp, şi o certă oportunitate pentru veniturile Statului Român, fie că vorbim de bugetele locale, fie de bugetul de stat, acestea urmând ca în cei 5 ani care sunt prevăzuţi pentru etapa construcţiei, să încaseze peste 200 de milioane de euro, respectiv anual, în perioada de operare, contribuţiile urmând să depăşească 345 milioane de euro.
