Într-o vară în care apa caldă a devenit mai mult decât niciodată un lux, bucureştenii se pregătesc şi de o iarnă provocatoare în Capitală, aşa că mulţi iau în calcul trecerea de la sistemul centralizat de încălzire la centrala proprie.
Apa caldă şi căldura au devenit subiecte sensibile, mai ales din cauza creşterii exponenţiale a facturilor de la gaz şi energie, iar războiul din Ucraina şi alinierea la legislaţia europeană privind Near Zero Energy Building (nZEB) sunt elemente care contribuie la luarea deciziei.
„În zonele izolate, unde nu există un sistem centralizat tip RADET – zone rurale, clădiri industriale şi de producţie –, soluţia este de a rezolva punctual producerea apei calde şi a încălzirii. A alege sistemul doar cu centrală nu este sustenabil. Este necesar să folosim şi energie din surse regenerabile: pompe de căldură, panouri fotovoltaice, panouri solare. În fiecare proiect este necesar să analizăm global clădirea şi să venim cu mai multe surse de folosire a energiilor alternative“, spune Elena Ştefănescu, arhitect şi cofondator al biroului de arhitectură Studio ae.
În zonele urbane, din punctul de vedere al randamentului, sistemul centralizat este mai eficient, mai sustenabil pe termen lung, însă ritmul de dezvoltare al marilor oraşe în România, nu doar în Bucureşti, a fost mai rapid decât cel al reţelei de termoficare, prin urmare sunt puţine cazurile în care cartierele noi să se branşeze la reţeaua centralizată.
„O soluţie de tranziţie o reprezintă centralele în cogenerare de cartier sau de bloc, prin care să se producă în apropiere atât căldură, cât şi electricitate.“
În Bucureşti, locuitorii din numeroase cartiere nu au apă caldă vara şi nici căldură iarna, în ultimii ani, din cauza lipsei lucrărilor de mentenanţă a reţelei de termoficare. Soluţia pe termen lung este extinderea sistemului centralizat, care însă, în prezent, este şi subdimensionat, şi ineficient din cauza lipsei de mentenanţă, a reparaţiilor la ţevile magistrale, a managementului deficitar.
„Un sistem centralizat are un randament mai bun de folosire a resurselor (combustibil, deşeuri, apă geotermală, pompe de căldură), poate folosi inclusiv deşeurile urbane pentru producerea căldurii şi se pot controla emisiile de noxe astfel încât să avem un aer mai curat. Condiţia ca sistemul centralizat să funcţioneze bine este modernizarea şi optimizarea sistemului în sine şi managementul bun.“
Elena Ştefănescu dă exemplul capitalei daneze Copenhaga, unde, prin proiectul Copenhill, un fost incinerator de deşeuri a fost transformat în loc de producţie a căldurii şi a energiei prin arderea deşeurilor.
„Clădirea face parte din programul ambiţios al oraşului Copenhaga de a atinge Zero Carbon până în 2025. Ce este uimitor e că fumul degajat nu poluează, forma şi conceptul clădirii au permis acomodarea unor zone de relaxare şi sport pe panta clădirii: schi, căţărare, plimbare. În fiecare an vor arde peste 400.000 tone de deşeuri, iar căldura degajată va fi folosită pentru producerea căldurii care se întoarce în oraş, iar o parte va deveni energie electrică. Centrala va produce 0-63 MW de energie electrică şi va produce 157-247 MW agent termic“, spune Elena Ştefănescu.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE