Cum să locuieşti mai bine. Întoarcerea la sate, doar o iluzie. Statistica numără peste 100.000 de români „mutaţi“ din oraşe în zona rurală în fiecare din ultimii doi ani, dar cât de rurale mai sunt comunele Floreşti (lângă Cluj-Napoca), Chiajna (lipită de Bucureşti) sau Miroslava (lângă Iaşi)?

Maria locuieşte într-o comună de lângă Bucureşti, aşa scrie în buletin, dar realitatea din viaţa tinerei zice că stă la o stradă distanţă de Bucureşti şi la 10 minute de metrou, în zona nouă din Popeşti-Leordeni. Maria s-a mutat din Capitală, dar lucrează în zona centrală a oraşului şi nu îi ia mai mult de 40 de minute să ajungă la job cu metroul.

„În vara lui 2019 ne-am mutat în comuna Popeşti- Leordeni (Ilfov) la doar o stradă distanţă de unde începe Bucureştiul. Aşa s-a nimerit să găsim un apartament cu un raport calitate/cost ideal profilului nostru. Ne facem cumpărăturile în Bucureşti, ieşim la plimbare în Bucureşti, folosim transportul public al Capitalei, lucrăm în Piaţa Victoriei zi de zi, dar cu toate acestea pe buletin suntem popeşteni. Trăim în ceea ce este doar un alt satelit al unui mare oraş al României“, povesteşte Maria, care spune că atunci când a cumpărat apartamentul nu s-a gândit că se mută din oraş la sat.

Într-un top 50 al comunelor care au primit cei mai mulţi locuitori în 2020, Bucureştiul are peste 10 „sateliţi“, zone noi, cartiere noi. Indiferent cum le numim, comunele din jurul marilor oraşe sunt de fapt noile zone urbane alese de tineri şi de familii pentru a păstra legătura cu oraşul.

„Cea mai mare comună din România este Floreşti după numărul de locuitori, dar este un cartier dormitor al Clujului. Mulţi dintre cei care se mută în Floreşti tot la bloc stau. În Floreşti, preţurile sunt cu 30% mai jos decât orice este în Cluj, oamenii nu se duc acolo pentru că sunt mai aproape de natură, ci pentru că este ieftin“, spune Ana Maria Burca, managing partner al companiei de consultanţă imobiliară SVN Cluj-Napoca.

Comunele care au înregistrat în 2020 cele mai mari creşteri ale fluxului migraţiei au fost Floreşti, judeţul Cluj, unde s-au mutat 2.800 de persoane, Chiajna, judeţul Ilfov, plus 2.100 de persoane, Miroslava, judeţul Iaşi, plus 1.600 persoane, şi Dumbrăviţa, judeţul Timiş, unde s-au mutat 1.500 de persoane în 2020, arată datele de la INS.

„Ne-am mutat din oraşul Iaşi la 17 kilometri de oraş, în comuna Mogoşeşti, judeţul Iaşi. Decizia am luat-o în anul 2008, când am făcut un credit la bancă pentru achiziţionarea terenului. Abia în 2018 am reuşit să ne mutăm, casa nefiind finalizată, dar locuibilă. Am ales să ne mutăm în zona rurală datorită nostalgiei vacanţelor pe­trecute la bunici, dar şi pentru a trăi sănătos, liniştit, departe de agitaţia urbană. Soţul lucrează în oraş ca instructor auto, am închiriat apartamentul în care am locuit în oraş. Eu am renunţat la serviciul foarte prost plătit (salariul minim pe economie) şi mă ocup de gospodărie“, povesteşte Mihaela Gabriela Todireanu despre cum a luat decizia de a se muta din oraş în zona rurală.

Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, 116.000 de persoane s-au mutat în 2020 din zona urbană în cea rurală, în creştere faţă de 2019, când 113.000 au luat această decizie. În ultimii ani, tendinţa din statistică este în favoarea zonelor rurale. Comunele cu cele mai mari creşteri ale numărului de locuitori arată însă că „exodul“ spre sate se află doar în jurul marilor oraşelor, multe dintre ele fiind chiar o extindere a oraşelor. Dacă iniţial extinderea pe orizontală a zonelor urbane era legată de Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara sau Iaşi, acum devine vizibil un comportament simi­lar şi pe lângă Sibiu, Braşov, Târgu-Mu­reş, Oradea sau Constanţa.

Desprinderea de marile oraşe e grea, iar asta se vede în date, oamenii îmbină dorinţa de a sta la casă, în zona rurală, cu tot ce poate să ofere mai bun oraşul. Mihaela Gabriela Todireanu spune că unul dintre marile dezavantaje ale locuitului în zona rurală este faptul că serviciul de ambulanţă ajunge mult mai greu decât la oraş, distanţa fiind mai mare, iar în anumite cazuri timpul poate fi decisiv. „Dacă sănătatea şi vârsta nu ne-ar mai permite să facem faţă muncii, cred că am alege opţiunea să ne întoarcem în oraş“.

Pe de altă parte, există şi persoane care au lăsat oraşul în care locuiau pentru a se muta la o distanţă mult mai mare, în zone mai izolate, însă astfel de cazuri sunt puţine, iar statisticile nu vin să demonstreze că aceasta ar fi tendinţa. 

„M-am mutat din Cluj-Napoca în Corbu, judeţul Constanţa. Am luat această decizie anul trecut în aprilie. Primul motiv pentru care m-am mutat în Corbu a fost să fiu mai aproape de fiul meu, care locuieşte în Bucureşti. Al doilea motiv a fost marea, faptul că stau într-o zonă turistică, iar al treilea motiv este mutatul de la bloc la casă cu curte. Lucrez remote doar de când m-am mutat aici. În Cluj, făceam cu totul altă muncă“, spune Mirena Varadi.

Lipsa canalizării, a gazului şi costurile mai mari de întreţinere în perioada rece nu o fac să îşi dorească să se mute iar la oraş.

Cu toate că oamenii îşi doresc să se mute în zona rurală, rămân în continuare dependenţi economic de marile oraşe, fie că fac zilnic drumul între casă şi oraş pentru a merge la locul de muncă, fie că lucrează remote, oraşele îşi păstrează importanţa economică.

De ce se mută totuşi oamenii în zonele rurale, în comunele de lângă marile oraşe? Un răspuns e preţul mai mic al caselor. Preţul domină în continuare decizia de cumpărare a unei case, fie ea în urban sau rural, însă, în acest caz, satele câştigă, având preţuri mult mai mici la case. Cu toate acestea, suma câştigată în achiziţionarea unei case mai ieftine în zona rurală ar putea fie doar o iluzie de moment. Pe termen lung, costurile cu transportul ar putea compensa.

„Nu suntem la nivelul de maturitate socială încât să ne calculăm astfel de lucruri, dacă pe termen lung câştigăm mai mult sau mai puţin. Chiar dacă astăzi o familie tânără, care se mută în zona rurală, are un copil mic, în momentele în care încep problemele cu şcoala şi activităţile extraşcolae, care presupun nişte drumuri, atunci îşi vor reconsidera decizia“, spune Ana Maria Burca, managing partner al companiei de consultanţă imobiliară SVN Cluj-Napoca.