„De vânzare apartament cu trei camere, cu o suprafaţă totală de 50 de metri pătraţi. Camerele sunt împărţite în felul următor: un dormitor de 14 metri pătraţi, un dormitor de 10 metri pătraţi şi o cameră de zi.“
Aşa sună un anunţ publicat pe un site de imobiliare. Dincolo de faptul că, potrivit legii locuinţei, suprafaţa utilă minimă pentru un apartament cu trei camere este de 66 de metri pătraţi, iar cel exemplificat are doar 50 de metri pătraţi, anunţul scoate în evidenţă şi un dormitor de doar 10 metri pătraţi. Pentru un potenţial cumpărător, aflat în căutarea casei în care va locui mulţi ani de acum încolo, apare astfel întrebarea: să cumpăr sau nu o locuinţă cu un dormitor de 10 metri pătraţi? De ce?
„Un arhitect ar trebui, teoretic, să poată să includă în cei 10 metri pătraţi cele necesare unei camere de copil – patul de o persoană de 0,90 m x 2,00 m, dulapul de haine, un mic birou şi zona de circulaţie dintre ele care să permită accesarea ferestrei. Nu ar trebui să fie o problemă inserarea pieselor de mobilier în spaţiu, ci aportul de lumină/aer curat şi controlarea conformaţiei care să permită folosirea optimă a spaţiului“, explică arhitectul Radu Negoiţă.
Sunt posibile şi situaţii în care chiar şi dormitoare de 13-15 metri pătraţi sunt gestionate defectuos din faza de concepţie, cazuri când într-o cameră mare nu intră întotdeauna piesele de mobilier minimale, iar poziţia uşilor, a ferestrelor şi forma în plan a spaţiului pot anula avantajele suprafeţei. Dar este vorba despre excepţii. În general, lista de suprafeţe a unei locuinţe reflectă intenţiile dezvoltatorului. Dacă acestea sunt sub minimul cerut de lege, este vorba despre dezvoltatori care merg pe principiul că „micile nereguli“ scapă nepenalizate, iar apartamentele nu rămân nevândute.
„Ceea ce lasă construit în urma sa un dezvoltator spune multe despre responsabilitatea sa – vorba veche «judecă pomul după fructe» se aplică aici. Dacă vă regăsiţi în situaţia de a alege o nouă locuinţă, vă recomand să luaţi legătura cu un arhitect – ei sunt specialiştii care pot evalua cel mai bine aceste specii de fructe.“
Legal vorbind, legea locuinţei prevede o suprafaţă cumulată minimă de 22 de metri pătraţi pentru dormitoare la apartamentele de trei camere. Similar, un apartament de patru camere trebuie să aibă o suprafaţă cumulată a dormitoarelor de 34 de metri pătraţi. În ambele cazuri, cel puţin un dormitor va avea 10 metri pătraţi.
Totuşi, OMS 119/4 febr. 2014 – Ordinul pentru aprobarea normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei – vorbeşte despre o suprafaţă minimă a unei camere de locuit (dormitor) de 12 metri pătraţi.
Diferenţele dintre cele două normative au la bază diversele formule de calcul referitoare la cât aer proaspăt are nevoie creierul pentru a funcţiona la parametri optimi.
„Trebuie precizat că Legea Locuinţei datează din 1996 şi cere ca înălţimea minimă a spaţiului camerei să fie de 2,55 metri, iar camera mică să aibă minimum 10 metri pătraţi. Ordinul 119 este cu 18 ani mai nou şi cere 12 metri pătraţi pentru camera mică şi înălţimea de 2,60 metri. Dacă un jurist spune că norma mai veche este acceptabilă, rezultă că un dormitor de 10 metri pătraţi este în regulă din punctul de vedere al suprafeţei luate scriptic. Dacă, însă, acesta ar argumenta că reglementarea ultimă este preferabilă, atunci concluzia este că un dormitor de 10 metri pătraţi nu este conform din punct de vedere legal.“
♦ Dacă doriţi să ne împărtăşiţi idei, sugestii, noi teme de abordat în cadrul rubricii, aşteptăm mesajele dumneavoastră pe adresa alina.vasiliu@zf.ro.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE