Cum să locuiești mai bine?

CUM SĂ LOCUIEŞTI MAI BINE? Locuinţă cu dormitor de 10 metri pătraţi. O cumperi sau nu? De ce? Ziarul Financiar a început o serie de articole despre cum putem locui mai bine şi despre criteriile de care trebuie să ţinem cont atunci când alegem cum va arăta viitorul „acasă“

19.12.2021, 11:01 Autor: Alina-Elena Vasiliu

„De vânzare apartament cu trei camere, cu o suprafaţă totală de 50 de metri pătraţi. Camerele sunt împăr­ţite în felul următor: un dormitor de 14 metri pătraţi, un dormitor de 10 metri pătraţi şi o cameră de zi.“

Aşa sună un anunţ publicat pe un site de imobiliare. Dincolo de faptul că, potrivit legii locuinţei, suprafaţa uti­lă minimă pentru un apartament cu trei camere este de 66 de metri pă­traţi, iar cel exemplificat are doar 50 de metri pătraţi, anunţul scoate în evi­den­ţă şi un dormitor de doar 10 metri pătraţi. Pentru un potenţial cum­pă­rător, aflat în căutarea casei în care va locui mulţi ani de acum încolo, apare astfel întrebarea: să cumpăr sau nu o locuinţă cu un dormitor de 10 metri pătraţi? De ce?

„Un arhitect ar trebui, teoretic, să poa­tă să includă în cei 10 metri pă­traţi cele necesare unei camere de co­pil – patul de o persoană de 0,90 m x 2,00 m, dulapul de haine, un mic bi­rou şi zona de circulaţie dintre ele care să permită accesarea ferestrei. Nu ar trebui să fie o problemă insera­rea pieselor de mobilier în spaţiu, ci apor­tul de lumină/aer curat şi contro­larea conformaţiei care să permită fo­lo­sirea optimă a spaţiului“, explică arhitectul Radu Negoiţă.

Sunt posibile şi situaţii în care chiar şi dormitoare de 13-15 metri pă­traţi sunt gestionate defectuos din fa­za de concepţie, cazuri când într-o ca­me­ră mare nu intră întotdeauna pie­sele de mobilier minimale, iar poziţia uşi­lor, a ferestrelor şi forma în plan a spa­ţiului pot anula avantajele supra­fe­ţei. Dar este vorba despre excepţii. În general, lista de suprafeţe a unei lo­cuinţe reflectă intenţiile dezvol­ta­to­rului. Dacă acestea sunt sub minimul ce­rut de lege, este vorba despre dez­voltatori care merg pe principiul că „micile nereguli“ scapă nepenalizate, iar apartamentele nu rămân ne­vândute.

„Ceea ce lasă construit în urma sa un dezvoltator spune multe despre res­ponsabilitatea sa – vorba veche «judecă pomul după fructe» se aplică aici. Dacă vă regăsiţi în situaţia de a alege o nouă locuinţă, vă recomand să luaţi legătura cu un arhitect – ei sunt specialiştii care pot evalua cel mai bine aceste specii de fructe.“

Legal vorbind, legea locuinţei pre­vede o suprafaţă cumulată mini­mă de 22 de metri pătraţi pentru dor­mi­toare la apartamentele de trei ca­mere. Similar, un apartament de pa­tru camere trebuie să aibă o suprafaţă cu­mulată a dormitoarelor de 34 de me­tri pătraţi. În ambele cazuri, cel pu­ţin un dormitor va avea 10 metri pătraţi.

Totuşi, OMS 119/4 febr. 2014 – Ordinul pentru aprobarea nor­me­lor de igienă şi sănătate pu­bli­că privind mediul de viaţă al popu­laţiei – vorbeşte despre o suprafaţă mi­nimă a unei camere de locuit (dor­mitor) de 12 metri pătraţi.

Diferenţele dintre cele două normative au la bază diversele formule de calcul referitoare la cât aer proaspăt are nevoie creierul pentru a funcţiona la parametri optimi.

„Trebuie precizat că Legea Locuinţei datează din 1996 şi cere ca înălţimea minimă a spaţiului camerei să fie de 2,55 metri, iar camera mică să aibă minimum 10 metri pătraţi. Ordinul 119 este cu 18 ani mai nou şi cere 12 metri pătraţi pentru camera mică şi înălţimea de 2,60 metri. Dacă un jurist spune că norma mai veche este acceptabilă, rezultă că un dormitor de 10 metri pătraţi este în regulă din punctul de vedere al suprafeţei luate scriptic. Dacă, însă, acesta ar argumenta că reglementarea ultimă este preferabilă, atunci concluzia este că un dormitor de 10 metri pătraţi nu este conform din punct de vedere legal.“

 

♦ Dacă doriţi să ne împărtăşiţi idei, sugestii, noi teme de abordat în cadrul rubricii, aşteptăm mesajele dumneavoastră pe adresa alina.vasiliu@zf.ro.