Euro a atins joi un nou maxim istoric, a doua zi la rînd după ce miercuri a fost cotată la BNR la 4,8641 lei.
Acesta este al patrulea maxim istoric pentru moneda europeană atins în septembrie.
Leul a pierdut teren în faîa tuturor pricipalelor valite: dolarul american a fost cotat la 4.1883 lei, francul elveţian la 4,5207 lei, iar lira sterlină la 5,3309 lei.
Analiştii financiar prognozează, în cadrul celui mai recent studiu CFA România, că euro va ajunge la 5 lei până la finele lunii martie 2021 şi că tendinţa de scădere a leului în raport cu euro va continua.
BNR este prezentă în piaţă, dar presiunile sunt mai mari.
Cursul BNR de miercuri, 24 septembrie:
| Euro | 4.8722 | +0.0081 | +0.17 % |
| Dolar american | 4.1883 | +0.0354 | +0.85 % |
Vineri, 4 septembrie 2020, cursul valutar a atins un nou maxim istoric, BNR afişând (pe baza cotaţiilor de vânzare şi cumpărare ale băncilor pe piaţa valutară interbancară) un curs de 4,8492 lei/euro.
Precedentul nivel maxim a fost pe 17 martie, 4,8448 lei/euro, la debutul crizei coronavirus şi închiderea economiei.
Dan Suciu, directorul de comunicare al BNR, spune că această creştere de vineri (de 0,1% faţă de joi) ţine de un context regional şi de aprecierea monedei europene pe plan internaţional (de la începutul anului euro a crescut cu 5,3% faţă de dolar, o creştere care începe să afecteze economia Europei).
Dincolo de explicaţiile BNR, problema este că acest curs, unde se adună toată activitatea economică internă şi internaţională a României, ar fi trebuit să fie la un nivel mult mai ridicat, având în vedere: deficitul comercial de 17 miliarde de euro din 2019, 14 miliarde de euro din 2018 şi 8,8 miliarde de euro de pe primele 6 luni din acest an, în creştere cu 1,2 miliarde de euro faţă de 6 luni 2019; deficitul balanţei de plăţi de 10 miliarde de euro în 2019, 8,9 miliarde de euro în 2018 şi 3,4 miliarde de euro în primul semestru din 2020, iar acum explozia deficitul bugetar, estimat la 92 de miliarde de lei (aproape 20 de miliarde de euro) pentru acest an, conform ultimei rectificări bugetare; explozia datoriei publice a statului, care a ajuns la jumătatea anului la 430 de miliarde de lei, faţă de 373 de miliarde de lei la finalul lui 2019, şi nu în ultimul rând creşterea datoriei externe, dintre care două treimi este datorie privată, la 111 miliarde de euro la jumătatea anului, în creştere cu 6 miliarde de euro de la începutul anului.
De data asta, creşterea cursului nu ar fi creat mari probleme, ca în criza precedentă, având în vedere că ponderea creditelor în lei este de aproape 70%, în timp ce în 2008 era de numai 30%, iar 70% era în valută.
De la începutul acestui an cursul a crescut cu numai 1,46%, iar de când a început criza, pe 16 martie, cursul a crescut cu numai 0,6%.
Cursul a fost şi este mult prea stabil pentru aceste vremuri, având în vedere găurile macro care se măresc de la o lună la alta.
BNR spune că nu încurajează creşterea cursului pentru a corecta dezechilibrele macroeconomice.
Problema este că deficitul bugetar, care a ajuns cea mai mare problemă macro a României, nu va scădea atât de uşor, şi mă îndoiesc că un guvern politic şi o coaliţie politică vor accepta să-şi lege numele de o austeritate şi o tăiere bugetară (deficitul bugetar trebuie redus cel puţin la jumătate), având în vedere precedentul Băsescu/Boc, care în mai 2010 a majorat TVA de la 20% la 24% şi a redus salariile bugetarilor cu 25%.
Guvernul Orban/PNL şi-a finanţat deficitul bugetar din acest an plătind dobânzi mai mari decât alte ţări, chiar dacă sunt uşor mai mici decât în guvernarea PSD.
Acest diferenţial de dobândă (peste 3,5% pentru împrumuturile pe 5 şi 10 ani) versus dobânzile negative la împrumuturile în euro ţine finanţarea deficitului bugetar în viaţă, chiar dacă „ghilotina” majorării pensiilor şi alocaţiilor atârnă destul de greu, mai ales în ochii agenţiilor de rating.
Dar când va veni vremea introducerii unor măsuri de austeritate – scăderea cheltuielilor, creşterea veniturilor – bine ar fi să nu crească în paralel cursul valutar, aşa cum s-a întâmplat în trecut.
Dacă s-ar întâmpla din nou la fel, economia, companiile, persoanele fizice vor fi lovite de ouă ori în plin.
În criza precedentă cursul a crescut în câteva luni de la 3,6 lei/euro la 4,3 lei/euro şi a fost stabilizat doar cu împrumutul de 20 de miliarde de euro de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, la care s-a adăugat acordul cu băncile internaţionale care au operaţiuni în România ca să nu-şi retragă liniile de finanţare.
Aşa că ar fi fost mai bine să crească acum cursul mai mult, nu cu numai 1,46% faţă de o inflaţie de 2,6%, ci poate cu 3-5%. Această creştere ar fi fost justificată public prin criza economică în care am intrat, adusă de coronavirus.
Ironic, această criză i-a permis BNR să reducă dobânda de politică monetară de 3 ori din martie până la începutul lunii august, de la 2,5% la 1,5%, ceea ce a atras şi reducerea ROBOR de la 3,2% la 1,99%.
Reducerea ROBOR a fost posibilă mai ales datorită îngustării coridorului de fluctuaţie dintre dobânda minimă la BNR şi dobânda maximă. Acum, dobânda maximă la BNR este de 2%, iar teoretic nicio bancă nu ar avea de ce să coteze mai mult în piaţă, pentru că poate să ia bani de la BNR. În procente, BNR a redus dobânda cu nu mai puţin de 30%, iar ROBOR s-a redus cu 38%.
Această reducere de dobândă la BNR – 1,5% este cel mai redus nivel din istoria Băncii Naţionale – s-a transferat mai mult în creditele care sunt legate de ROBOR şi mai puţin în dobânzile de la depozite practicate de bănci. Pe medie, dobânda de retail este de 1,75%, dar sunt bănci care oferă şi 3,5-3,75%.
Chiar dacă dobânzile la depozitele bancare, principala formă de economisire a populaţiei, sunt extrem de mici, din bănci nu au plecat bani, ci dimpotrivă: depozitele în lei ale populaţiei au ajuns în iulie 2020 la 245,8 miliarde de lei, în creştere cu 12,7% faţă de iulie 2019; depozitele în valută ale populaţiei la bănci au fost în iulie 2020 de 99,6 miliarde de lei, în creştere cu 16,5% faţă de iulie 2019, iar în termeni reali, luând în considerare creşterea cursului de 2%, am avut o majorare de 14,5%, chiar şi în condiţiile în care dobânzile la euro se învârt în jurul a 0-1%, cel mult.
Chiar dacă Ministerul Finanţelor a oferit o dobândă de nerefuzat - 4% la lei la 2 ani, 4,5% la lei la 4 ani şi 2% la 5 ani la euro -, în operaţiunea Fidelis de vânzare de titluri de stat către populaţie suma strânsă a fost de numai 2 miliarde de lei.
Pentru cei care nu ştiţi, titlurile de stat Fidelis cotate la bursă au crescut în trei săptămâni cu peste 50%, cel puţin pentru titlurile în lei la 4 ani (102,8/102,89 - cotaţia de vineri de pe Bursă), şi cu mai mult de 50% pentru titlurile în euro (101,5/101,8 – cotaţia de vineri la Bursă).
Economia României şi businessul celor aproape 600.000 de companii s-au comportat mai bine decât aşteptările iniţiale în aceste şase luni de criză, dar va urma o toamnă fierbinte, în care fiecare va încerca să vadă încotro îl duce viitorul. De asemenea, de la 1 ianuarie, atunci când expiră moratoriul de suspendare a plăţii ratelor la bancă pentru persoanele fizice şi pentru companii, fiecare va avea o imagine mai clară şi realistă.
Nu ştiu ce va face BNR cu cursul – analiştii îl văd depăşind 4,9 lei pentru un euro -, dar cred că ar trebui să fie mai sus, la un alt maxim istoric, pentru a nu crea o presiune suplimentară atunci când va veni criza bugetară, cu necesitatea tăierii cheltuielilor şi creşterii veniturilor.
