După Afaceri

Cum arată weekendul perfect pentru Cristian Pandel, fondatorul agenţiei de turism Christian Tour: "Vineri seara ies de regulă o oră cu bicicleta prin Herăstrău, iar apoi mă văd cu prietenii la bere, o ieşire mai bună decât orice şedinţă de terapie la psiholog"

13 dec 2019 2783 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

A descoperit muntele când avea doar 16 ani, iar patru ani mai târziu îşi deschidea propria şcoală de ghizi montani. A plecat într-o călătorie făcând autostopul şi a ajuns la Muntele Ararat, în Turcia. A urcat la 3.200 de metri în pantaloni scurţi, a mâncat cu localnicii într-un sat de vânători kurzi unde kalashnikov-ul era la ordinea zilei. A „cucerit“ şi Damavand (5.610 m) în Iran, dar şi Mont Blanc (4.810 m), unde a dormit patru zile în cort, la -38 de grade. Nu îi plac călătoriile cuminţi, nici măcar atunci când merge cu familia. Spune că aceasta va fi moştenirea pe care le-o va lăsa copiilor săi care „înfloresc după fiecare vacanţă“. În acest context, cum arată weekendul perfect pentru Cristian Pandel?

Weekendul începe vineri seara, când ies în oraş pentru a mă decomprima ca un scafandru de mare adâncime. Înainte merg acasă să mă schimb, pentru că simt nevoia să dau „uniforma“ jos. Îmi place să ies de regulă o oră cu bicicleta prin Herăstrău, iar apoi mă văd cu prietenii la bere, o ieşire mai bună decât orice şedinţă de terapie la psiholog. În mod normal tind să vorbesc despre business, dar ajung ulterior la alte topicuri. Ieşim scurt, în zona unde locuim, adică în Herăstrău. Mergem la Bob la cafenea sau la berăria Mikkeller unde atmosfera e similară celei de la New York, unul dintre oraşele mele preferate, unde ajung de cam 10 ori pe an.

Dacă plecăm din Bucureşti, atunci weekenedul începe mai devreme, în jur de ora 16.00, vinerea, când luăm drumul muntelui. Suntem mari iubitori, de aceea Sfinxul este parte din logo-ul Christian Tour. Avem şi o casă la Poiana Braşov unde mergem de regulă de vineri până luni la prânz când vin direct la birou. Weekendurile de acest gen sunt de regulă active, facem trasee spre Cabana Mălăieşti, spre Ţara Bârsei, mergem cu ATV-urile sau pe biciclete. Întreaga familie preferă muntele în defavoarea mării, pe soţia mea de altfel am cunoscut-o pe culmi. Fiul nostru David a moştenit această pasiune, iar fiica noastră Sofi a pornit mai greu, dar a început şi ea să ne calce pe urme. Ce nu reuşim să o convingem e să meargă la muzee, în rest e deschisă către călătorii.

Suntem oameni activi, de aceea sâmbăta avem program indiferent unde ne găsim. În Bucureşti spre exemplu, dimineaţa merg cu copiii la piscină până la ora 13.00, după care ne găsim cu soţia şi ieşim la prânz împreună. Căutăm mereu ceva nou. Recent am fost la Papila unde am încercat ciorba de legume. Pentru pizza am ajuns la Animaletto.

Apoi, după-amiaza ne urcăm cu toţii pe biciclete şi pornim spre Pădurea Băneasa sau mergem la Snagov. Există opţiunea să mergem spre centrul istoric şi să ne oprim la librăria Cărtureşti. Ambii copii au pasiunea cititului, iar David adoră să şi deseneze. La început a fost mai greu, dar acum citesc şi în română şi în engleză dat fiind că merg la Şcoala Britanică. De fiecare dată când ajungem la Cărtureşti stăm o oră sau chiar mai bine şi nu plecăm niciodată cu mâna goală, iar traseul de retur va fi pe Calea Victoriei pentru că este sigur şi bine marcat.

Seara ne găseşte din nou împreună pentru a lua masa în familie, iar apoi eu şi soţia ieşim în oraş; avem această tradiţie ca o dată la două săptămâni sau o dată pe lună să mergem în doi, în timp ce copiii rămân la bunici unde se văd cu verii lor (copiii fratelui meu).

Ultima zi de weekend, duminica, începe cu un mic-dejun pregătit de Andreea, soţia mea. Încercăm să mâncăm bio, cât mai sănătos, cât mai puţină carne - mai ales porc, preferând peştele. Apoi, o dată la două săptămâni, eu merg împreună cu David la biserică - alegem Mănăstirea Dârvari, o oază în mijlocul Bucureştiului. Este un loc care mă face să mă simt ca la Muntele Athos unde merg de două ori pe an. Ce am remarcat la Mănăstirea Dârvari este faptul că duminica vin foarte mulţi oameni, români frumoşi, îmbrăcaţi în port popular. Sunt mulţi copii, mulţi ce poartă nume tradiţionale româneşti.

Prânzul îl luăm după slujbă în patru, fie acasă, fie în oraş, iar după-amiaza lenevim. Seara ies din nou cu bicicleta şi îmi place să mă uit la oameni.

Când nu rămânem în oraş, plecăm de regulă spre Braşov - nu mai departe, pentru că şi aşa stăm şi câte cinci ore în trafic. Nu vrem să pierdem prea mult timp pe drum, iar cum noi preferăm muntele, ajungem mai rar pe litoral. Altfel, am ajuns în acest an în Deltă, iar pentru city-breakuri optăm pentru Cluj-Napoca sau Timişoara unde ajungem însă cu avionul. Pentru orice destinaţie îndepărtată, optăm pentru a zbura undeva şi pentru a închiria acolo maşină.

Indiferent de destinaţia pe care o alegem pentru vacanţă, încercăm să avem un mix de experienţe. Astfel, pentru city-break preferăm orice destinaţie din Europa pentru că mereu găseşti ceva de făcut. Nu pot spune că îmi place mai mult Budapesta ca Istanbul, dar indiferent unde mergem încercăm să mâncăm pe stradă, ceva local, să ieşim în oraş. Spre exemplu, experienţa unei negocieri în Istanbul este un must, la fel şi o cafea turcească în spatele Moscheei Albastre. Prin comparaţie, la Londra aş sta mai mult pentru că este un centru gastronomic, un oraş multicultural unde poţi face multe - ai parcuri, ai muzee. Noi suntem genul de călători „tocilari“, astfel că înainte de orice vacanţă avem 3-4 zile în care citim şi subliniem în ghidul Lonely Planet ce ne-am dori să facem, să vedem. În final ajungem să mergem zeci de kilometri pe jos. Obligatoriu includem şi o componentă gastronomică în orice vacanţă.

Avem şi vacanţe mai lungi de-a lungul anului, spre exemplu acum abia ne-am întors din China unde am fost timp de 10 zile toţi patru. Am mers şi în Scoţia, tot împreună cu copiii. Nu mergem la all inclusive - deşi e genul de vacanţă pe care o preferă românii, aşa că cei mici merg de regulă la plajă cu bunicii. Totuşi, eu iubesc Grecia aşa că în 2020 vrem să închiriem o barcă şi să navigăm prin zona insulei Lefkada, aşa cum am făcut acum mulţi ani în Corfu.

Cele mai frumoase vacanţe ale noastre sunt Pelerinajul de 14 zile pe bicicletă la Santiago de Compostela, circuitul din SUA cu familia şi, mai nou, China. Spre Santiago am pornit cu maşina, am oprit o noapte pe Riviera Franceză, iar am apoi am lăsat automobilul la începutul drumului, iar cineva a adus-o la sosire. După ani şi ani de muncă a fost o vacanţă care mi-a resetat viaţa. Nu degeaba se numeşte drumul regăsirii sau drumul lui Iacob, sunt oameni care îl fac timp de 40 de zile mergând pe jos. Noi ne-am folosit de acest prilej şi am şi vizitat foarte multe basilici, castele, crame. Opream în diferite sate şi luam masa alături de localnici. Vacanţa din SUA pe de altă parte mi-a deschis ochii spre o altă lume, iar cea din China mi-a demonstrat ce pot face oamenii atunci când îşi doresc, vorbim de trenuri care merg cu 430 de kilometri pe oră şi de multe altele.

Acum, pe lista destinaţiilor viitoare am Polul Nord cu un spărgător de gheaţă, Nepal şi Tibet cu base-camp-ul de pe Everest şi America de Sud, fie Amazon, fie Patagonia. Pe 17 noiembrie urmează să plec cu bicicleta într-un traseu stabilit încă de la început de an; vom fi un grup de 12 băieţi (dintre care opt din firmă) care vom vizita Bangkok, Cambodgia şi Vietnam cu bicicleta. Apoi, vom vedea ce va urma!