Arts & Design

Anca Duşe surprinde universul în miniatură, prin imagini care au fascinat comunităţile de pe Instagram. Cum creează fotografiile şi cum alege scenariile?

19 mar 2021 232 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Să lucrezi în turism şi să vezi cum începutul unei pandemii schimbă toate regulile jocului este, cu siguranţă, o experienţă de neuitat şi demoralizatoare pentru multă lume. Pe Anca Duşe, transformarea a prins-o chiar în momentul unei schimbări anunţate: decisese deja să abandoneze siguranţa şi confortul unei companii din industrie - Eurolines, în care lucrase mai mulţi ani şi să se dedice proiectelor personale din aria fotografiei de arhitectură şi peisaj. Dar unde să se ducă şi cu ce hoteluri şi resorturi să colaboreze când starea de urgenţă a venit valvârtej? Ei bine, iată.

Universul ei - ca al întregii omeniri aproape - s-a redus la propriul apartament, aşa că Anca Duşe s-a gândit să-l surprindă chiar aşa, în miniatură. A pornit de la ideea de naturi statice conceptuale şi apoi s-a gândit să adauge şi un personaj. Opţiunile erau limitate la ea însăşi, aşa că s-a strecurat în decor şi a început să documenteze modul în care i s-a micşorat universul.

„Imediat ce am început să postez aceste lucrări în martie-aprilie 2020, am fost tare impresionată şi măgulită de reacţia oamenilor. Pe Facebook eram activă de mulţi ani, pe Instagram mai puţin - am ratat valul când un cont putea creşte organic rapid, însă acest lucru nu m-a împiedicat să postez şi-şi. Oamenii au fost tare drăguţi şi m-au încurajat să continui. A contat mult faptul că toată lumea (mea) era acolo, pe net, în expectativă şi avea timp şi ochi să vadă“, povesteşte Anca Duşe.

În prima fotografie postată, ea avea dimensiunea unui pixel şi citea într-o sticluţă, sub o hortensie uscată. Multă lume nici nu a văzut că este un personaj în sticluţă, aşa că apoi şi-a spus că trebuie să fie mai în­drăz­neaţă şi să se evidenţieze mai bine. Astfel, în a doua lucrare, a exagerat numeric, apărând de trei ori. Aceasta a fost, de fapt, prima miniatură remarcată. Cea mai apreciată ilustraţie de acest tip a fost însă una în care culege liliacul dintr-o vază. A promovat-o şi aşa a ajuns, în total, la 16.200 de aprecieri pe Instagram, unde postările sunt pe pagina care îi poartă numele.

„Nu m-am gândit să dau un nume distinct proiectului cu miniaturi, poate pentru că nici nu am ştiut că poate fi considerat proiect. Cel mult mă gândeam la aceste lucrări ca la un «intermezzo» între etapa de turism şi următoarele joburi“, spune Anca Duşe.

Şi totuşi, oricât de „provizorie“ ar fi această idee, eforturi pentru a o pune în practică există. Anca Duşe a început pe un colţ de mobilier pe care îl împărţea cu televizorul şi în prezent tot acolo se desfăşoară, dar „recuzita“ a început să se adune.

„Ştiu că oamenii sunt curioşi în legătură cu procesul de realizare şi mie îmi face plăcere să-l documentez pe Stories şi, ocazional, să fac câte un Reel. O bună parte din recuzită o reprezintă florile şi fructele cumpărate de la piaţă. Este perfect pentru mine, deoarece locuiesc într-un apartament micuţ şi, după ce că-l întorc cu susul în jos pentru fiecare shooting, ar deveni de-a dreptul sufocant dacă aş lucra cu recuzită neperisabilă. Chiar şi aşa, inevitabil, am adunat tot felul de elemente de susţinere a obiectelor (îmi place să le fac să «leviteze»), pistol de lipit, fundaluri şi alte materiale.“

De regulă, în cazul shootingurilor, hainele reprezintă o investiţie semnificativă, însă Anca Duşe s-a încadrat, cu câteva excepţii, în ceea ce avea deja în garderobă, ţinând această componentă sub control. Cu timpul nu este însă la fel de „econoamă“.

„Fiecare proiect este unic şi timpul necesar realizării lui variază destul de mult. Cred că cea mai mare eficienţă am avut când am terminat totul într-o zi. Dar e mai degrabă o excepţie. La polul opus, am lucrat trei sau patru zile la o imagine.“

În mare, sunt câteva etape pe care Anca le urmează. După ce îşi conturează în minte ideea, desenează schiţa iniţială pe hârtie, adună elementele de decor şi construieşte natura statică ce se transformă în cadrul poveştii, etapă care îi ia de la câteva zeci de minute la ore bune. Se joacă apoi cu detaliile, umbrele şi lumina naturală, până când este mulţumită de rezultat, şi apoi fotografiază scena.

„Ultima parte este cea mai «dubioasă» şi, deseori, amuzantă. Presupune adăugarea unui personaj care să pozeze în diferite ipostaze, astfel încât să se integreze natural în poveste. Cum timp de luni bune nu m-am avut la dispoziţie decât pe mine, am pus aparatul pe timer şi am dat fuga să «îngheţ» în ipostaza dorită. Nu prea pot să folosesc aplicaţia de mobil pentru că am nevoie de ambele mâini libere, aşa că îmi rămân doar zece secunde să iau... poziţie.“

După ce toţi aceşti paşi au fost parcurşi, urmează alegerea celor mai reuşite fotografii şi combinarea lor. Suprapune astfel personajul peste natura statică şi, uneori, adaugă elemente fotografiate individual. Pentru această etapă se foloseşte de Lightroom şi Photoshop, însă depune toate eforturile pentru ca imaginile să arate cât mai bine încă din cameră, adică de când le fotografiază, astfel încât să fie nevoie de cât mai puţină intervenţie în Photoshop. Însă asta nu o scuteşte de munca migăloasă. Inspiraţia este o altă etapă, de fapt cea care le precede pe toate.

„Consum mult conţinut vizual şi din el îmi trag o parte din inspiraţie. O altă sursă este sezonul în care ne aflăm şi elementele lui specifice (flori, fructe), apoi sunt evenimentele care mi se întâmplă şi impresia pe care o lasă asupra mea. Sau ieşirile în natură. De exemplu, miniatura cu maci a fost inspirată de o ieşire în Deltă la începutul verii“, mărturiseşte Anca Duşe, care datorează, practic, acest proiect pandemiei, fără de care nu ar fi avut timpul necesar atâtor puneri în scenă.

Miniaturile Ancăi au strâns în jurul lor o adevărată comunitate, aşa că artista din spate a început să-i implice pe cei care o urmăresc şi îi apreciază ilustraţiile întrebându-i, de pildă, ce alte teme li s-ar părea interesante de abordat. Şi-a notat cu simţ de răspundere feedbackul lor şi s-a gândit cum să pună sugestiile în aplicare. Aşa a ales tema anului 2021, şi anume călătoriile, pentru că speră ca anul acesta să reuşim să călătorim din nou, dacă nu la fel de mult ca „înainte“, măcar mai uşor şi mai puţin restrictiv decât în 2020.

Tot din epoca „înainte“ datează un alt proiect al Ancăi Duşe, Un An HaiHui, o platformă dedicată informării clienţilor şi consultanţilor de turism prin poveşti de la faţa locului. Un blog de călătorii mai exact. Şi, deşi nu fotografiile erau în rolul principal acolo, cele peste 200 de articole nu ar fi fost nici pe departe la fel de elocvente fără imagini.

„Eram tare la început, aveam două aparate entry-level, un teleobiectv şi o lentilă de kit şi nu înţelegeam de ce fotografiile realizate nu arată ca cele ale profesioniştilor! Cam pe la jumătatea călătoriei, deci după aproximativ şase luni de realizat zilnic sute de poze şi de studiat seara pe YouTube, a început să se mai facă lumină şi imaginile să se îmbunătăţească. Odată cu pandemia, am rămas acasă, însă îmi lipsea libertatea de mişcare cu care eram obişnuită - călătoream destul de mult înainte şi scriam despre locurile vizitate pe blogul www.unanhaihui.ro.“

De unde însă aplecarea către artă a Ancăi Duşe? Este absolventă a Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza din Bucureşti, iar apoi s-a îndreptat către Facultatea de Istoria şi Teoria Artei. Avea aşadar bazele în domeniul artistic, doar că nu le-a mai consolidat după terminarea studiilor.

„În 2014, înainte să demarez proiectul Un An HaiHui, proiect susţinut de grupul de firme la care lucram, mi-am dat seama că o să am nevoie de nişte abilităţi concrete în ceea ce priveşte fotografia. Aşa că, atunci, m-am înscris la un curs de jurnalism narativ, la unul de spaniolă şi la unul amplu, întins pe mai multe luni, de fotografie. Am ţintit dobândirea unor cunoştinţe de bază, necesare documentării destinaţiilor în care urma să ajung. Nu pleacă omul în fiecare zi în jurul lumii timp de un an de zile, îmi era teamă să nu dezamăgesc, aşa că am investit cât am putut în educaţia mea.“

Ceea ce a început didactic şi cu un scop clar s-a transformat într-un stil de viaţă pe care a tot căutat să îl prelungească şi să îl replice după ce s-a întors în ţară. Pentru că, de fapt, pasiunea Ancăi Duşu nu este fotografia în sine, ci călătoritul cu un aparat foto în mână. Cine este însă ea dincolo de Instagram şi de imagini la scară mică sau mare? „Este cea mai dificilă întrebare. Pe Instagram am timp să expun doar o bucăţică din activitatea şi personalitatea mea. Încă mi se pare stânjenitor să vorbesc cu telefonul, uitându-mă la camera minusculă, deşi recunosc că mi-ar fi prins bine skill-ul acesta când am prezentat un eveniment online în vară sau când am fost invitată ca speaker la World of Instagram. Trebuie să mai exersez, fără totuşi să fac «zgomot» în online, de pomană.“

A lucrat mai bine de zece ani în marketing şi promovare, şi-a cultivat abilităţile în zona fotografiei, iar latura artistică a ajuns-o din urmă, deşi credea că a încheiat definitiv socotelile cu ea odată cu terminarea facultăţii.

„Cred însă că cele mai importante aspecte în viaţă sunt timpul nostru şi perseverenţa: oricât de netalentat ai fi la ceva, dacă exersezi cu bună-credinţă şi consecvenţă, nu se poate să nu ajungi la un nivel de performanţă cel puţin decent“, este crezul Ancăi Duşe.