Arts & Design

Câteva zeci de salariaţi ai băncii româneşti BRD au urcat pe scena Filarmonicii din Paris unde au interpretat capodopere ale lui Berlioz, Wagner, Rossini sau Enescu. Cum au ajuns de la "ghişeu" în lumea artei şi a muzicii clasice?

03 apr 2019 698 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Unii oameni au crescut înconjuraţi de muzică. Alţii au luat lecţii de pian sau vioară încă din fragedă copilărie şi au descoperit timpuriu ritmurile lui Bach sau Strauss. Mai sunt şi aceia pentru care muzica este un concept nu atât străin, cât îndepărtat şi care îşi exercită calităţile artistice doar sub duş. Iar atunci când toţi aceştia sunt aduşi laolaltă, ce rezultă? Răspunsul la această întrebare îl oferă chiar François Bloch, director general al BRD - Groupe Société Générale, a treia bancă din România.

„Muzica clasică a fost de mai bine de 30 de ani o axă de dezvoltare şi comunicare pentru Société Géné­rale (compania-mamă al BRD - n. red.). Acum câţiva ani însă, CEO-ul grupului a decis să combine mediul bancar cu muzica la un alt nivel, dincolo de parteneriatul clasic de până atunci. A vrut ca această direcţie de dezvoltare să ajungă la nivel individual“, povesteşte el. Astfel a luat naştere proiectul „Playing for Philharmonie“.

Cum a început totul? CEO-ul gigantului bancar a purtat o serie de discuţii cu François Xavier Roth, dirijorul orchestrei Les Siècles, cunoscută pentru faptul că foloseşte în timpul concertelor instrumente din perioada în care a fost compusă muzica pe care o interpretează. Rezultatul acestor discuţii a fost unul inedit, şi anume, s-a stabilit ca angajaţii grupului Société Générale să cânte alături de orchestră într-o serie de spectacole. „Primul concert a avut loc la finalul lui 2013 la Paris.“ Oamenii care s-au alăturat acestui proiect pot fi împărţiţi în două categorii: cei care aveau pregătire în domeniu, chiar dacă nu erau profesionişti, şi cei pentru care muzica era ceva complet nou, care nu mai făcuseră niciodată astă, cântaseră poate doar la duş.

„Îmi amintesc de o doamnă din Paris care avea zero experienţă în 2013, când a auzit de această iniţiativă. S-a apucat apoi de lecţii de contrabas, iar în 2019 a fost în orchestră şi a cântat la acest instrument“, spune executivul.

În Franţa, ca şi în România, mulţi oameni au început să cânte încă din copilărie, când luau lecţii la diverse instrumente, povesteşte François Bloch. Mulţi dintre ei însă s-au lăsat de-a lungul anilor, focusându-şi atenţia pe carieră. Cu ocazia proiectului „Playing for Philharmonie“, ei şi-au reluat pasiunea, iar François Bloch este unul dintre aceştia. „Eu personal am început să cânt când eram mic. Am pornit cu pianul şi am continuat cu vioara. Apoi, alături de copiii mei am descoperit tobele şi saxofonul.“

Iniţial, proiectul „Playing for Philharmonie“ a fost lansat doar în Paris, însă ulterior s-a decis extinderea lui pentru a permite şi altor ţări să ia parte (prin rotaţie). De altfel, şi în cazul angajaţilor din Franţa, participarea se face prin rotaţie, de-a lungul anilor 1.400 de oameni fiind parte a acestui proiect.

„În 2018 am discutat cu CEO-ul grupului şi am propus să participe şi România. Era o ocazie specială în contextul centenarului şi al sezonului România – Franţa (care încă se desfăşoară - n. red.). Astfel, pe lângă concertul de la Paris am organizat şi unul la Bucureşti (în ianuarie 2019 - n. red.).“ La Paris, acest eveniment a avut loc aproape în fiecare an începând cu 2013, iar după fiecare concert organizatorii se gândesc deja la următoarea ediţie.

Discuţiile pentru participarea României au fost demarate în 2017, an în care au fost trimise şi invitaţiile către salariaţii Société Générale de pe piaţa locală. Au fost invitaţi atât angajaţii băncii, cât şi cei ai celorlalte companii pe care grupul le deţine în România.

„Am primit foarte multe răspunsuri (tons of answers – n. red.), iar apoi selecţia a fost făcută de muzicieni – români şi francezi.“ A fost o miniaudiţie, iar cei selectaţi (30-35 de oameni) a trebuit să aibă voce pe de-o parte, să aibă abilitatea de a cânta împreună pe de alta. Şi nu în ultimul rând, fiecare trebuia să îşi asume un angajament pe termen lung deoarece a fost necesară o pregătire intensă, atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup. Dintre cei aleşi, o singură persoană cânta la vioară, restul la cor.

„În toamna lui 2017 am început pregătirea. Aveam săptămânal 2 ore de «antrenament» împreună. Ne întâlneam la parterul sediului central (din Piaţa Victoriei – n. red.) în fiecare miercuri la ora 18.00.“

Repetiţiile au fost coordonate de Andrei Stănculescu, director artistic şi dirijor al Corului Regal, şi de alţi doi colegi ai săi. „Veneau la noi la bancă să lucrăm împreună.“

Dintre membrii selectaţi pentru cor existau şi aceia care nu ştiau nici să citească notele, îşi aminteşte François Bloch. Nu ştiau ce e muzica sau care e ritmul, motiv pentru care de-a lungul acestei perioade au fost invitaţi o serie de specialişti - precum dirijorul Cristian Oroşanu - care să le vorbească şi să le explice muzica dincolo de cântecele pe care urmau să le interpreteze. „Experienţa a fost despre lumea muzicii în ansamblul său.“

Primele nouă luni au fost dificile, abia în vara lui 2018 lucrurile au început să se lege.

„Cel mai frumos moment pentru mine a fost acela când zgomotul a început să sune a muzică.“ La polul opus, cel mai dificil moment pentru CEO-ul BRD a fost la audiţii deoare eşti singur şi trebuie să te descurci în faţa unei echipe de profesionişti.

În ceea ce priveşte acest cor, François Bloch a vrut să participe din două motive. Pe de-o parte pentru că dintotdeauna şi-a dorit să facă parte dintr-un cor şi nu a avut ocazia. „A fost parte a unui «program» de dezvoltare personală pentru că a cânta în public ajută, mai ales pe cineva ca mine, care prin prisma meseriei trebuie să vorbească des în public.“ Pe de altă parte, a vrut să le arate oamenilor că oricine poate participa. „În toată această perioadă am fost unul dintre ei.“ Din ansamblul muzical au făcut parte oameni cu meserii şi poziţii foarte diferite, de la CEO–ul băncii la consilieri de clientelă, oameni ce lucrează în logistică, resurse umane sau call center.

„De-a lungul procesului au fost şi persoane care s-au retras pentru că până la urmă a fost o experienţă care a necesitat multă muncă. Am avut colegi din Braşov şi Piteşti care au fost alături de noi, deşi a trebuit să vină săptămână de săptă­mână la Bucureşti.“

François Bloch crede că muzica e un mix de muncă şi talent. Vocea fiecăruia are o serie de calităţi inerente, astfel că o primadonna spre exemplu nu s-ar potrivi într-un cor unde vocile trebuie să meargă împreună.

„Parte a misiunii noastre - pe lângă pregătirea propriu-zisă - a fost şi să învăţăm cântece în mai multe limbi străine, a trebuit să învăţăm să pronunţăm cuvinte în germană, engleză, franceză şi wolof (limba Senegalului - stat invitat şi el să se alăture corului de la Paris alături de Franţa şi România - n. red.).“ Pe lista pieselor interpretate pe scena Filarmonicii din Paris se numără opere ale lui Berlioz, Wagner, Rossini, Enescu, dar şi colindul românesc Legănelul lui Iisus şi o piesă din Senegal - Tajabone.

„După luni de pregătire am ajuns la Paris. Pentru unii dintre colegii mei a fost prima vizită în Oraşul Luminilor. Au fost 10 zile de muncă intensă, cu repetiţii zilnice, dar şi cu vizite în oraş.“ Rezultatul? Trei concerte la Filarmonica din Paris. Înainte de concerte însă, pe lângă antrenamente, membrii au luat o serie de lecţii, de la cum să facă faţă stresului până la codul de conduită din timpul spectacolelor. În total au fost 380 de membri la cor şi alţi 100 de oameni în orchestră. Profesionişti şi amatori.

„Simţi că nu eşti singur, simţi mereu sprijinul grupului. Am avut emoţii mari la primul concert, dar după al treilea eram trişti că s-a terminat. Am stat ore bune împreună după, povestind şi rememorând. Noi însă ştiam că va urma experienţa din România.“ Circa 2.500 de oameni au fost prezenţi la fiecare dintre cele trei spectacole. Printre aceştia s-a numărat şi unul dintre copiii lui François Bloch.

„Mi-a spus că a fost primul concert de muzică clasică despre care poate spune că i-a plăcut. El ascultă techno.“

Au venit apoi sărbătorile de iarnă şi perioada vacanţei, iar în ianuarie au fost reluate repetiţiile şi pregătirile pentru concertul de la Ateneu. „De data asta eram doar noi şi a trebuit să ne reinventăm şi să găsim o soluţie pentru că nu puteam avea un cor de 32 de persoane şi o vioară.“ Au început astfel discuţiile cu Orchestra Română de Tineret, coordonată de dirijorul Marin Cazacu. A fost încheiat un parteneriat şi au început repetiţiile sub coordonarea dirijorului Cristian Mandeal. „A fost o experienţă deosebită mai ales că la început el era sceptic. La final însă nu doar că era mulţumit de rezultat, dar spunea că i-ar plăcea să încerce din nou un astfel de exerciţiu.“ Elev al lui Constantin Bugeanu în Bucureşti, Herbert von Karajan în Berlin şi Sergiu Celibidache în München, Cristian Mandeal este considerat a fi cel mai important dirijor român al timpurilor noastre, se arată pe site-ul Festivalului George Enescu. De-a lungul carierei sale, Cristian Mandeal a lucrat cu multe dintre orchestrele de top ale lumii, inclusiv cu London Symphony Orchestra,  London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra sau BBC Symphony Orchestra.

„El îşi dorea să performăm la nivel înalt, aşa că am muncit mult. Contează enorm dirijorul, iar Cristian Mandeal a reuşit să «se coboare la nivelul nostru» cu explicaţiile - care nu suntem profesionişti -, astfel încât în final ne-a ridicat pe noi la un nivel mai sus.“

Datorită concertului, unii colegi de cor ai lui François Bloch au ajuns pentru prima dată la Ateneu. „A fost un moment important pentru că am reuşit să avem alături familiile, prietenii şi clienţii băncii.“ Publicul este cel care îţi dă energie, iar la spectacol au participat 800 de persoane.

Ina Natu, fondatoarea businessului In a Box, magazin online de cadouri realizate în România, a mers la concert şi spune că după spectacol, „nu am rămas doar cu starea de bine insuflată de câteva dintre cele mai iubite compoziţii clasice, ci şi cu sentimentul că se pot face lucrurile şi altfel, cu impact real, că o companie se poate implica cu adevărat în comunitate.“

Dacă până acum BRD a avut un rol de mecena în muzica clasică, susţinând în special noua genera­ţie de muzicieni români, cu acest proiect muzica intră în interiorul companiei. Ce urmează?

„Avem în continuare un grup de WhatsApp care este foarte activ, cu mesaje cu fotografii, video-uri de la concerte, dar şi cu amintiri şi cu mesaje de genul „ce dor îmi e!“ sau „ce facem acum?“. Acest eveniment a fost organizat de bancă, iar acum aş vrea să vină oamenii cu iniţiative de acest gen“, spune François Bloch.

De ce? „Pentru că oamenii au nevoie de muzică în viaţa lor !“

 

Cine este François Bloch după afaceri:

- e pasionat de muzică - clasică, rock sau blues - şi merge frecvent la concerte, în Bucureşti, dar nu numai. Îi place să meargă la Ateneu şi la Sala Radio. Pe de altă parte, muzica de după 1990 nu o înţelege;

- locul lui preferat din România este Sinaia, pe care o vizitează de fiecare dată cu plăcere, deşi recunoaste că îi displace profund traficul de pe Valea Prahovei;

- îi place să meargă pe jos ca să descopere un oraş, nu neapărat muzeele, ci şi cafenelele sau restaurantele;

- despre Bucureşti spune că e un oraş cu multe feţe. Îi plac parcurile generoase, dar nu şi cartierele dormitor, aglomerate de blocuri construite în anii ’60;

- oraşul său preferat din lume e clar New York-ul. A locuit acolo doi ani şi cu siguranţă s-ar muta înapoi. „Este un loc vibrant, cu o energie aparte. Ai mereu multe lucruri de făcut în New York, însă este şi foarte scump“;

- ca orice francez, e pasionat de gastronomie, aşa că de fiecare dată când merge undeva caută restaurantele specifice. Nu cele mai scumpe, ci cele reprezentative. „The hidden gems“;

- unde n-a ajuns, dar ar vrea? La Oradea sau Alba Iulia. Şi Bucovina e pe listă.

 

François Bloch, director general al BRD - „Contează enorm dirijorul, iar Cristian Mandeal a reuşit să «se coboare la nivelul nostru» cu explicaţiile - care nu suntem profesionişti -, astfel încât în final ne-a ridicat pe noi la un nivel mai sus.“

 

„Oamenii au nevoie de muzică în viaţa lor !“