Arts & Design

Cum au devenit obiectele neşlefuite sau piesele abandonate noile vedete în design: "Nu e exagerat să spunem că «neşlefuit» a devenit o calitate"

03 iun 2016 4550 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Când afară se construiesc păduri de oţel şi sticlă, lemnul, cu toate imperfecţiunile trupului său, dar cu poveştile lui perfecte caută adăpost la interior. Este bine venit. Obiectele neşlefuite, piesele abandonate în care bagheta designerilor a insuflat a doua viaţă, marmura brută şi mirosul de piele invadează plăcut habitatele din oraş şi devin veritabile jurnale ale vieţii urbane.

„Cred că în lumea de azi, care este marcată de viteză, multă agitaţie, lipsă de timp, tehnologie simţim tot mai mult nevoia de conectare cu elemente naturale, cu elemente purtătoare de conţinut, de poveste“, spune Anda Roman, designerul care deţine atelierul cu acelaşi nume.

„Lemnul brut este un element viu, care trăieşte alături de tine şi îţi înregistrează, dacă vrei, viaţa în detaliile ei aparent nesemnificative. Dar ce e viaţa noastră altceva decât un şir lung de acte şi întâmplări aparent nesemnificative? O masă veche pe care ai tăiat ceva şi care s-a zgâriat va documenta acest gest al tău, alături de alte întâmplări trecute. Când copilul tău decide să deseneze sau să se semneze pe masă, fiind veche şi imperfectă poate decizi că nu vei vrea să o cureţi. În acest fel masa va face un fel de „arhivare în straturi“ a vieţii cotidiene care se desfăşoară în jurul ei. Cred că acum mai mult decât oricând simţim nevoia de lucruri care au un sens dincolo de cel comercial“, completează designerul.

Arhitectul şi designerul Ciprian Manda, cel care-şi pune semnătura pe piesele expuse în atelierul care-i poartă numele, a găsit tot în lemn mediul perfect pentru transpunerea creativităţii sale. „Lemnul l-am ales pentru masivitatea sa, pentru frumuseţea şi unicitatea desenului şi pentru faptul că permite atât o geometrie precisă, dar şi un lirism ce izvorăşte din natura sa vie, din “experienţa“ acumulată în timpul creşterii“, spune Ciprian Manda.

În funcţie de esenţă, mesajul este diferit, dar cu migală Ciprian Manda a învăţat să desluşească toate şoaptele lemnului. 

„În piesele mele folosesc cu precădere stejarul, dar am folosit de asemenea şi nucul sau frasinul. Fiecare esenţă are frumuseţea sa. Frasinul este dur, cu un de­sen limpede, bine definit, dar mai deschis la culoare, nucul are fibra foarte legată, se lucrează mai greu, dar prezintă un desen spectaculos, mai închis la culoare, iar stejarul are un desen mai frământat, cu noduri, crăpături şi cu fibra bine conturată.“

Astfel de piese durează pentru că lucrul direct cu masa lemnoasă, în atelier, nu are nimic de-a face cu producţia de serie.

„Timpul mediu variază în funcţie de dimensiunea şi complexitatea piesei. De exemplu, pentru o masă de dining, timpul mediu ar fi undeva intre 4 şi 6 săptămâni, dar am şi piese mai mici, gen tabureţi din trunchi gros, ce au termene de până la două luni, datorită necesităţii materialului de a fi prelucrat în etape.“

Dar nu doar lemnul se integrează perfect pe lângă obiectele care constituie armura noului „animal urban“, ci şi cărămida dură, betonul dezgolit, fierul care-şi poartă cu mândrie beteşugurile. Pe lângă atâtea gadget-uri ultrasofisticate, în case inteligente şi cu telefoane care dau dependenţe mai puternice decât orice alte substanţe, aceste prezenţe imperfecte amintesc de o lume veritabilă.

„Există un argument estetic de necontestat: un perete din cărămidă arată extrem de bine într-o locuinţă urbană, modernă, betonul lăsat la vedere aduce un farmec brut, industrial ori­cărei amenajări, o piesă din lemn al cărei meşteşug devine vizibil cucereşte imediat, ideea de natură la interior atrage întotdeauna. E vorba despre senzaţii tactile, texturi şi forme unice, nemodificate, care transformă o­biec­­tele de mobilier în ceva mai mult de-atât. Nu e exagerat să spunem că, într-a­de­­văr, «neşlefuit» a devenit o calitate“, spune Mihai Gurei, managing director al Intro, showroom-ul de design situat în zona Do­robanţi din Capitală.

În plus, astfel de obiecte, în ciuda aparentei simplităţi, se dovedesc camarazi de încredere, cu personalităţi multiple tare interesante.

„Eu selectez pentru colecţia noastră de antichităţi piese de mobilier vechi care sunt foarte simple ca forme şi sunt o referinţă la forme arhetipale. Dialogul acestor piese cu obiecte de design contemporan îmi pare foarte interesant. Scaunele vechi, simple, cu 3 picioare sunt un exemplu foarte bun. Pot îndeplini funcţia de scaun, de măsuţă, de noptiere, de suport de prosoape. Sunt foarte versatile. Dulapurile vechi, cu forme simple sunt un alt exemplu. Toate aduc o notă personală spaţiului, îl încălzesc“, spune Anda Roman.

Ciprian Manda spune că revenirea la natură este o reacţie normală, o luptă pentru recâştigarea unei personalităţi tot mai strivită între seriile infinite de produse identice.

„Cred că această revenire este o reacţie la suprasaturarea pieţei cu piese de mobilier din materiale artificiale, cu o durată de viaţă redusă şi produse în serie mare, fără a avea o personalitate intrinsecă“, crede Manda.

Mai mult, tot designerii cred că tendinţa aceasta este aici să rămână, ca un fel de ancoră asbolut necesară supravieţurii prin apele agitate ale traiului de azi.

„Această tendinţă o văd amplificându-se în viitor. Nu cred ca este ceva temporar, la fel ca şi tendinţa de refolosire, de recuperare a lemnului sau a diverselor obiecte. Literele noastre de lemn sunt realizate din bărci pescăreşti abandonate. Cineva s-a gândit să recupereze aceste vase naufragiate şi părăsite, purtătoare de atâtea poveşti, şi să le dea o nouă utilitate. Aşa s-au născut literele noastre colorate. Niciuna nu e la fel cu cealaltă. Acelaşi cuvânt îl vei scrie întotdeauna altfel, deşi cu aceleaşi litere, vizual va fi alta povestea. Cred că şi această tendinţă va creşte, cred că responsabilizarea este un element tot mai prezent şi în domeniul acesta“, completează Anda Roman.