Arts & Design

O placă de teracotă care a ajuns întâmplător în mâinile lui şi pe care a recondiţionat-o a născut în Carol Laszlo pasiunea pentru lucratul cu acest material. A fost primul pas în povestea fabricii de sobe de teracotă Amrita din Târgu-Secuiesc

17 mai 2022 234 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

O placă de teracotă care a ajuns întâmplător în mâinile lui şi pe care a recondiţionat-o a născut în Carol Laszlo pasiunea pentru lucratul cu acest material. A fost primul pas în punerea bazelor unei fabrici de sobe de teracotă la Târgu-Secuiesc, afacerea fiind ţinută în picioare astăzi chiar de el împreună cu fiul său Zsolt. Povestea poartă titlul Amrita.

Era octombrie 1990 atunci când Carol Laszlo renunţa la locul de muncă pe care îl avea ca inginer geolog la un centru de exploatare a ţiţeiului şi se angaja la Palatul Copiilor şi al elevilor din Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna, pentru a conduce cercul de ceramică, unde, vreme de 17 ani, le-a predat copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 16 ani. În acea perioadă a ajuns în mâinile sale un exemplar deteriorat de cahlă de teracotă din secolul al XVI-lea, pe care Carol l-a reconstruit. În acelaşi timp, în el se construia o nouă pasiune. Treptat, a dezvoltat relaţii bune cu muzeele din zonă şi a început să refacă mai multe modele de cahle, folosite ca decoruri de pus pe perete.

„În anul 2006, am primit prima solicitare pentru realizarea plăcilor de teracotă pentru o întreagă sobă care urma a se construi într-un conac boieresc din Turia, o comună de lângă Târgu- Secuiesc. În următorul an, am primit mai multe astfel de solicitări, de aceea ne-am gândit să realizăm un business din fabricarea unor sobe şi şeminee de teracotă deosebite pentru piaţa din România“, povesteşte Zsolt Laszlo, fiul lui Carol.

El s-a întors în 2006 acasă, în Târgu-Secuiesc, după anii de facultate petrecuţi în Cluj-Napoca, unde a terminat Ştiinţe Economice, secţia marketing. Un an mai târziu, a început activitatea fabricii Amrita, cu doar doi angajaţi,

într-un spaţiu închiriat, într-o secţie de producţie de 100 de metri pătraţi aflată într-o veche fabrică din oraş. Acolo se produceau piese ceramice pentru industria electrotehnică, aşa că familia Laszlo a putut folosi cuptoarele disponibile pentru arderea cahlelor şi a elementelor fabricate. În 2012, tatăl şi fiul cumpărau cuptoare electrice proprii, prin care au reuşit să scadă cantitatea de rebuturi şi să ajungă, astfel, la o calitate mai bună a produselor finite. Astăzi, Amrita numără patru angajaţi.

„Împreună cu sobarii cu care colaborăm, am început să dezvoltăm sortimentul de piese ceramice necesare la construcţia sobelor, cum ar fi piese de soclu sau diferite cornişe. Prin 2010, am făcut primele reconstrucţii de cahle săseşti, la care modelul floral este pictat în culoarea albastră pe fond alb.“

La sobele pictate, echipa Amrita foloseşte argilă albă şi praf de şamotă pentru producţia plăcilor de teracotă, materia primă fiind adusă din Germania. Praful de şamotă din compoziţia ceramicii permite o acumulare de căldură mai mare, spre deosebire de nisipul folosit în alte fabrici de sobe.

„Investiţia iniţială a fost o sumă foarte mică, de câteva mii de lei, doar pentru câteva utilaje şi scule mici pe care le foloseam pentru prelucrarea argilei şi pregătirea materiei prime. Am avut o ascensiune lentă şi a capacităţilor de producţie, şi a vânzărilor. Majo­ritatea utilajelor le-am cumpărat de pe piaţa second-hand, abia acum ne pregătim să le schimbăm cu unele noi.“

Zsolt Laszlo estimează că dacă acum ar porni din nou de la zero, la capacitatea actuală de pro­ducţie, ar avea nevoie de investiţii de minimum 200.000 de euro, fără a lua în calcul şi spaţiul propriu-zis pentru producţie. Financiar, Amrita a însemnat o cifră de afaceri de aproape 692.000 de lei (140.000 de euro) în 2020, cu un profit de aproximativ 55.000 de lei.

„Lucrăm mai ales pentru cupluri tinere, familii cu copii mai mici, dar primim solicitări şi de la arhitecţi pentru realizarea unor proiecte mai inedite.“ Fiindcă în anii trecuţi nu au găsit în ţară componentele calitative necesare construcţiei sobelor de teracotă, au început să importe uşi de sobă din fontă care garantează închiderea etanşă, dar aduc şi uşi pentru cuptoare exterioare, plite din fontă cu grosime mare, clapete de aducţiune şi cărămidă şi plăci de şamotă germană. „De atunci, mulţi sobari ne solicită ajutorul cu aceste materiale şi încercăm să ne dezvoltăm şi în această direcţie.“

Toată activitatea Amrita se întâmplă în atelierul din Târgu- Secuiesc, într-o hală închiriată de 390 de metri pătraţi, alta decât cea unde a început businessul. Vânzările se întind peste tot în ţară, unde materialul ceramic pentru sobă este livrat în formă paletizată, dar şi peste graniţe, Amrita trimiţând plăcile necesare până în Franţa, Ungaria, Germania şi Austria. Realizarea unei sobe durează între cinci şi opt săptămâni, iar de montaj se ocupă meşterii sobari colaboratori cu care lucrează Amrita.

Practic, atelierul din Târgu- Secuiesc produce toate elementele necesare pentru construcţia unei sobe sau a unui şemineu. Echipa Amrita participă, de asemenea, şi la proiecte de restaurări de patrimoniu, precum cea a şemineului deschis din sacristia bisericii din Biertan. În 2021, atelierul din Covasna a produs şi ţiglele glazurate pentru lucrările de restaurare a Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe, precum şi patru sobe tradiţionale pentru case memoriale din zona Harghita.

„Fiindcă producem sobe şi şeminee personalizate, din plăci executate manual, preţurile noastre se situează în categoria high-end.“ La o sobă de teracotă gata construită, preţul de pornire este de aproximativ 3.500 de euro, dar poate trece şi de 7.000-8.000 de euro în cazul unei sobe de dimensiuni mari, din plăci pictate manual, construită cu uşă cu sticlă dublă şi aducţiune de aer exterior şi şamotă germană la interior, explică Zsolt Laszlo.

În producţie, se folosesc două linii de fabricaţie cu două tehnologii diferite. Pentru plăcile de teracotă realizate prin presare manuală, meşterii de la Amrita exploatează argila necesară dintr-o mină din apropiere, o prelucrează, o curăţă de resturile vegetale, adaugă peste ea praf de şamotă şi argilă pură, apoi introduc totul într-un mixer mare, proces la finalul căruia se obţine un lut omogen. În matriţele de ghips, se bate manual lutul, pentru a prelua forma de pe matriţă, iar pe spatele plăcii se construieşte rama de îmbinare, apoi piesa este gata. Mai rămân de corectat imperfecţiunile, iar ulterior uscarea.

„După o perioadă de aproximativ două săptămâni, va pierde majoritatea apei din structură şi poate fi introdusă în cuptor pentru prima ardere, pe care o numim «biscuitare». După ce ies din cuptor, se verifică fiecare piesă, să nu fie spartă, să nu existe crăpături.“

Se pregăteşte glazura de culoarea potrivită, iar aceasta se pulverizează cu un pistol pe suprafaţa plăcii, după care piesele intră în cuptor pentru a doua ardere, prin care îşi dobândesc culoarea finală înainte de a fi livrate către clienţi.

„Fabricăm plăci de teracotă şi prin turnare, când, pe baza unei alte reţete, obţinem o masă ceramică cu vâscozitate mare, dar cu conţinut de apă foarte mic. Plăcile se întăresc în câteva ore după ce le turnăm în matriţele din ghips.“ Din acest moment, ele sunt uscate, arse şi glazurate, la fel cum sunt şi plăcile fabricate prin presare manuală.

În tot acest proces, sunt multe momente în care se poate greşi, spune Zsolt Laszlo. Cel mai uşor să comiţi erori este însă în timpul glazurării. Doar după ardere se poate vedea culoarea finală a glazurii, deci după aproximativ trei zile, după ce cuptorul s-a răcit. Culoarea şi uniformitatea glazurii de pe plăci depind şi de grosimea stratului de glazură, de aceea este important ca un singur om să realizeze întregul proces de la cap la coadă. Există însă şi proiecte mai provocatoare decât altele.

„Acum doi ani, am participat la restaurarea unei steme pentru Muzeul Secuiesc al Ciucului, o stemă de pe o clădire monumentală, care a fost dată jos pe timpul comunismului şi aruncată ca moloz. A fost un puzzle veritabil să identificăm locul pieselor găsite, pentru ca stema să fie întreagă din nou. Au fost şi componente lipsă, pe care le-am realizat din lut.“

În ceea ce priveşte încadrarea sobelor de teracotă în designul interior al locuinţelor, Zsolt Laszlo spune că acestea pot fi adevărate puncte de atracţie.

„Nu trebuie să ne gândim la teracotele maro cu care ne-am obişnuit în timpul comunismului.“ Sobele de azi pot avea diferite forme, dimensiuni, dar şi coloristică. Pot fi dotate cu uşă cu sticlă, pentru a bucura proprietarii de o vedere asupra focului.

„Dacă soba este construită conform noilor prevederi din construcţii, cu materiale adecvate, o familie se poate bucura de ea vreme de mai multe generaţii. Trebuie doar asigurată curăţarea periodică.“

Pandemia a dat şi mai multă importanţă sobelor şi şemineelor, în paralel cu dependenţa de furnizorii de energie. Soba este însă independentă de energia electrică şi poate asigura încălzirea unui living. Aşa că fondatorii Amrita au remarcat o creştere de 60-70% a cererii de sobe de teracotă de la începutul pandemiei.

„În acest an, ne-am propus să schimbăm cuptoarele electrice cu unele noi, pentru a ridica nivelul de calitate al glazurării. Iar în termen de cinci ani, dorim să ne mutăm într-o clădire de producţie proprie, unde să avem o sală de prezentare mare şi un spaţiu mai generos pentru producţie“, dezvăluie Zsolt Laszlo planurile de dezvoltare.

 

Carol Laszlo şi Zsolt Laszlo (fiul lui Carol), fondatorii Amrita: „Lucrăm mai ales pentru cupluri tinere, familii cu copii mai mici, dar primim solicitări şi de la arhitecţi pentru realizarea unor proiecte mai inedite.“

„Fiindcă producem sobe şi şeminee personalizate, din plăci executate manual, preţurile noastre se situează în categoria high-end.“

„Dacă soba este construită conform noilor prevederi din construcţii, cu materiale adecvate, o familie se poate bucura de ea vreme de mai multe generaţii. Trebuie doar asigurată curăţarea periodică.“