Cetatea de Baltă este pentru cunoscători localitatea în care producătorul de vin Jidvei şi-a stabilit inima afacerii dar şi locul unde se află castelul cu acelaşi nume, folosit de proprietari, familia Necşulescu, pentru a spune străinilor şi partenerilor de afaceri interni povestea vinului.
Departe de Bucureşti, în judeţul Alba, micul Castel stă ascuns. Nici drumul "românesc", nici satele răzleţe prin care se trece nu dau de bănuit că în această zonă se află centrul unei afaceri de 18 mil. euro, al treilea producător român de vin, după cifra de afaceri. Castelul este emblema Jidvei, existent pe toate etichetele sticlelor care pleacă de aici.
Situat pe un deal, şi ascuns extrem de bine de nişte porţi înalte, Castelul este făcut ca la carte. Mai multe turnuri stăjuiesc intrarea, în timp ce în faţă o curte îngrijită, cu multe flori, o terasă şi câteva camere într-o clădire separată completează peisajul.
Odată intrat în Castel e greu să crezi în urmă cu 10-15 ani, înainte de privatizare, aici era o secţie în care se producea vin spumant. Pentru parter, renovarea a adus adus spiritul medieval în toate încăperile. Prin armuri şi piei de urs, tablouri şi mobilă veche, Castelul te duce înapoi în timp. Etajul este încă în curs de renovare.
Dar de fapt pivniţa este locul în care Jidvei îşi încearcă forţele adică aici organizează degustările. După ce se coboară nişte trepte vechi, păstrate de mai bine de 400 de ani încă din perioada în care a fost fondat, se intră în mai multe încăperi ce găzduiesc degustările.
Deşi la cele profesioniste nu se foloseşte mâncare, în privniţele Castelului Cetatea de Baltă aceasta este permisă.
Fără semnal la telefon, cu masa plină de mâncare şi sticle de vin, şi cu oenologul Ioan Buia vorbind despre soiuri de vin şi recoltă uiţi repede cum trece timpul. Muzica "live", personalul îmbrăcat în costume tradiţionale, totul pus la punct şi gândit până la cel mai mic detaliu în pivniţa Castelului Cetatea de Baltă te fac să te gândeşti dacă nu cumva nemţii s-au ocupat de organizare.
Recolta bună din acest an este un subiect peste care se trece rapid pentru că abia zilele acestea se termină culesul deci vinurile apar mai încolo pe piaţa. Anii trecuţi sunt cei despre care Ioan Buia vorbeşte mai mult.
Cu toate simţurile desfătate, crezi că odată ieşit din pivniţă şi din clădirea propriu-zisă a Castelului, Cetatea de Baltă a terminat să-şi spună povestea.
Cele câteva camere folosite pentru cazare sunt însă la fel "medieval" aranjate. Au mobilier şi ceasuri vechi, opaiţe şi ulcioare (ornamentale) în baie, şi terase protejate de soare cu plante căţărătoare, din care se poate ieşi în spatele castelului pe o pajişte imensă. Şi este foarte linişte, iar culorile parcă sunt mai intense aici. O fi de la aerul nobil?
Toată lumea din această zonă este legată într-un fel sau altul de Jidvei, companie care angajează 2.000 de oameni şi are un număr egal de hectare cultivate în această zonă. Dealurile foarte bine delimitate iar rândurile de viţă-de-vie aşteaptă cuminţi să fie culese.
Culesul se poate face cu maşini, însă oamenii sunt baza, chiar dacă este nevoie de verificări pentru a se vedea dacă au ramas sau nu boabe în urmă. A fost agitaţie mare week-end-ul acesta la Jidvei pentru că astăzi trebuie să se termine culesul iar în crama toţi ochii sunt aţintiţi pe tractoarele ce intră şi au remorcile pline.
Cel mai atent este este Liviu Necşulescu, 82 de ani sau Nea Liviu, după cum îi spun apropiaţii, tatăl lui Claudiu Necşulescu, cel care conduce acum business-ul. Ştie tot procesul şi fiecare butoi din Cramă. Ştie şi dealurile cum sunt cultivate şi are propria sală. Îi place să glumească şi insistă să îmbutelieze şi must, deşi personalul e sceptic.
Cu Liviu Necşulescu şi turul Cramei, acolo unde se îmbuteliază milioane de sticle anual, se termină vizita la Jidvei.
