Regele Edward al VII-lea al Marii Britanii a caracterizat brandul Cartier ca „bijutierul regilor şi regele bijutierilor“. Au trecut mai bine de 100 de ani de atunci, dar sintagma a rămas. Astăzi bijuteriile şi ceasurile casei franţuzeşti „încununează“ în continuare purtătorii, fie că e vorba de şefi de stat, actori, oameni de business, de ce nu, prinţi şi prinţese sau chiar capete încoronate. Fondat în 1847 ca un business antreprenorial, Cartier a ajuns un colos, unul dintre cele mai puternice 50 de branduri din lume, un gigant cu afaceri de miliarde de dolari. Dar dincolo de cifre, este un nume care a scris şi continuă să scrie istorie, după cum povesteşte pentru După Afaceri Premium, Pierre Rainero, image, style and heritage director în cadrul Cartier.
„Istoria brandului Cartier nu a fost marcată doar de una sau două creaţii spectaculoase, ci de multe piese care au devenit iconice şi au dat tonul în industrie.“ Spre exemplu, spune Pierre Rainero, ceasurile Mistery Clocks ale casei au fost inspirate de iluzionistul Harry Houdini şi sunt unele dintre cele mai preţ creaţii pe care Cartier le-a imaginat şi pus în practică vreodată. „Pentru că ele nu se mai produc astăzi, au devenit obiecte de colecţie.“
Puţini ştiu poate, dar unele dintre creaţiile cele mai de seamă din seria Mistery Clocks au în spate chiar ideile unui magician. La o expoziţie din 1839 unde erau prezentate produse realizate de industria franceză, iluzionistul Jean Eurgène Robert Houdin, tatăl „magiei moderne“, care şi-a început cariera ca maestru orologer în oraşul Tours, a dezvăluit primul „ceas misterios“. Indicatorii orari ai acestei piese erau vizibili pe un cadran transparent, care la rândul său stătea cocoţat pe un piedestal de cristal. Rezultatul? Un ceas care părea să leviteze, să funcţioneze ca prin magie.
„O piesă atât de specială, o invenţie atât de elegantă şi totodată simplă, nu avea cum să scape privirii agile a lui Maurice Couet (1885-1963), un maestru orologer cu tradiţie, care provenea dintr-o familie cu istorie în domeniu, fiind implicată în businessul Breguet.“ Acest artizan a fost cel care a devenit o punte de legătură între această noutate din domeniul orologeriei - ceasul invizibil - şi casa Cartier.
După ce s-a pregătit alături de tatăl său în Evreux şi apoi a făcut ucenicia în Paris la Prevost, Maurice Couet şi-a deschis propriul său atelier pe strada Saint-Martin din oraşul luminilor. În 1911 a devenit furnizor exclusiv de „ceasuri misterioase“ al casei Cartier.
„Pentru că a avut încredere să îşi încredinţeze invenţia casei Cartier, care de-a lungul anilor a avut grijă să rămână un gardian al eleganţei şi bunului-gust, acest artizan a scris o primă pagină dintr-un capitol al istoriei artelor decorative din secolul al XX-lea.“
În 1973, la circa 50 de ani de la lansarea primei astfel de piese, casa Cartier a cumpărat un ceas misterios ce îi purta marca de la o piaţă de artă şi antichităţi, aceasta fiind o primă astfel de mutare ce urma să pună bazele colecţiei Cartier, colecţie ce astăzi numără peste 1.600 de bijuterii, ceasuri de mână şi orologii, precum şi alte obiecte preţioase. Casa oferă periodic piese marilor muzee pentru a le expune în jurul lumii şi pentru a celebra îndelungata istorie a brandului.
Lista creaţiilor iconice ale casei e lungă, iar Pierre Rainero mai aminteşte de ceasul de mână „Tank“.
„Louis Cartier este cel care şi-a imaginat că ceasul de buzunar ar trebui purtat la încheietura mâinii. În 1917 el a creat ceasul de mână «Tank», care la rândul său a devenit iconic.“ Peste 200 de varierăţi ale acestei piese au fost create de-a lungul anilor şi ele sunt şi astăzi unele dintre cele mai recognoscibile creaţii ale casei.
Deşi ceasurile Cartier sunt uşor de recunoscut încă de la prima vedere, unele dintre cele mai cunoscute poveşti s-au conturat şi s-au ţesut în jurul bijuteriilor casei.
Când în 1933 Jeanne Toussaint a devenit head of jewellery design pentru Cartier, ea a avut oportunitatea să creeze colecţiile inspirate de natura înconjurătoare, de fauna şi flora lumii. Aşa a apărut prima creaţie de tipul Panterei 3D, felina fiind aşezată pe un safir de 152,35 de carate. Clientul era nimeni alta decât Wallis Simpson, Ducesa de Windsor. Pantera a devenit astfel un leitmotiv al casei şi e folosită şi astăzi în multe creaţii Cartier.
„Broşa cu clips ce întruchipează o panteră, realizată cu safirul Kashmir de 152,35 de carate, nu a fost prima astfel de piesă cumpărată de Ducesa de Windsor de la Cartier. Cu un an mai devreme, în 1948, casa creionase pentru aceeaşi clientă o altă panteră 3D.“ Era o broşă cu panteră realizată din aur galben şi email negru, animalul „relaxându-se“ pe un smarald de 116 carate.
Wallis Simpson, cunoscută mai târziu ca Ducesa de Windsor, a fost o figură publică din Statele Unite ale Americii care a avut o relaţie cu regele britanic Edward al VIII-lea (1894-1972). Cei doi plănuiau să se căsătorească, iar vestea a dus la o criză în Regatul Unit, regele fiind nevoit să abdice.
Şi dacă tot a venit vorba de bijuterii şi capete încoronate, Regele Edward al VII-lea al Marii Britanii (1841-1910) a caracterizat casa Cartier ca „bijutierul regilor şi regele bijutierilor“. Tot el, în 1902, a oferit casei oportunitatea de a crea 27 tiare în stilul garland, care însă să se asorteze cu coroana sa.
„În 1904 Regele Edward al VII-lea a oferit Cartier titlul de furnizor oficial al Casei Regale, mutare ce a fost urmată de altele similare. Mai exact, 15-16 case regale din întreaga lume au oferit acelaşi titlul mărcii Cartier. Astăzi, Cartier rămâne singurul bijutier străin care a avut privilegiul să fie furnizor al Casei Regale Britanice.“
Această şansă l-a inspirat pe Louis Cartier să îşi extindă businessul şi să deschidă primul butic la Londra, inaugurarea având loc în 1902. Şapte ani mai târziu magazinul avea să se mute la actuala adresă din New Bond Street, la numărul 175. Louis Cartier este unul dintre moştenitorii acestui brand care a reuşit să reziste deşi în lume
s-au petrecut două Războaie Mondiale, zeci de schimbări de regimuri şi crize care mai de care mai serioase. Astăzi, casa Cartier face parte din grupul Richemont, un gigant ce deţine printre altele mărci precum Van Cleef&Arpels, Jaeger-LeCoultre sau Montblanc. Dar, înainte de a deveni parte a unui grup, Cartier a fost o afacere de familie care a fost transmisă din generaţie în generaţie.
„Era anul 1847 când Louis-François Cartier (1819-1904) prelua un atelier de bijuterii pe strada Montorguiel, numărul 29 din Paris. El a preluat businessul de la Adolphe Picard, cel care l-a iniţiat în tainele acestui domeniu“, povesteşte Pierre Rainero. În 1853, Cartier se muta pe strada Neuve des Petits Champs, la numărul 5, şi începea să onoreze comenzi pentru clienţi privaţi.
„Casa franceză de ceasuri şi bjiuterii s-a făcut remarcată în rândul artizanilor bijutieri de la acea vreme prin faptul că îşi concentra atenţia pe a reinterpreta şi a pune în valoare arta de a trăi frumos (art de vivre) a aristocraţiei vremii.“
Pentru că a dorit să ducă mai departe acest business, Louis-François Cartier l-a învăţat pe fiul său Louis-François-Alfred (1841-1925) - cel mai mare dintre cei trei fii ai familiei - ce înseamnă tradiţia bijuteriilor atent creionate. Apoi l-a numit partener şi
l-a desemnat să conducă businessul. Era anul 1874. Mai departe, tradiţia şi-a urmat cursul, iar Alfred la rândul său l-a numit partener pe fiul său cel mai mare - Louis, în 1898.
„Un an mai târziu, în 1899, businessul s-a mutat pe rue de la Paix, la numărul 13, într-o zonă elegantă şi luxoasă din inima Parisului.“ Acolo avea să rămână mai bine de 100 de ani, până astăzi. De ce? Pentru că în sfârşit Cartier îşi găsise un loc demn de a pune în valoare creaţiile mărcii şi aspiraţiile sale viitoare. Dar povestea nu s-a încheiat aşa. Afacerea a fost transmisă în continuare din generaţie în generaţie. Alfred spre exemplu i-a numit pe cei trei fii ai săi să se ocupe de managementul operaţiunilor internaţionale ale Cartier. Louis-Joseph (1875-1942) a fost însărcinat să se ocupe de ce se întâmpla la Paris. Pierre-Camille (1878-1964) s-a mutat la New York, iar Jacques-Theodule (1884-1941) şi-a stabilit „sediul“ la Londra.
Iar restul e istorie.
Dar istoria continuă să se scrie şi să se rescrie şi astăzi dat fiind că unele piese sunt recreate şi reinterpretate şi în prezent.
Spre exemplu, ceasul Cartier Baignoire a fost lansat iniţial în 1957. Inspiraţia pentru această piesă a venit de la un ceas pe care marea ducesă Pavlovna din Rusia l-a primit cadou în 1912 tot de la Cartier. Ea era unul dintre clienţii fideli ai casei. Designul iniţial al acestui ceas se remarca datorită carcasei curbate din aur galben.
„Designul modelului Baignoire a fost inspirat de forma căzii de baie, care în franceză poartă numele chiar de baignoire.“ Forma ovală este una clasică în orologerie, dar cea a acestui ceas venea cu ceva în plus, cu un twist. Liniile ceasului sunt elegante, echilibrate. Indiferent de reinterpretările pe care artizanii casei le oferă designului - de la varianta mini la cea supradimensionată -, modelul Baignoire rămâne unul iconic, distinctiv.
„Curbele domoale şi volumul generos fac acest ceas să fie uşor de purtat şi asortat şi totodată o încântare pentru privitor. Astăzi, ceasul Baignoire e mai mult decât un nume cu rezonanţă istorică. E un obiect de cult, e un ceas pe care îl poţi recunoaşte dintr-o privire datorită elementelor sale distinctive.“
Deşi maeştrii bijutieri şi orologeri s-au jucat cu materialele de la brăţară unde au pariat pe aur şi oţel, carcasa a fost întotdeauna preţioasă, mai exact realizată dintr-un metal preţios. Modelul clasic al Baignoire este realizat din aur galben de 18 carate, cu un remontoar pronunţat, decorat cu un safir lustruit, dar nu faţetat. Cadranul este argintat, în timp ce indicatorii orari realizaţi sub formă de sabie sunt din oţel colorat într-un ton aprins de albastru. Iar pentru a completa acest tablou, cureaua este din piele de aligator.
„Baignoire a cucerit de-a lungul anilor privirile şi inimile unor doamne care la rândul lor au scris istorie.“ Printre clientele casei se numără actriţe şi cântăreţe precum Catherine Deneuve, Romy Schneider sau Jeanne Moreau. „Vorbim de femei care au iubit obiectele frumoase, dar şi viaţa în general.“ Femei care au cucerit prin propria frumuseţe, dar nu numai. Moştenitoarele de astăzi ale acestor doamne - Charlotte Gainsbourg sau Melanie Laurent - poartă şi ele aceleaşi ceasuri. „Vorbim de o comunitate de femei care provin dintr-un mediu artistic, care au crescut şi continuă să fie înconjurate de frumos.“
Din momentul în care a fost creată iniţial şi până astăzi, forma ovală a cadranului de ceas a fost în mod continuu modelată în fel şi chip. Acum, prin reinterpretarea a două dintre modelele iconice din seria Baignoire, Cartier acordă un omagiu unuia dintre cele mai cunoscute ceasuri de femei din toate timpurile.
„Este un ceas ce a luat naştere la finalul anilor ’50 şi care s-a remarcat prin simplitate, eleganţă şi prin designul rotunjit, cu curbe domoale. Modelele actuale sunt disponibile şi în varianta de aur galben pentru a duce mai departe tradiţia. Există însă şi opţiunea de aur alb cu carcasă încununată cu pietre preţioase.“
Pe scurt, brandul îşi respectă moştenirea şi o duce mai departe, dar se adaptează mereu şi la consumatorul actual. Să fie oare aceasta reţeta pentru un brand care vrea să dăinuie peste timp?
Nu doar „Diamantele sunt pentru totdeauna“ („Diamonds are forever“ - numele unui film din anii ’70 din seria James Bond şi al unui cântec cu acelaşi nume), ci şi piesele Cartier, fie ele ceasuri sau bijuterii.
Cartier este prezent local în reţeaua magazinelor Cellini.
