Gastronomie

Au investit într-o nişă care acum câştigă tot mai mulţi adepţi: Care este povestea unora dintre cele mai cunoscute restaurante cu specific pescăresc din Bucureşti? Galerie Foto

02 aug 2018 1899 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Fideli unei gastronomii foarte săţioase, bogată în grăsimi şi proteine, românii au prins ceva mai târziu gustul peştelui, în ciuda apropierii de mare şi de Dunăre. Călătoriile dese, sportul, atenţia pentru un trai sănătos în general, au transformat însă bucătăria bazată pe peşte şi fructe de mare din necunoscută în vedetă, unele restaurante locale fiind surse de experienţe gastronomice stelare.

„Le Vivier importă peşte şi fructe de mare din nordul Franţei, din Bretania şi Nor­mandia, de la pescari locali. Toate crustaceele şi moluşele ajung vii la Bucureşti, în 28 de ore de la capturare, unde sunt păstrate în bazine cu apă de Ocean care respectă temperatura şi salinitatea din mediul lor natural“, spune Andrei Dascălu, manager de restaurant în cadrul Le Vivier, unicul oyster & caviar bar din Bucureşti.

Restaurantul s-a deschis în primul trimestru din 2016, după o muncă de aproape un an de zile, suprafaţa de 100 de metri pătraţi adăpostind şi un magazin de delicatese.

Proiectul propune ca arhitectură un melanj de alamă frumos lustruită, fier, lemn, catifea şi oglinzi, echipamentele profesionale fiind de asemenea realizate pe comandă şi adaptate acestei logici de interior. În total, investiţia s-a ridicat la 250.000 de euro, sumă justificată de un client tot mai nişat.

„Statisticile arată că există o creştere constantă pe piaţa restaurantelor din România şi mă bucură faptul că tot mai mulţi au înţeles reţeta succesului: specificul locaţiei, calitatea mâncării şi a serviciului. Tendinţa consumatorilor este evident îndreptată către mâncare proaspată şi sănătoasă, iar peştele şi fructele de mare deţin supremaţia în acest clasament“, explică Dascălu.

Pasiunea pentru stridii şi fructe de mare nu a început însă cu Le Vivier, proprietarii restaurantului fiind de mai mulţi ani importatori de peşte şi fructe de mare.

„Ideea unui oyster & caviar bar în Bucureşti a venit firesc în anul 2015, de la faptul că interesul de consum pentru peşte şi fructe de mare a crescut şi am realizat că pe piaţa din România nu există niciun oyster bar, concept foarte des întâlnit mai ales în ţările cu deschidere la ocean.“

Printre vedetele meniului Le Vivier se numără colecţia de stridii, caviarul Pisani Dossi, homarul albastru, langusta regală, crabul Spider, creveţii roşii şi peştii de captură.

Recenta popularitate de care se bucură restaurantele cu meniuri bazate pe peşte şi fructe de mare este cu atât mai interesantă cu cât românul, tradiţional, este adeptul unui alt gen de alimentaţii.

„Asimilarea peştelui în preferinţele culinare ale românilor a durat mai mult, deoarece este foarte diferit de baza tradiţională a bucătăriei româneşti, în mare măsură foarte săţioasă, consistentă, cu multe proteine şi grăsimi“, spune Cristina Şte­fănescu, managerul restaurantului Cherhanaua Ancora.

Deschis în iulie 2013, pe malul lacului Herăstru, Cherhanaua Ancora a mers de la bun început pe un public foarte nişat, dar odată cu trecerea timpului, restaurantul s-a transformat într-un fel de şcoală cu tot mai mulţi „studenţi.“

„Ideea noastră este să oferim iubitorilor de peşte un restaurant în care să găsească atât peşte românesc, din Marea Neagră şi de apă dulce, preparat după reţete româneşti  tradiţionale sau reinterpretate, cât şi peşte mediteranean sau din ocean. Iar, pe lângă peşte, la fel şi fructele de mare sunt aduse din apele noastre, dar şi din străinătate. Noi suntem un fief al peştelui şi fructelor de mare“, spune Cristina Ştefănescu. Potrivit acesteia, au fost mai multe elemente care au contribuit la creşterea popularităţii unei diete pe bază de peşte.

„A sporit atenţia oamenilor pentru calitatea alimentelor, interesul faţă de o dietă sănătoasă, cu alimente hrănitoare, nutritive, uşor de digerat. După o zi întreagă la birou, din ce în ce mai mulţi oameni au devenit conştienţi că mâncarea sănătoasă este extrem de importantă, alături de sport. Noi, fiind în Herăstrău, oferim şi prânz sau cină şi mişcare în acelaşi loc. Avem mulţi clienţi care vin la prânz sau la cină, după ce joacă tenis aici sau aleargă.“

Călătoriile au consolidat şi ele acest apetit, mai ales ţinând cont de atracţia românilor pentru destinaţii precum Grecia sau Italia, ţări cu veritabile şcoli de gătit care gravitează în jurul peştelui.

„Au intrat în contact cu alte gastronomii din multe culturi în care peştele şi fructele de mare sunt ingrediente apreciate, pre­ţioase. O bună parte dintre cei care le-au încercat vor să repete experienţa acasă.“

La Cherhanaua Ancora peştele vine din Marea Neagră şi Dunăre, iar fructele de mare sosesc din Grecia, Spania şi Italia.

„Printre cele mai populare feluri de mâncare de la noi aş enumera borşul tradiţional pescă­resc, ciorba iute de midii şi rapane, salata de icre de ştiucă preparată cu ulei din  sâmburi de  struguri, rapanele la tigaie cu ardei iute, vin alb şi usturoi, saramura din file de crap de Dunăre sau calcanul cu legume, la cuptor“, face  o enumerare delicioasă Cristina Ştefănescu.

Recent, pe scena culinară a Capitalei şi-au mai făcut loc şi alte nume noi precum BistroMar sau Ivan Pescar & Scrumbia Bar.

Dacă în cazul BistroMar peştele şi fructele de mare sunt importate în special din Grecia şi Italia, dar anumite specialităţi vin din Spania, Danemarca, Norvegia, Franţa, la Ivan Pescar pariul este pe „made in Romania“.

„Toate preparatele sunt din peşte de Deltă şi de Marea Neagră, cu o singură excepţie, macroul, care este importat“, spunea recent Teodor Frolu, arhitect şi fondatorul agenţiei de comunicare DC Communication. El este şi unul dintre acţionarii Ivan Pescar & Scrumbia Bar.

„Este echivalentului unui Sushi Bar ca şi concept, dar se bazează pe specialităţi din peşte local. Avem scrumbie afumată, batog de somn, pastramă de crap, icre, chiar şi un fel de scrumbie crudă puţin sărată de zici că este sashimi - este tradiţională chiar dacă nu credeţi.“

Cu o astfel de diversitate, aproape este şi păcat ca în miez de vară toridă să mai existe vreo masă fără peşte.

Poftă mare!