Bunicul său a făcut parte din breasla cizmarilor, tatăl său a ridicat o importantă tăbăcărie iar de aproape un sfert de secol el, Dan Coma, face în propria casă, care este atelier, muzeu, showroom şi familie unele dintre cele mai râvnite perechi de pantofi din România. Când toată lumea alergă după programatori, artizanii sunt o specie pe cale de dispariţie. Paradoxul este că abia în aceste timpuri fast-forward necesitatea lucrului care să te ţină o viaţă este mai pregnantă ca niciodată.
Undeva pe lângă Arcul de Triumf, într-una dintre cele mai exclusiviste zone ale Capitalei, este o casă cu totul şi cu totul neobişnuită.
Este locul care-i adăposteşte pe Dan Coma şi Doina Levintza, poate unul dintre cele mai creative cupluri a cărui anduranţă este cu atât mai uimitoare într-un peisaj aglomerat de designeri, bloggeri de modă sau autoproclamaţi trendsetteri.
Casa lui Dan Coma nu este doar un spaţiu, ci o acumulare de viaţă deloc întâmplătoare, gândită până în cel mai mic detaliu.
“Am o faşă de clienţi care iubesc luxul, caracterizată printr-o creştere foarte frumoasă. Am clienţi bărbaţi din ce în ce mai cocheţi, care deja erau sătui de uniformizarea cu care vine la pachet globalizarea. Oamenii cu un eu puternic sunt deja sătui de aceeaşi marfă. De aceea această tendinţă de manufactură este atât de atrăgătoare pentru un anumit segment. Este un produs care deodată devine personal. Problema este că la noi exista segmentul de marfă foarte scumpă sau invazia de chinezării, ori produsul meu umple tocmai acest gol”, spune Dan Coma, cel care din 1992 conduce business-ul care-i poartă numele.
Parterul casei sale este plin de genţi şi pantofi, ai lui sau colecţionaţi, surse de inspiraţie, modele extravagante.
“Eu nu am suferit foarte tare în anii de criză pentru că am fost pe această linie de echilibru. Noi facem doar câteva zeci de perechi de pantofi pe lună. Pantofii sunt produşi aici, în Bucureşti şi ies din mâinile unor specialişti în domeniul pielăriei. Am opt astfel de artizani în atelier, oameni care ştiu să facă un produs cap-coadă. Noi nu lucrăm industrializat. În medie, realizarea unui pantof de damă durează circa 7-10 zile, iar unul de bărbat 14-30 de zile pentru că este un proces mult mai complex.”
Dacă parterul casei este un adevărat muzeu, la subsol sute de piei stau ordonate. Unele mai moi, altele mai aspre, unele în culori ţipătoare, altele neutre, dar preţioase toate. Mirosul îţi invadează simţurile.
“Materia primă o aduc de la târgurile de specialitate. Aceeaşi piele pe care o folosesc Hermes sau Vuitton (Louis - n.red.), o folosesc şi cei opt artizani ai mei. Eu trag de o bucată de piele şi la capătul celălalt este designerul de la Chloe. Ştiu să aleg, folosesc materiale de calitate, unice, dar acest lucru implică şi anumite costuri. O pereche de pantofi porneşte de la 80 de euro în sus. Avem o flexibilitatea foarte mare.”
Pielea de crocodil este dură, iar cea de struţ are urmele penelor.
“Eu sunt cel care alege bucăţile de piele pentru că eu ştiu ce vreau să fac din ele. Ori de câte ori am moralul jos dau o fugă până la Milano, Paris sau Lyon. Sunt oameni care-şi îmbracă mobila în piele de crocodil. Aceasta este cea mai scumpă piele. Un centimetru pătrat ajunge să coste 20 de euro. De aceea o geantă costă peste 5.000 de euro. Fiecare bucată se foloseşte. Apoi vin combinaţiile cu dantela, cu cristalele, penele de cocoş sau perlele, cu inserţiile de fote vechi culese din România.”
Clienţii lui Dan Coma nu sunt într-un tipar de vârstă, aşa că există şi puşti de 5 ani bine încălţaţi, dar şi veterani de 80. Cu toate acestea, de cele ai multe ori piesele ajung la “stăpâni” străini.
“Majoritatea clienţilor sunt francezi, italieni, ambasadori, artişti, vedete, tineri antreprenori.”
Şi mai este un client extrem de special.
“Facem produse de birotică, voiaj şi mai presus de toate suntem furnizori ai Casei Regale a României. Am făcut cadouri pentru nunta lui Kate (Middleton, soţia Prinţului William al Marii Britanii – n.red.) sau pentru Regele Belgiei pentru că până la urmă acesta este menirea furnizorului.”
La etajul casei de lângă Arcul de Triumf este desigur şi un showroom în care sunt expuse cele mai noi piese semnate de Dan Coma. Este un showroom special pentru că dincolo de piesele de acum sunt şi sursele de ispiraţie de atunci. Sunt pantofi de la 1890, atunci când nu existau diferenţe între încălţările pentru fiecare picior. Nu exista stângul sau dreptul, exista pantoful. Într-un colţ al showroom-ului sunt cutiile care adăposteau pălăriile interbelice şi geamantaele imense care protejau zecile de perechi de pantofi pe care bon-viveurii acelori vremuri le luau în trăsurile lor când călătoreau.
“Călătoreau cu cutii superbe pentru pălării si cu pantofare uimitoare, iar noi azi am ajuns să nu avem voie decât cu 21 de kilograme şi si pe alea ţi le cântăresc. Bărbaţii erau mai cocheţi decât femeile. Doamne, câte cochetării aveau.”
Casa de lângă Arcul de Triumf este astfel şi maşină a timpului şi lecţie de istorie.
“Dacă nu ai un concept, nu ai cum să vinzi. Eu am creat acest mic muzeu în care am toată frumuseţea perioadei interbelice.”
Şi mai este ceva în legătură cu aceste concept.
“Nu poţi să faci lucruri extraordinare fără istorie. Împarţi experienţa de viaţă, atmosfera din casă. Intri în intimitatea produsului respectiv.”
