Există locuri în lume unde mergi special ca să vezi un anumit monument, o clădire sau un parc de care toată lumea a auzit şi pe care toţi vor să-l viziteze. Îţi setezi programul, aşteptările, şi porneşti la drum cu totul deja prestabilit. Există însă şi acele locuri unde ajungi şi eşti surprins. Şi în asta constă, de multe ori, frumuseţea călătoriilor. Iar Bucureştiul este unul dintre acele locuri. Chiar şi pentru un bucureştean (adoptat), care a locuit în oraş mai bine de un deceniu, mai există surprize. Una dintre ele stă ascunsă pe străduţele laterale din centrul Capitalei şi se numeşte Museum of Romanian Records. Printre altele, acest muzeu ascunde cea mai mare colecţie de tirbuşoane din lume.
Tirbuşonul se crede că este moştenitorul unui instrument folosit anterior pentru curăţatul armelor. Întâlnirile istorice dintre cele două nu se termină aici, de-a lungul anilor creatorii au încorporat tirbuşoanele în armele de foc, spira fiind folosită pe post de trăgaci. Există şi arme de foc care la prima vedere te pot duce cu gândul la un inel atent decorat, însă în realitate ele puteau fi folosite, la nevoie, pentru autoapărare. Şi ele, la interior, ascund un tirbuşon.
Mai departe însă, istoria tirbuşonului, un produs atât de
popular şi de des utilizat astăzi, este lungă şi nu chiar liniară. Primul tirbuşon a fost patentat în 1795, însă nu există o dată exactă a momentului apariţiei lui, existând indicii care merg chiar mai departe în timp, în secolul al XVI-lea.
Istoric, nu toate tirbuşoanele au fost folosite pentru deschiderea sticlelor de vin, ci şi pentru sticluţele de parfum, ulei de măsline, cerneală sau droguri şi medicamente. În cazul acestora din urmă, tirbuşonul avea în capăt o cupă de mici dimensiuni, echivalentul dozajului necesar.
„Există şi tirbuşoane speciale pentru şampanie, doar că acestea, spre deosebire de cele clasice, rămân în sticlă, iar licoarea curge prin capete. Cum? În loc de spiră au o sită ce permite băuturii să iasă, dar menţine bulele la interior. Tirbuşonul de şampanie acţionează mai degrabă ca un sigiliu pentru sticle. Acestea datează de pe vremea când şampania era văzută ca un medicament“, povesteşte Laura Ostroveanu, marketing şi PR manager în cadrul Museum of Romanian Records. Ea este unul dintre cei 15 oameni ce fac parte din echipa muzeului. Acest muzeu privat deschis pe Strada Parfumului din Bucureşti (pare a fi o întâmplare fericită asocierea numelui cu istoria tirbuşonului) este iniţiativa unui antreprenor român, Ion Chirescu, care a reuşit să adune cele mai mari colecţii de tirbuşoane, fiare de călcat şi trivete (suporturi pentru fiare de călcat) din lume. Muzeul poate fi vizitat, însă cu programare prealabilă.
Totul a început acum 11 ani când colecţionarul a descoperit un set de 13 tirbuşoane, fiecare diferit de celelalte. La momentul acela ele se aflau în portofoliul unui alt colecţionar. De acolo a pornit totul, iar apoi a început să citească, să se documenteze, să caute. În lume există astăzi câteva sute de astfel de colecţionari de tirbuşoane.
„În 2015 am organizat la Bucureşti un Congres al Colecţionarilor de Tirbuşoane care a reunit 200 de colecţionari din toată lumea. În România nu există, din datele noastre, niciun alt mare colecţionar de profil.“ Clubul cunoscut şi ca CCCC (Canadian Corkscrew Collectors Club) este cel mai important din domeniu şi anual membrii se întâlnesc pentru a vinde, cumpăra sau pentru a face schimb de diferite obiecte. Totodată, ei participă cu această ocazie la o licitaţie live.
„Tirbuşoanele sunt achiziţionate de la alţi colecţionari sau de la licitaţii internaţionale. Există şi schimburi între pasionaţi atunci când apar dubluri.“ Mulţi dintre colecţionari sunt persoane în vârstă care nu au cui să lase moştenire, aşa că le vând separat sau pe segmente. Aşa că pot apărea dubluri. „Există o echipă formată din 15 oameni care lucrează la acest muzeu Museum of Romanian Records, unii restaurează produsele, alţii le fotografiază sau participă la licitaţii internaţionale spre a le obţine“, explică Laura Ostroveanu. Procesul de restaurare este extrem de minuţios, iar durata variază în funcţie de cât de bine a fost întreţinut un produs, de perioada din care provine.
Astăzi, colecţia de tirbuşoane de pe Strada Parfumului din Bucureşti cuprinde peste 30.000 de exemplare din toate categoriile, fie că vorbim de tirbuşoane mecanice, cu pămătuf, multitools cu până la 13 funcţii sau prietenul ospătarului, care are şi decapsulator. „În cazul acestora din urmă avem şi modele româneşti, marcate cu Borsec, Stirbey sau Dealul Zorilor.“
Pămătuful de la tirbuşon avea în trecut două întrebuinţări. Pe de-o parte era folosit pentru a îndepărta praful de pe sticlă, pentru că unele dintre cele mai bune vinuri din lume sunt cele învechite. Pe de altă parte, acum mulţi ani, nu exista acelaşi sistem de îmbuteliere ca astăzi, iar sticlele erau sigilate cu ceară, iar după ce aceasta era îndepărtată, pămătuful venea să cureţe urmele.
La origini, tirbuşoanele erau apanajul nobilimii, ele fiind adevărate opere de artă, atent lucrate şi decorate pentru a avea şi scop estetic, nu doar funcţional. De aceea multe sunt decorate cu sigiliul proprietarului. Vinul era băutura oamenilor bogaţi, pe când masele beau bere.
În muzeu, piesele sunt aşezate cronologic, dar şi după formă, fie că vorbim de cele în formă de T, cu rac şi pinion, sau de cele cu mâner de lemn sau din materiale deosebite. Colecţia cuprinde şi tirbuşoane din argint, aur, cu pietre preţioase sau Swarowski. Dar şi piese cu mânere din fildeş, abanos sau os. Ah, şi tirbuşoane Gucci.
„Avem o secţiune de „best of“ (amplasată strategic la finalul vizitei - n.red.), unde sunt reunite cele mai impresionante şi valoroase piese din colecţie.“ Aceasta cuprinde spre exemplu tirbuşoane cu statuete în vârf, adevărate opere de artă, a căror provenienţă nu este cunoscută însă. Şe ştie doar că sunt puţine. Există şi piese realizate de artişti plastici, dar şi o colecţie de ladylegs, realizate din celuloid. De ce ladylegs (în traducere picioare de doamnă)? Pentru că multe doamne atunci când desfac sticla de vin o ţin între picioare.
„Unul dintre cele mai valoroase tirbuşoane ale noastre este făcut dintr-un picior al vechiului pod al Londrei, dintr-un metal care a stat sub apă 600 de ani. De altfel, acest mesaj este inscripţionat şi pe tirbuşon.“ Unele dintre piesele din colecţie sunt unicat, altele fac parte dintr-o serie limitată de 2-3 tirbuşoane.
După ce treci de „best of“, există zona cunoscută sub numele de design improvement, ce cuprinde în special fake-uri.
Toate tirbuşoanele din colecţia de la Museum of Romanian Records sunt diferite, fie măcar ca lăţime sau lungime în cazul unor modele similare. Există însă diferenţe şi la spiră sau la arc. În ceea ce priveşte spira, există 13 modele diferite, dintre care cel mai des întâlnită este spira lui Arhimede.
„Unele tirbuşoane au în spate sau chiar ascund la interior o poveste, cum este cazul unora dintre modelele de buzunar. Ele au o lentilă mică (uşor de ratat - n.red.), iar dacă priveşti prin ea o să vezi o poză veche. Poate a proprietarului anterior.“
Există şi tirbuşoane cheie, cu funcţie dublă, pe de-o parte aceea de a încuia pivniţe şi crame, iar pe de alta de a deschide sticle de vin. În plus, acestea erau oferite cadou la majorat, semn că cel care le primea a devenit adult. Pentru că vinul a fost mult timp un produs al nobilimii, unii domni îşi puneau sigiliul şi pe vin, şi pe tirbuşon, spre exemplu.
„Tot cu funcţie dublă sunt cele baston, care ascund în capăt un tirbuşon.“ Pentru că indiferent de vârstă, pasiunea pentru vin rămâne. Mai mult, şi vinul şi bastonul erau anterior semne al statutului social.
„Avem şi o colecţie de tirbuşoane inspirate de Manneken Pis, cea mai cunoscută statuie din Bruxelles şi un simbol al oraşului.“ Statuia înfăţişează un băieţel care face pipi. Colecţia este completată cu o serie de Tirbuşoane din Marea Britanie, realizate pentru a fi oferite drept suvenir şi fiind inspirate de evenimente, personalităţi sau locuri din ţară sau din Commonwealth.
De altfel, colecţia face înconjurul lumii şi trece prin toată istoria ultimilor peste 300 de ani în contextul în care a ajuns să cuprindă peste 30.000 de piese din perioade diferite şi din zone geografice diverse.
Colecţia de la Museum of Romanian Records este cea mai mare de profil din lume, fiind atestată Guiness World Records în 2015. „În 2016 am atestat şi colecţiile de fiare de călcat (peste 35.000 de piese) şi trivete (peste 10.000).“
Atât colecţia de tirbuşoane, cât şi cea de fiare de călcat au fost iniţiate acum mai bine de un deceniu. „Mai mult, avem planuri să ne extindem portofoliul cu timbre româneşti, aparate foto, samovare şi flori de colţ.“
Totodată, Laura Ostroveanu povesteşte că a descoperit local circa 70 de alte colecţii deosebite şi i-ar plăcea să le reunească la Museum of Romanian Records. „Nu să le preluăm, ci doar să le expunem.“ Pentru o moştenire şi mai bogată.
