Style

Deţin una dintre cele mai cunoscute afaceri cu vinuri şi delicatese culinare din România. Cum arată casa familiei Preotu, proprietarii Comtesse du Barry şi Le Bistro Français

23 nov 2015 7102 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Pentru antreprenorul român Cristian Preotu, pasiunea pentru frumos s-a extins din gastronomie către artă şi mai apoi către design interior, el şi soţia sa fiind cei care şi-au amenajat de la zero o casă istorică din inima Bucureştiului. Au vrut un loc cald, cu personalitate, pe care să îl numească acasă şi au reuşit să îl contureze cu câteva elemente cheie care li se potrivesc ca o mănuşă: o colecţie de artă, una de vinuri şi mult bun-gust.

Astăzi, familia Preotu stă într-o vilă din anii ’20, construită de un general care locuia în zona Floreasca din Capitală. „Când am ajuns în Bucureşti casa era împărţită în trei apartamente, iar noi ne-am mutat cu chirie într-unul dintre ele. Era anul 2004.“ Treptat, le-au cumpărat pe toate trei şi au reîntregit casa, iar apoi s-au apucat de renovarea ei şi de readucerea acesteia la starea iniţială.

Omul de afaceri Cristian Preotu deţine împreună cu soţia sa Maria mai multe businessuri în domeniul gastronomiei printre care şi magazinele de delicatese Comtesse du Barry, restaurantul Le Bistro Français şi wine barul The Wine Bar. De asemenea, businessul construit de Preotu are şi activităţi de import şi distribuţie de vinuri din Franţa către reţelele străine de comerţ şi către câteva zeci de restaurante şi baruri de top din România.

Omul de afaceri şi-a completat recent businessul şi cu două noi magazine specializate, unul în vânzarea de produse din ciocolată şi un altul în vânzarea de sushi şi produse japoneze.

„Cred că pasiunea pentru frumos poate fi extinsă de la design la artă şi la gastronomie. Toate sunt legate între ele. Pasiunea pentru artă am moştenit-o de acasă, şi părinţii mei aveau o colecţie de tablouri, însă eu mi-am dezvoltat-o de-a lungul anilor şi mi-am cizelat-o singur.“ De aici la pasiunea pentru design interior a fost doar un pas.

El şi soţia sa s-au ocupat de decorarea casei, fără să apeleze la ajutorul unui arhitect. „Cred că este important să faci asta în propria casă şi este de asemenea important să îmbini utilul cu plăcutul. Arhitectul întotdeauna va încerca să epateze, să îşi pună amprenta proprie asupra casei tale, şi cred că este dificil să mergi acasă şi să simţi că nu ai o contribuţie proprie. Este ca şi când ai merge la hotel, unde totul este făcut de-a gata.“ Ei s-au implicat în decorare atât acasă, cât şi la magazine.

De altfel, antreprenorii duc lucruri de acasă în magazin şi invers. Cristian Preotu a cumpărat spre exemplu o masă de argint pentru un eveniment de business, iar soţia sa i-a spus după eveniment că o vrea acasă, aşa că acum este în sala unde se ia masa, locul preferat din casă pentru familia Preotu.

„Unul dintre locurile mele preferate din casă este camera unde luăm cina în familie şi împreună cu prietenii. Pentru că dimineaţa plec devreme, iar seara ajung de multe ori târziu, cina în familie este ca un ritual, iar duminica este o adevărată tradiţie.“ Masa din dining, care în mod normal poate găzdui şase persoane, se extinde şi există astfel suficient loc pentru 12 oameni. „Ne place să avem invitaţi la masă şi ne place să gătim pentru ei.“ Sala de mese este de altfel camera unde ne-a primit Cristian Preotu şi de unde a început turul casei. Cum treci de uşa din lemn masiv care-şi poartă cu mândrie semnele timpului, te întâmpină masa, şi ea din lemn masiv, şi scaunele atent tapiţate. Alături stă măsuţa de argint despre care antreprenorul povestea anterior, iar în perete este încastrată o vitrină. Este originală, are o istorie de câteva zeci de ani, aproape 100, la fel ca uşile. Pe unul dintre ceilalţi pereţi stă o mică bibliotecă ce găzduieşte  ultimele achiziţii ale lui Cristian Preotu.

„Ultimul lucru pe care l-am cumpărat a fost cu siguranţă o carte. Îmi place să cumpăr cărţi despre bucătari sau scrise de bucătari. Nu caut cărţi de reţete, ci mai degrabă cărţi despre metodologii sau stiluri. Am şi cărţi în care este dezbătută o singură reţetă într-un volum întreg.“ Pentru că activează în domeniu, are de multe ori norocul să primească direct cărţi cu autograf de la marii bucătari şi toate sunt ţinute la loc de cinste în biblioteca din sala unde se ia masa.

Atât el cât şi soţia sa gătesc, mai ales carne, antricot de vită. Con­tează cum a fost crescut animalul, ce a mâncat, cum a fost sacrificat, cum a fost porţionat, cum a fost ţinută carnea. Este o ade­vărată inginerie. „Carnea noi o luăm de la propria măcelărie pe care o avem deschisă împreună cu un măcelar din Franţa - Hugo Desno­yer. El este de altfel şi furnizorul palatului Elysée.“ Pasiunea pentru gastronomie explică pe de-o parte de ce familia Preotu a decis să păstreze toate cele trei bucătării ale casei. Un alt motiv este faptul că au vrut să păstreze vila în forma ei iniţială. „Pentru că a fost construită ca fiind formată din trei apartamente, avem câte o bucătărie la fiecare etaj. Nici măcar aici nu am dorit să intervenim.“ Bucătăriile sunt mici, însă suficiente pentru gătit în familie şi pentru prieteni.

Şi cum gastronomia fină merge mână în mână cu un vin bun, Cristian Preotu este de asemenea colecţionar de vinuri, pe majoritatea le ţine în depozit, însă are câteva şi acasă. Vinurile le cumpără din călătoriile pe care le întreprinde, se întâmplă să cumpere o ladă de 12 sticle şi să deschidă una din când în când. În felul acesta vezi şi evoluţia vinului, explică el.

„Am şi câteva vinuri din ’78, anul meu de naştere. Pe acestea, le primesc de regulă cadou de la parteneri.“ Anul acela nu a fost unul excepţional pentru vin, însă 2009 da, iar acela este anul de naştere al fiului său cel mare. „Ca familie avem o medie bună“, râde el. Cel de-al doilea copil al familiei Preotu s-a născut în 2012.

„Nu sunt un colecţionar de dragul colecţiei, aşa că le şi consumăm. Cred că tablourile trebuie expuse nu ţinute în seif, pentru ca astfel oamenii să se poată bucura de ele. Cred de asemenea că vinurile trebuie băute, nu ţinute pentru posteritate.“

Pe lângă vinuri, omul de afaceri colecţionează şi tablouri, în principal artişti români precum Zamfirescu, Ilfoveanu. Are de asemenea o pasiune pentru afişe vechi din anii ’30-’50, atât de cinema, cât şi de expoziţii. „Am atât afişe româneşti, cât şi din străinătate, ca Madeira spre exemplu. Am şi un afiş românesc al unui film al lui Louis de Funes, Marele Restaurant.“ Acestea două sunt aşezate în camera de zi de la parter şi stau pe perete alături de mai multe fotografii ale celor doi fii ai familiei. Se încadrează perfect în peisaj. „Cel mai de preţ tablou este un Ilfoveanu Sr. clasic, expus în sufragerie.“  Tablourile sunt clasice, la fel ca şi vila în ansamblul său. Toate, urmăresc de altfel stilul familiei Preotu. „Încă de la început căutam o casă cu caracter, construită în stil românesc, brâncovenesc. Voiam totodată, o casă care să fie caldă din punct de vedere arhitectural.“

Când au găsit-o s-au lăsat convinşi şi de faptul că este înconjurată de o curte de 400 mp, că zona este liniştită şi verde. Mai mult, sunt aproape de orice.

„Când am găsit casa ne-am simţit imediat că este acasă, aşa că nu am avut niciodată în gând să ne mai mutăm de aici. Este aproape de mers pe jos de orice şi nu doresc să stau într-o casă mai mare dacă acest lucru va însemna să stau două ore în maşină până ajung în centru.“ Mai mult, locuiesc într-una dintre cele mai frumoase zone ale Bucureştiului. Au decis încă de la început să refacă vila după modelul iniţial, de aceea nu au intervenit deloc asupra pereţilor, asupra uşilor sau a altor elemente de decor. Au păstrat şi caloriferele de fontă, uşile originale din lemn masiv şi cu geamuri de cristal. „S-a spart la un moment dat unul şi am avut ceva dificultăţi să îl înlocuim.“

Mobilierul au încercat să fie complementar şi  să îl aducă din aceeaşi epocă, aşa că au mers la Paris, vizitând comercianţi şi anticari şi alegând ceea ce considerau că s-ar potrivit. Covoarele spre exemplu, au o istorie de un secol. „De fiecare dată când călătorim mai găsim ceva interesat pe care îl cumpărăm pentru acasă.“

Vila măsoară 500 mp, împărţiti pe patru niveluri, dintre care un demisol şi trei etaje cu câte un apartament fiecare. Aceeaşi familie a deţinut şi a stat în casa aceasta circa 50 de ani, spune Preotu. Când s-au mutat aici el şi familia sa au văzut în poze cum arăta aceasta iniţial şi au încercat să replice prin mobilier şi decoruri. „Nu am modificat nimic la casă, deşi camerele sunt mici din cauza construcţiei de acum aproape un secol, am decis să păstrăm totul cum a fost. În ceea ce priveşte tehnologia ne-am limitat la minimul necesar.“ Într-adevăr, nu am văzut niciun televizor gigant sau vreun calculator de ultimă generaţie decât când am ajuns în garaj, un loc de relaxare pentru familie.

Dacă au păstrat casa aşa cum era iniţial, au încercat să aducă la viaţă şi garajul. „Pentru că nu îl foloseam pentru ce fusese el construit, l-am transformat într-o casă separată, de oaspeţi. A devenit astfel o casă de vară ce măsoară 40 mp şi ce beneficiază de propria saună şi propriul frigider de vinuri.“ Este folosit însă atât de familie, cât şi de oaspeţi, dar mai ales vara, când timpul de acasă este petrecut în grădină. Aici, sub frunzele de viţă de vie albă şi roşie (plantată strict pentru consum), familia Preotu se reuneşte la masă sau la un pahar de vorbă.

Antreprenorul român călătoreşte mult, are cam 70 de zboruri pe an, şi majoritatea sunt în interes de business. De aceea, tot timpul liber încearcă să îl petreacă alături de familie. „Vara ne petrecem concediul la mare, în Corsica sau în sudul Franţei, iar iarna mergem la schi.“ Pentru că s-au obişnuit să aibă intimitatea propriei case, preferă şi în vacanţe să închirieze case mai degrabă decât să stea la hotel pentru că astfel pot organiza diferite activităţi în familie. „Nouă ne place ca în vacanţe să gătim îm­preună, să mergem cu bicicletele în drumeţii, să avem diferite activităţi.“

Şi când se întorc acasă familia Preotu încearcă să petreacă timp cât mai mult împreună, pentru că, „nu tehnologia sau mobilierul, ci familia dă viaţă casei. Eu nu mă ataşez de obiecte. Membrii familiei sunt singurul lucru esenţial aici“, conchide el.