La început au fost folosiţi ca uniforme de lucru de către muncitorii din mină, dar nu numai. Apoi au devenit un simbol rebeliunii în faţa trendurilor modei atât de schimbătoare, fiind purtaţi de starurile rock şi de vedetele de la Hollywood deopotrivă. În ultimele decenii însă, jeanşii, căci despre ei este vorba, s-au transformat în adevărate obiecte de cult, astfel că un simbol al răzvrătirii împotriva tendinţelor dictate de modă a devenit el însuşi un trend.
De regulă, trendurile vin şi pleacă, sezoanele se schimbă şi totuşi eternii şi fascinanţii blugi par că sunt pentru totdeauna. Nu există sezon în care să nu îşi facă loc pe podium, nu există casă de modă care să nu-i fi folosit în prezentări. Până şi Chanel, un sinonim al eleganţei clasice, a făcut uneori excepţie de la regula dictată de tweed (materialul pentru care casa de modă este cea mai cunoscută).
E adevărat că de-a lungul anilor blugii au „suferit“ mai multe schimbări - ca probabil orice piesă de modă, dar esenţa a rămas în permanenţă aceeaşi.
Care e secretul tinereţii fără bătrâneţe? Care e elixirul tinereţii veşnice? Poate versatilitatea şi capacitatea de a se adapta de fiecare dată noului context de piaţă. Blugii au fost evazaţi în anii ’70 când era moda hippie, drepţi apoi, skinny când moda a cerut-o şi chiar largi (cunoscuţi drept boyfriend cut) în ultimii ani când se discută mai mult decât oricând despre egalitatea dintre sexe şi despre hainele funcţionale ce nu ţin cont de gen.
Aceiaşi pantaloni din denim au fost albaştri - probabil în toate tonurile posibile de albastru, de la bleu ciel la bleumarin -, apoi negri, albi, pentru ca ulterior să fie pictaţi în toate culorile curcubeului. Au fost simpli, brodaţi, rupţi, decoraţi cu perle sau graffiti. Sunt puţine modificări pe care acest tip de pantaloni să nu le fi experimentat.
Şi atât de bună le-a fost „purtarea“ că marile nume din modă s-au decis să folosească acelaşi denim şi pentru alte piese - geci, rochii, fuste sau chiar accesorii. Aşa au apărut ţinutele all-denim, în care o persoană poartă piese din denim din cap până în picioare, uneori în aceeaşi anuanţă, alteori în tonuri complementare sau chiar perfect neasortate.
Toate aceste variaţiuni pe aceeaşi temă - jeanşii - pot fi urmărite chiar şi pe podiumurile marilor case de modă în prezentările pentru acest an, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
În cazul colecţiilor pentru doamne, Proenza Schouler la New York, Isabel Marant, Off-White, Celine şi Balmain, la Paris, toate aceste case de modă au pariat pe denim în variate forme şi culori. Isabel Marant şi Proenza Schouler preferă tonurile decolorate de albastru, uneori până aproape de alb. Alberta Feretti optează pentru pasteluri, pe când Balenciaga alege clasicul albastru care a consacrat acest material.
Îl folosesc pe fuste, rochii, jachete sau pe clasicii blugi, piese pe care apoi le asortează în fel şi chip cu cămăşi de mătase, pantaloni de catifea sau tot cu jeanşi, aceasta fiind încă o dovadă că jeanşii nu sunt pretenţioşi, sunt aceşti golden retrieveri ai modei, prieteni cu toată lumea.
Denimul şi-a făcut loc şi pe podiumurile de modă cu colecţii dedicate domnilor, Versace, Balenciaga sau Off-White fiind casele care s-au jucat cu acest material care cucereşte tineri şi mai puţin tineri deopotrivă.
Dar cum a început totul? Au trecut aproape 150 de ani de la începuturile oficiale ale acestui obiect vestimentar, când croitorul leton Jacob W. Davis, emigrant în Statele Unite, a încheiat un parteneriat cu compania Levi Strauss & Co, poate cel mai cunoscut brand din lume pe segmentul de jeans, să realizeze celebrii blugi. Numele lui Jacob W. Davis nu mai spune astăzi multe publicului larg, dar Levi Strauss & Co a fost şi a rămas sinonim cu blugii, modelul clasic 501 făcând înconjurul lumii.
Numele de jeans a fost inspirat de oraşul Genova din Italia, un loc unde se producea bumbacul reiat, materialul folosit iniţial la jeans. Apoi s-a utilizat în mare parte denimul, o ţesătură care se realiza în primă fază doar în Franţa, în oraşul Nimes, de unde şi numele. De Nimes, în traducere din Nimes, se pronunţă denim. Acest material a apărut din încercarea ţesătorilor de a produce ceva similar bumbacului reiat. În final, denimul a devenit esenţa unei industrii de miliarde şi miliarde de euro anual.
Blugii sunt purtaţi astăzi de oameni de toate vârstele, din India în SUA şi din Africa în Australia. Orice stilist îi pune pe lista obiectelor ce nu trebuie să lipsească
dintr-o garderobă. Nimeni nu dă greş cu o pereche clasică de jeans şi un tricou. Blugii sunt, poate, un echivalent al micuţei rochii negre (little black dress). Un alt fel de clasic. La fel de purtat de femei şi bărbaţi deopotrivă.
Nimeni nu s-a aşteptat la un asemenea succes, nici măcar Levi Strauss, fondatorul brandului cu acelaşi nume. El s-a mutat în anii 1800 în SUA unde locuia deja fratele său care avea la New York un magazin de bunuri.
Când a auzit că în Vest a început goana după aur, s-a mutat în San Francisco pentru a extinde aici businessul familiei. Acolo vindea, printre altele, bumbac reiat, iar printre clienţii săi se număra croitorul Jacob W. Davis care realiza la vremea respectivă corturi şi alte textile utilitare. Într-o zi, un client de-al lui Davis i-a cerut să producă o pereche de pantaloni rezistenţi, care să poată fi folosiţi ca uniformă de muncă. Croitorul i-a realizat din denimul cumpărat de la Levi Strauss & Co, întărindu-i totodată la buzunare şi fermoar, acolo unde pantalonii riscă să se rupă cel mai uşor. Succesul i-a determinat pe cei doi - Davis şi Levi Strauss - să încheie un parteneriat şi să înceapă producţia de masă.
Acesta a fost începutul unor pantaloni care aveau să scrie istorie. Jeanşii au fost iniţial folosiţi de muncitori, cu mult înainte de a deveni un obiect de cult.
Aceşti pantaloni au fost popularizaţi de fapt de Hollywood în anii ’20 şi ’30 când erau purtaţi de actorii care interpretau cowboy-i, astfel că erau văzuţi în continuare ca un articol „muncitoresc“, funcţional. Circa trei decenii mai târziu, „personaje“ precum Marlon Brando şi James Dean, rebelii Hollywood-ului, au oferit un aer cool acestei piese vestimentare. Popularitatea celor doi actori s-a transferat către pantalonii de tip jeans. Nu a durat mult până când marile case de modă precum Calvin Klein i-au adus pe podium. Şi acolo au rămas.
Unii zic că diamantele sunt pentru totodeauna. O zice cântecul. O zice filmul - unul dintre cele din seria James Bonds în care Sean Connery apare în rolul principal. Nu există melodii sau filme la fel de cunoscute despre jeans, şi totuşi cred că ar merita. Iar titlul perfect ar suna cam aşa: „Jeans are forever and ever“ - pe de-o parte pentru că, făcând o incursiune în timp, aceşti pantaloni au fost creaţi să reziste şi să reziste. Pe de altă parte, pentru că sunt nemuritori, adică nu par să se demodeze vreodată.
