Nu, nu este vorba despre 2020, ci despre un proiect care anul trecut a arătat cât de important este jocul, pentru oameni de toate vârstele. Micul Haos s-a transformat în 2020 dintr-o iniţiativă personală într-un business în care fotografia şi păpuşile lucrate manual au rolurile principale. Şi până la urmă de ce nu, în contextul în care antreprenoriatul este tot un fel de joacă. Nu-i aşa?
„Micul Haos a început când am învăţat să fac păpuşi, în urmă cu vreo opt sau nouă ani, de la mama mea. Fotografierea lor a fost o parte importantă încă de atunci, mai ales fotografiile cu personaje, dar în relaţie cu obiecte din jur, obiecte care sunt la altă scară. Distribuirea lor online a venit destul de repede, a fost un mod la îndemână de a le arăta şi altor oameni“, spune Maria Mandea, designer de produs şi „organizatoarea“ Micului Haos. Maria spune că mereu a fost interesată de obiecte, mai ales de acelea care prin personalitatea lor te invită într-un fel sau altul la joacă.
„Cred că este un teren foarte interesant pentru că trebuie mereu să îţi pui problema din punctul de vedere al celui care se joacă. În prezent lucrez şi la un doctorat în domeniul designului pentru joacă, pe care sper să îl termin anul acesta. Iar cu Micul Haos aş putea spune că sunt artist-antreprenor.“
De la proiecte punctuale şi colaborări aparte, cu roluri diferite pentru păpuşile create de ea, anul trecut Maria Mandea şi-a aranjat Micul Haos într-o mică afacere. Nu este tocmai întâmplătoare această trecere, perioada de izolare prin care am trecut cu toţii forţat dovedindu-ne cât de important este jocul, abilitatea de a lega relaţii cu obiectele din jur prin imaginaţie.
„Partea de business a apărut anul trecut, la începutul pandemiei. Situaţia de atunci m-a făcut să privesc lucrurile din acest unghi. Până la momentul acela, chiar dacă am mai avut proiecte şi colaborări legate de păpuşi, am gândit Micul Haos mai mult ca pe un proiect personal.“
Încet-încet, Micul Haos a devenit un fel de mare comunitate, una a păpuşilor şi a oamenilor la care ajung aceste păpuşi, a poveştilor care se ţes mai departe.
„Jucăriile sunt de mai multe tipuri şi, datorită meseriei mele, cea de designer, munca cea mai importantă pentru mine este aceea de a crea modele noi. Am început cu un tip de păpuşi cu schelet interior, care pot fi folosite ca modele pentru fotografii sau pentru animaţii tip stop-motion. Apoi am dezvoltat şi o serie de jucării moi, mai puţin realiste şi potrivite şi pentru copii mai mici, în care forma şi culoarea sunt foarte importante.“
Un alt tip de jucării sunt cele din hârtie, cum este cartea Paper Friends, sau cele tip marionete de hârtie, cu articulaţii mobile. Cartea Paper Friends, de exemplu, conţine personaje care pot fi decupate şi apoi colorate în funcţie de creativitatea fiecăruia. Tot un fel de joacă, până la urmă.
„Multe dintre ele, spre exemplu setul de măşti Face to face sau cartea Paper Friends, sunt disponibile pe site şi pentru a fi descărcate şi recreate împreună cu copiii, într-un tip de joc care include şi partea de asamblare şi de înţelegere a jucăriei.“
Din Micul Haos fac parte acum şi fotografii şi ilustraţii care, odată puse pe perete, acţionează ca începuturi de poveşti pentru cei mici, dar şi pentru adulţii care-şi preţuiesc imaginaţia.
„Particularităţile păpuşilor sunt un anumit tip de expresivitate, folosirea formelor simple, umorul vizual şi atenţia la detalii“, spune Maria Mandea.
Materialele utilizate pentru realizarea lor sunt în general naturale, în special bumbac, dar şi vîscoză, piele sau lână.
„Mai ales în cazul materialelor de origine animală, încerc să folosesc cât mai mult resturi din alte producţii, spre exemplu din industria de pielărie, pentru a avea un impact cât mai mic asupra mediului înconjurător.“
Timpul de realizare depinde foarte mult de la jucărie la jucărie.
„Au fost unele pe care le-am creat într-o singură zi şi altele care au durat până la trei ani. Însă pe lângă munca depusă care se vede în cusăturile îngrijite şi desenele realizate manual, în spate sunt multe ore de încercări, greşeli şi experimente, până a ajunge la o formă cu care să fiu mulţumită.“
Partea de fotografie joacă un rol foarte important în Micul Haos pentru că deodată păpuşile relaţionează cu mediul înconjurător.
„Spre exemplu, când te gândeşti la fosta industrie şi la starea clădirilor, imaginea este dezolantă. Dar prin prezenţa unui personaj-jucărie, imaginea capătă noi sensuri, de posibilităţi viitoare, dar şi de păstrare a memoriei, nu într-un sens nostalgic, ci unul jucăuş, de «ce-ar fi dacă ar fi».“ Fotografia este, în felul acesta, un mod de a crea poveşti despre personaje, despre locuri, dar şi despre cel care priveşte imaginea.
Maria Mandea spune că nu a ţinut o evidenţă a personajelor create până acum, dar nu exclude ca universul Micul Haos să aibă deja o populaţie de câteva sute de păpuşi.
„Pe viitor, aş vrea să colaborez cât mai mult cu alţi oameni şi cu alte proiecte pentru a explora direcţii diferite, bineînţeles, tot în domeniul acesta, al jucăriilor.“
În acest moment, Micul Haos este undeva la mijloc între o afacere care produce şi vinde jucării către oameni obişnuiţi şi colaborarea pe termen limitat cu alte proiecte, spre exemplu spectacole de teatru, proiecte editoriale, realizarea de personaje pentru filme, dezvoltarea de mascote, proiecte de promovare etc.
„Într-un cuvânt, anul trecut a fost surprinzător. Într-un plan mai larg, au fost toate evenimentele la care nu se aştepta nimeni. Dar într-un plan mai apropiat, eu nu mă aşteptam ca Micul Haos să se transforme aşa repede dintr-un proiect personal într-un business emergent. Şi asta mă bucură.“
Mai departe, pentru a dezvolta într-adevăr partea de producţie şi distribuţie, ar fi nevoie de capital iniţial pentru utilaje şi forţă de muncă pe care Maria Mandea spune că acum nu le deţine. Dar nici nu exclude ca lucrurile să se îndrepte în această direcţie.
„Planul, cel puţin pe termen mediu, este de a colabora mai mult cu alte businessuri, pe partea de design de personaje şi obiecte de joacă. În acest fel, pot avea mai mult timp pentru a face ceea ce mă pricep, şi anume designul, inventarea şi dezvoltarea de jucării şi obiecte de joacă.“
Oricum, ideea este de a creşte organic, păstrând direcţiile actuale şi dezvoltând unele noi.
„O direcţie pe care am început să o testez este cea pedagogică, în urmă cu mai puţin de trei luni am lansat un curs online care are deja peste 900 de participanţi.“
Astfel, dintr-o joacă, şi Micul Haos s-a transformat într-un joc mai serios, libertatea de a încerca şi creativitatea care vine la pachet cu orice tentativă de a face ceva nou fiind elemente definitorii ale antreprenoriatului.
„Cred că şi rolul jocului în viaţa noastră a crescut foarte mult.“ De câţiva ani buni, el devenise din ce în ce mai important, dar, anul trecut, pe de-o parte din nevoia de a scăpa din cotidian şi din nevoia de socializare, iar pe de altă parte din creşterea timpului petrecut în mediul digital a crescut şi rolul jocului.
„Ce mi se pare important în acest moment este să începem să distingem între diferite moduri de a ne juca, de a privi critic fenomenul şi de a-l dezvolta în direcţii semnificative. Şi aici intră chiar şi jocul de-a antreprenoriatul.“
Iar după un an de poveste (mai degrabă de coşmar) precum cel care s-a încheiat, este important să înţelegem că jocul nu este doar o bucurie de copil, ci un teren de dezvoltare semnificativă de la o anumită vârstă încolo.
„Prin joc, prin explorarea posibilităţilor, creez personajele, jucăriile şi realizez fotografiile. Dar, la fel, pentru cel care se joacă cu ele, acest proces impune o formă de creativitate şi libertate chiar şi în (sau poate mai ales în) rândul celor care nu îi dau foarte multă importanţă. Parafrazând un scriitor şi pedagog italian, Gianni Rodari, jocul e important nu pentru a deveni cu toţii artişti, ci pentru ca nimeni să nu ajungă sclav.“
