A urmat cursurile şcolii de muzică din Constanţa, dar astăzi, în viaţa de zi cu zi, mânuieşte nu vioara şi pianul, ci contractele de vânzare a apartamentelor pe care compania pentru care lucrează le dezvoltă în Bucureşti şi în restul ţării. Antoanela Comşa a avut de mică o legătură cu muzica, sora ei fiind ataşată de pian, o îndeletnicire pentru care şi-a descoperit şi ea interesul. Viaţa a făcut-o însă să lase muzica undeva în cutia de amintiri, iar de mai bine de zece ani conduce activitatea pe piaţa locală a grupului spaniol Gran Via, cu mii de apartamente în portofoliul din România. Totuşi, din când în când, îşi mai aminteşte de hobby-ul care a fost cândva primul pe lista opţiunilor ei de carieră. Cum ar fi acum, de exemplu.
Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră? Dacă ar fi să ne daţi o scurtă definiţie a rolului pe care muzica îl joacă în viaţa dumneavoastră personală şi profesională, care ar fi aceea?
Linişte, armonie. Personal, muzica mă calmează. Profesional, cred că m-a ajutat în ceea ce priveşte memoria şi socializarea.
Care este prima dumneavoastră amintire legată de muzică şi cum v-a influenţat ea ulterior?
Sora mea cea mare cânta la pian. Fiind o fire ambiţioasă, am dorit să învăţ şi eu. Şi aşa mi-am descoperit pasiunea pentru muzică.
Care sunt genurile muzicale pe care le preferaţi şi de ce? Ce muzică alegeţi să ascultaţi, spre exemplu, când faceţi sport sau când lucraţi acasă sau când, pur şi simplu, vreţi să vă relaxaţi?
Pe primul loc este muzica clasică. O ascult mai tot timpul. Excepţie fac atunci când este vorba de sport. Atunci îmi place muzica pe ritmuri latino. Sau pop-rock.
Care consideraţi că este artistul generaţiei dumneavoastră şi de ce?
Am fost îndrăgostită de Freddie Mercury. Şi de Julio Iglesias. Îmi aduc aminte că am fost la cinema şapte zile la rând să văd filmul „Viaţa merge înainte“, care prezenta viaţa lui Julio Iglesias, cu Julio Iglesias.
Ce artist român/ trupă (din prezent sau istorie) este favoritul/ favorita dumneavoastră şi de ce?
Smiley. Pentru ceea ce a făcut şi face în domeniul muzical, pentru seriozitate, atât în plan profesional, cât şi în plan personal. Şi îmi plac melodiile lui.
Care este concertul la care aţi participat şi care v-a rămas în minte? Ce vă amintiţi de atunci?
Robbie Williams la Londra. 80.000 de persoane cântând. O organizare extraordinară - să evacuezi 80.000 de persoane fără să se simtă acest lucru.
Care este device-ul pe care alegeţi să-l folosiţi atunci când ascultaţi muzică?
Telefonul şi boxa mea „guler“ de la Bose. Dau drumul aplicaţiei Spotify şi pot să ascult muzică indiferent unde mă aflu.
Ce melodie aveţi la ringtone-ul telefonului?
Hahaha. Standard iPhone.
A fost vreodată muzica o opţiune pentru dumneavoastră în ceea ce priveşte cariera profesională? Povestiţi-ne.
Bineînţeles. Am fost eleva şcolii de muzică din Constanţa. Pentru primii patru ani la disciplina vioară, iar începând din anul al cincilea pian şi orchestră. Dat fiind însă că în Constanţa nu exista liceu de muzică, părinţii nu erau de acord cu mutarea mea în Bucureşti la vârsta de 14 ani. Astfel, a trebuit să renunţ în clasa a opta şi să mă pregătesc mai intens pentru examenul de admitere la liceu. Bineînţeles că a contat şi faptul că la conservatorul din Bucureşti există poate doar câte un loc pentru fiecare instrument, locuri ocupate în general de copiii membrilor de partid, ceea ce ai mei părinţi nu au fost niciodată. Dacă regret? Poate parţial. Pentru că am avut norocul să-mi găsesc o meserie care îmi place foarte mult.
Ne puteţi da un scurt playlist, mai exact melodiile pe care le ascultaţi în această perioadă pe repeat?
Concertul pentru vioară şi orchestră în Re Major; Anotimpurile lui Vivaldi; Queen - aproape orice.
