A început să facă sport pentru că îşi dorea să câştige lupta cu kilogramele. Patru ani mai târziu şi 15 kilograme în minus, sportul a devenit sursa de energie a fiecărei zile pentru Marius Meleşteu, executivul care conduce operaţiunile din Europa Centrală şi de Sud ale producătorului de cafea Strauss. După o „doză“ zdravănă de fitness practicată cu religiozitate, executivul se lasă cucerit iarna şi de schiat, sport pe care l-a învăţat când avea deja 40 de ani şi nu credea că va putea coborî o pârtie fără să îşi rupă picioarele. Acum, fără să clipească declară că „este cel mai frumos sport din lume.“ Recunoaşte însă că vara, când schiurile sunt agăţate în cui, ia bicicleta şi se plimbă prin munţi alături de familie.
Spre deosebire de eroii lui Jerome K. Jerome din romanul „Trei pe două biciclete“, fiecare membru al familiei Meleşteu are bicicleta proprie cu care cutreieră munţii din zona Bran sau Sinaia. De fapt, bicicleta are o semnificaţie aparte pentru executivul care conduce operaţiunile Strauss în România şi în regiune.
„Bicicleta a fost frustrarea vieţii mele din cauza faptului că nu am avut una până acum doi ani. Ştiam să merg, învăţasem la ţară, însă mama nu mi-a cumpărat niciodată. Poate de teamă. Mi-amintesc că mă întrebau copiii unde îmi e bicicleta şi eu mereu spuneam că e la ţară“, povesteşte el zâmbind. Acum are un SCOTT Spark 950 full suspension. Asta înseamnă, pentru cei mai puţin iniţiaţi, la fel ca mine, că are suspensii şi pe faţă, nu doar pe spate. „Şi prima bicicletă tot SCOTT a fost. Ştiam brandul, dar nu ştiam ce să îmi iau.“ S-a consultat cu colegii de la birou pasionaţi de mountain-biking şi cu dealerii de biciclete şi a ales SCOTT. Prima bicicletă a fost una entry level, iar apoi a crescut. „Acum am o superbicicletă. Am prins gustul, am învăţat ce înseamnă o bicicletă şi mi-am cumpărat deja al doilea mountain-bike.“
Când este vremea frumoasă Marius Meleşteu face ciclism, de regulă în weekend, alături de familie. Preferă traseele din zona Bran sau Sinaia. „Nu pot să merg la munte şi să stau la cabană sau să mă plimb. Ciclismul montan a luat amploare în ultimii ani în România, există această cultură deja, şi avem multe trasee amenajate. La munte se organizează şi competiţii pentru amatori şi pentru profesionişti.“
Traseul său preferat este unul din zona Bran, unde merge pe un drum forestier timp de 15 kilometri. De fapt nu merge, urcă. „Nu mă atrage downhill-ul, deşi cred că viteza are farmecul ei. Eu sunt însă pasionat de urcat.“
Mountain-biking-ul nu este un sport scump, e mai ieftin ca schiul spre exemplu, spune Marius Meleşteu. Ai nevoie însă de echipament, de cască, mănuşi, costum şi pantofi speciali. „Spre exemplu, la bicicleta mea de acum ai nevoie neapărată de mănuşi pentru că gripul este foarte abraziv şi îţi poate face bătături în palmă.“
Acesta este programul de vară. Când temperatura coboară în termometre, când zăpada se aşază pe pârtie, Meleşteu îşi pune schiurile în bagaj şi pleacă cu familia în Austria sau în Bulgaria, unde se lasă pradă libertăţii pe care i-o oferă sportul alb. Pârtia de la Ischgl, preferata lui, măsoară 240 de kilometri lungime, pe când cumulat, toate „autostrăzile albe“ din România nu ajung nici la 150 de kilometri. „Am învăţat să schiez în Austria când aveam deja 40 de ani şi când nu credeam că voi mai reuşi. Mi-amintesc că nu eram deloc în formă atunci.“ Acum, circa nouă ani mai târziu, nu-i mai este frică, deşi la început părea că face mai degrabă exerciţii de echilibristică, nu ia lecţii de schi. La fel ca la mountain-biking, vacanţele la schi sunt excursii cu familia, cu soţia şi fiica sa. „Trebuie să recunosc că dintre noi trei cel mai bun schior este fiica mea. A învăţat însă când era mică, avea patru ani, iar acum are 14.“
De altfel, el a început să meargă la schi tocmai pentru că mergea ea. Pentru că nu au vrut să o aştepte la baza pârtiei, executivul şi soţia sa au început să ia lecţii. „După cinci zile am reuşit să coborâm pe schiuri pe pârtie fără să ne rupem picioarele. Schiul este în opinia mea cel mai frumos sport. În plus, îţi aduce şi beneficii imense atunci când vine vorba de sănătate.“
Acum, pentru Marius Meleşteu sportul a devenit parte din „rutina“ fiecărei zile. Nicio dimineaţă fără flotări, după cum spune chiar el. „Sunt o persoană foarte activă, fac cardio (fitness) de circa patru ani. Am început să fac sport de nevoie, pentru că eram foarte gras după ce timp de mai mulţi ani mi-am neglijat sănătatea. Anii se adună însă.“
Acum face fitness, schiază şi face şi mountain-biking. Recunoaşte că timp de mulţi ani a folosit scuza că nu are timp. Este manager de „carieră“ şi mereu dădea vina pe timp. „Ca să poţi conduce o organizaţie trebuie să ai tu energie, şi energia vine din interior ca urmare a unui stil de viaţă sănătos. Când m-am apucat de sport aveam 100 de kilograme, iar acum am 85.“
Când a început să facă mişcare se simţea rău fizic, era mereu obosit. A fost o luptă cu sine. „Mi-amintesc că atunci când m-am apucat mi-era ruşine de mine şi ca să îmi testez rezistenţa am încercat să văd câte flotări mai pot să fac.“ A reuşit cu greu să ducă la bun sfârşit zece. Acum, în fiecare dimineaţă face 50 de flotări şi stă până la patru minute în planking. Doar dacă îl prinde dimineaţa în avion nu face asta, şi oricum recuperează când ajunge la hotel. „Este un fel de victorie personală, plus că îmi dă energie.“
Viaţa de manager nu înseamnă doar timp petrecut la birou, ci şi întâlniri, mese la restaurant şi călătorii. Este un stil de viaţă haotic. „Doar în 2016 am acumulat 15 zboruri, şi miercuri plec iar.“ Totuşi, când pleacă în călătorii se asigură de fiecare dată că hotelul în care este cazat are sală de fitness. Şi acasă are una, şi la birou.
„Astăzi fac sală de 3-4 ori pe săptămână, fie că sunt în Bucureşti, fie că sunt în delegaţii şi sunt cazat la hotel.“ Când este plecat din ţară merge o oră dimineaţa la sală, după care îşi începe ziua de muncă. În Bucureşti ora dedicată sportui este seara, între 17.00 şi 18.00, după birou, la birou. „Am construit o sală de fitness la subsolul clădirii noastre şi încerc să îmi împing şi echipa să facă tot mai mult sport. Mentalitatea ni s-a schimbat, iar echipa de management a companiei a scăzut cu un om dacă este să ne analizăm ca număr de kilograme.“
Şi acasă şi-a construit o sală de fitness la demisol şi nu există sâmbătă şi duminică în care să fie în Bucureşti să nu se antreneze. „Cheia în sport este consistenţa.“
Rutina lui începe cu exerciţiile de tip cardio, petrece 36-38 de minute pe bicicleta eliptică, pe care o preferă benzii de alergare. Pedalează la intensitate mare, iar apoi trece la exerciţii combinate pentru diferite grupe de muşchi. Îi lucrează prin rotaţie.
„Până acum nu am folosit un antrenor personal, am preferat să citesc desprea asta şi să mă antrenez. Sunt mai degrabă autodidact. Pentru 2016 mi-am propus însă să merg mai mult cu bicicleta şi să îmi iau antrenor la sală măcar pentru 2-3 luni ca să fac mai bine ceea ce deja fac.“
Cu cât trece timpul face exerciţii mai intense, foloseşte greutăţi mai mari şi face pauze mai scurte între serii. „Trebuie totuşi să am grijă însă la articulaţii, cu muşchii nu am probleme, însă nu mai am articulaţiile unui tânăr de 25 de ani.“
Sportul se împleteşte la Marius Meleşteu şi cu o dietă pe măsură pentru ca întreaga lui viaţă să stea în echilibru. Mănâncă multe legume, fructe şi proteine şi niciodată seara. Spune însă că nu-i lipseşte nimic, iar când i se face dor de ceva dulce, alege ciocolată neagră.
„Când am decis că vreau să slăbesc, timp de trei luni nu am mâncat zahăr deloc, nici pâine, carbohidraţi sau orice produs din făină albă. Am eliminat complet şi alcoolul şi în trei luni am slăbit 15 kilograme. Apoi m-am menţinut deşi am reintrodus treptat anumite produse în alimentanţie.“
Înainte, în timpul şedinţelor de management de la Strauss, pe masă exista în permanenţă un mix de biscuiţi sau prăjiturele. Acum acestea au fost înlocuite cu fructe şi mixuri de alune, la care se adaugă patru până la şapte cafele. Espresso scurt. „Trebuie să ai energie ca să dai energie. Am circa 500 de oameni în subordine împărţiţi în mod egal între România şi Serbia“, îşi sumarizează executivul filosofia de viaţă.
