Între hoteluri de cinci stele cu tarife demne de Coasta de Azur şi unităţi de cazare construite înainte de ’89, care nu au reuşit nici până astăzi să îşi schimbe hainele prăfuite de timp, pe litoralul românesc au început să îşi facă loc pensiuni ce te fac să te simţi ca acasă, dar totodată şi ca-n vacanţă. Un astfel de loc este Cuibul de la mare, care, după cum îi spune şi numele, este un cuib construit de doi tineri antreprenori pentru familie. Apoi, ei au decis să îl împartă cu necunoscuţi, iar aceştia treptat le-au devenit prieteni.
„Cuibul a fost gândit pentru familie şi în special pentru băieţelul nostru. Am început proiectul în 2010 şi l-am finalizat în 2016. Îmi amintesc că în anii aceia veneam seara la Corbu şi lucram. Este un loc pe care eu l-am construit de la zero, cărămidă cu cărămidă. Eu am şlefuit şi tot eu am lăcuit cărămizile“, povesteşte Cosmin Văru, cel care împreună cu soţia sa se ocupă de proiect.
Cosmin este arhitect de profesie, dar nu practică meseria deoarece în România clientul crede de multe ori că ştie mai bine decât profesionistul, după cum spune chiar el. Până în 2008 a fost implicat într-un alt tip de business - import şi distribuţie de piese auto, însă dintr-un cumul de circumstanţe a fost nevoit să renunţe.
Ideea unei case la Corbu, o staţiune aflată la doar 20 de kilometri de Mamaia, deşi sentimentul este că sunt în două universuri diferite, i-a venit acum aproape 15 ani. Iniţial şi-a imaginat un cuib pentru familie, un loc unde să se poată retrage vara, departe de agitaţia din celelalte staţiuni de pe litoralul Mării Negre. Plaja de la Corbu, alături de cea de la Vadu, e situată în zona de dezvoltare durabilă (economică) a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Deşi în ultimii ani tot mai mulţi turişti au prins gustul celor două plaje, ele sunt încă departe de aglomeraţia din restul litoralului.
„Era anul 2005 când am cumpărat groapa de gunoi a satului Corbu. Mi-am dorit să creionez aici o reşedinţă de vară pentru familie. În final s-a dovedit o reşedinţă, doar că nu numai pentru noi care oricum ne petrecem toată vara aici.“
Cuibul de la mare e un proiect în care atât el cât şi soţia sa se implică direct, zi de zi. El este cel care serveşte oaspeţii la masă, asta şi pentru că şi-au dorit încă de la început să aibă o relaţie apropiată cu clienţii.
„Eu şi soţia mea am decis că atunci când nu vom mai putea să ne implicăm direct, 100%, închidem. Suntem prea ataşaţi emoţional. Ştiu că zicala e că dacă un business depinde prea mult de tine nu e business, dar la noi e exact invers.“
Cosmin spune că a durat mult timp până să fie gata cuibul, însă asta s-a datorat faptului că toate piesele de mobilier, decoraţiunile, corpurile de iluminat, toate sunt realizate manual sau sunt antichităţi.
„Alături de soţia mea am mers la târgurile de antichităţi din ţară şi am vizitat o serie de anticari pentru a găsi tot ce am folosit apoi pentru a contura cuibul. Noi colecţionam deja antichităţi, aveam relaţii cu o serie de anticari, iar acest lucru ne-a ajutat. Nu am vândut niciodată nimic din ce am cumpărat, multe dintre aceste obiecte au o valoare sentimentală mai mare decât cea financiară.“
Antichităţile au preţuri mai mari, după cum recunoaşte antreprenorul, dar el crede că face de fapt o investiţie în viitor. Colecţionează doar produse româneşti şi cu fiecare nouă achiziţie simte că a reuşit să mai salveze ceva, să îi dea o nouă şansă la viaţă.
„Am făcut un inventar şi am ajuns la 8.800 de repere. Căutăm obiecte care au minimum 80-90 de ani, altfel nu sunt antichităţi.“ Sunt produse care nu doar că îşi păstrează valoarea în timp, ba chiar an de an aceasta creşte.
„Credem că am reuşit să construim o zestre pentru băiatul nostru, care sper să o aprecieze şi la rândul său să nu o vândă. Am construit-o cu multă muncă. Am mers cu o dubă prin toată ţara, din casă-n casă, în căutare de piese de mobilier sau obiecte de artizanat. Ne-am legat de fiecare obiect în parte.“
Tocmai de aceea, înainte de a primi orice vizitator în cuib fondatorii încearcă să vadă cine le va trece pragul, care este motivul vizitei şi cum au descoperit locul.
„Avem clienţi care revin acum pentru al patrulea an.“ Per sezon Cuibul de la mare primeşte între 160 şi 180 de familii, fiind deschis între 1 mai şi 25 septembrie.
„Pentru vara asta suntem fully booked, iar întotdeauna la deschiderea unui noi sezon prioritari sunt cei care ne-au mai trecut pragul anterior.“ Ce şi-au imaginat fondatorii încă de la început a fost un loc pentru cei care caută ceva retras, care caută relaxare.
„Inspiraţia pentru proiect a venit din viaţa de zi cu zi.“
Preţul de bază al unei camere din corpul principal al cuibului este de 280 de lei pe seară, însă pentru clienţii care au mai fost în vizită există un discount. La pavilionul săsesc preţul (de bază) este de 330 de lei, iar la cel românesc de 350 de lei per cameră pe seară. „De regulă oamenii care vin la noi stau 5 zile, perioadă care le permite să se bucure de o experienţă completă.“
Cuibul de la mare este format dintr-un corp principal şi două pavilioane, fiecare gândit a fi diferit.
Când a pornit la drum, proiectul avea doar pavilionul principal şi era operat normal, cu circuit deschis. „Încă de atunci nu acceptam clienţi care veneau direct la poartă. Voiam ca cei care ne trec pragul să ştie de noi, să fim o destinaţie, nu să ajungă la cuib după ce au bătut din poartă-n poartă.“ Acum locul s-a transformat într-unul cu circuit închis, mai exact nu sunt disponibile locuri pe site-urile de rezervări, ci direct pe site-ul propriu unde doritorii completează un chestionar. „Ne-am dorit să dezvoltăm prin proiectul nostru agroturismul cultural, motiv pentru care organizăm la cuib tabere de pictură spre exemplu. Suntem deschişi către frumos.“
Cuibul de la mare are o unitate principală de cazare cu şase camere împărţite în mod egal între parter şi etaj. Acestea sunt rezervate în special de părinţii cu copii, astfel că de multe ori chiar se leagă şi relaţii între ei. „Pentru cuplurile fără copii avem două pavilioane separate.“ Pavilionul săsesc este în aceeaşi curte, dar are intrare separată şi terasă proprie. Pavilionul românesc are o grădină proprie de 180 de metri pătraţi şi are două camere, una indoor (o cameră normală cu toate facilităţile aferente) şi una outdoor, mai exact o terasă acoperită cu doi pereţi îmbrăcaţi doar de vegetaţie. Aici vizitatorii pot alege să doarmă sub cerul liber şi să se trezească în natură, alarma fiindu-le cântecul cocoşului.
„În 2016, când proiectul a fost gata, am făcut o serie de cursuri de turism ca să înţeleg domeniul unde urma să activez.“ Multe lucruri le-a învăţat însă şi pe parcurs. Spre exemplu, în primul an a văzut că unii clienţi au realizat la sosire că au uitat să îşi cumpere bere. „Atunci mi-a venit ideea unui free bar, astfel că acum clienţii care vin la noi au inclus în preţul camerei bere la halbă şi vin de casă pe care noi îl cumpărăm de la un producător din Tulcea. Are 6 hectare de viţă-de-vie şi toată producţia i-o luăm noi. Nu vreau să vindem băutură, de aceea am luat decizia acestui tip de bar.“ Tot la cuib vizitatorii pot lua masa, gătită zilnic în grădină, chiar sub ochii lor. Zi de zi meniul se schimbă, uneori chiar la cererea clienţilor.
„Am decis să gătim aici după ce iniţial am mers în căutarea unor restaurante-parterner în zonă, dar nu am găsit. Avem o bucătăreasă care are o experienţă de peste 30 de ani şi care găteşte zilnic şi doar pentru noi. Nu avem meniu à la carte tocmai pentru că în fiecare zi avem altceva.“ Bucătăria e deschisă şi e în mijlocul curţii (ce măsoară 2.600 mp), astfel că vizitatorii pot vedea mereu ce se pregăteşte. „Uneori pregătim a doua zi ceva ce am auzit de la clienţi că îşi doresc. Dacă un copil are poftă de cremă de zahăr ars şi cum noi zilnic pregătim un desert în casă, de ce să nu îl facem pe acesta? Seara de regulă avem peşte sau scoici.“
Toată vara Cosmin şi soţia lui o petrec mereu la cuib, iar în restul timpului dezvoltă un alt proiect pe acelaşi model. Au un teren de 1,8 hectare în Corbu şi pregătesc La colibe, un cătun tradiţional în care vor să atragă o serie de membri fondatori după chipul şi asemănarea vizitatorilor de la Cuib.
„De un an şi jumătate lucrez la proiect, în special iarna, iar termenul de dezvoltare este de 5-7 ani. Nu ne grăbim.“
În paralel, el mai are şi o serie de afaceri în sectorul imobiliar. Dar, la fel ca păsările migratoare, vară de vară familia Văru îşi găseşte drumul spre cuib, mereu acelaşi. Cuibul de la mare.
