Travel

La vânătoare de luminiţe verzi

18 dec 2013 732 afişări de Cristina Roşca
Din aceeaşi categorie

Potrivit cercetătorilor, anul acesta este cel mai bun sezon din ultimul deceniu pentru a vedea aurora boreală. Şi odată ce spectacolul începe, indiferent dacă te afli pe marginea lacului sau pe balcon, „luminiţele“ dansează în toate formele, iar efortul depus pentru a le vedea nici nu mai contează.

Norvegia merita vizitată în orice anotimp pentru că de fiecare dată oferă ceva nou. Iarna însă vine la pachet cu balene, urşi polari şi nu în ultimul rând cu luminile nordului sau aurora boreală care îmbracă ţara în haine de sărbătoare. În nordul ţării, acolo unde se vede cel mai bine aurora, iarna durează şi jumătate de an, iar în funcţie de vreme, de noroc şi de activitatea solară, aurora poate apărea din septembrie până în martie. În această iarnă activitatea solară este la cote maxime, astfel că, potrivit cercetătorilor, este cel mai bun sezon din ultimul deceniu pentru a „vâna luminiţe“.

Până să ajung în Norvegia credeam că „toate planetele s-au aliniat perfect“ pentru mine- datele indicau că activitatea solară este bună, iar destinaţia care mă aştepta era Tromso - oraşul unde se agaţă Europa în cui şi unde aurora se vede cel mai bine.  Ei bine, nu a fost aşa, deoarece vremea joacă şi ea un rol-cheie. Când am aterizat în Tromso - după două ore de zbor din Oslo - am înţeles imediat că aurora trebuie vânată.

„Nu am mai văzut-o de două săptămâni. Nu ştim când apare, au fost zile când a fost senin şi tot nu am văzut-o“, ne-a explicat taximetristul care urma să ne ducă de la aeroport la cazare.  Nu părea impresionat de auroră, probabil şi pentru că de 26 de ani locuia în Norvegia şi de circa 20 în Tromso, oraşul care iarna primeşte câteva zeci de mii de turişti veniţi special să vâneze luminile nordului. Venit din Peru ca să studieze în Europa, el s-a căsătorit de tânăr, a renunţat la studii şi a devenit taximetrist. Nu se plânge însă, ba mai mult, spune că în Norvegia salariile sunt mari indiferent de job, suficient de mari cât să te întreţii şi să îţi întemeiezi o familie. Nici criza care macină Europa de cinci ani nu i-a afectat prea tare pe norvegieni. „Noi când ieşim din ţară avem senzaţia ca peste tot e mai ieftin. Chiar şi în Germania (cea mai importantă economie de pe bătrânul continent - n.red.) nouă ni se pare că e ieftin, pe când lor li se pare foarte scump la noi.“

Norvegia este o ţară scumpă, după toate standardele, o masă la restaurant pentru două persoane nu scade sub 100 de euro. „Pentru noi este totul foarte scump aici, şi mâncarea, şi cazarea“, spune şi Franz, un inginer IT din Germania venit pentru o săptămână să vadă aurora boreală.

Atunci când vezi luminile nordului ai senzaţia că dansează şi că se prezintă în faţa ta în forme diferite, de la inimi la stele sau flori. Prima dată când a apărut (am avut norocul să o vedem trei zile din trei) nu am sesizat-o noi, ci camera de filmat. Stătea ascunsă pentru ochiul uman prea puţin sensibil. Treptat însă, şi-a făcut curaj să apară în prim-plan tot mai puternică. Am văzut-o apoi de la balconul apartamentului unde am stat, din centrul oraşului, însă cel mai puternic am admirat-o, aşa cum era de aşteptat, pe malul unui lac, ceva mai departe de civizilizaţie, unde singura sursă de lumină erau stelele.

Nu ştii când apare, nu ştii cât stă pe cer şi nu ştii dacă nu cumva, din cauza norilor o ratezi. Aurora trebuie astfel vânată, însă odată prinsă îţi dai seama că a meritat efortul. Apare odată ce se întunecă, iar în Norvegia iarna se întunecă tare devreme. Mai exact, puţin după prânz începe să apună soarele. Pe la patru deja începe noaptea.

Pentru a fi sigură că nu o ratez, noapte de noapte mi-am pus ceasul să sune din oră în oră. De fiecare dată ieşeam pe balcon şi inspectam cerul. Nu o dată s-a întâmplat să trezesc tot etajul pentru că cerul era luminat în verde. În cele mai multe cazuri aurora este verde, nuantele de roz şi alb apar doar din cauza poluării. În Tromso nu a fost foarte poluat, din păcate pentru mine care mi-aş fi dorit tare mult să văd cât mai multe culori.

Orăşelul nordic este extrem de curat, ca de altfel toată Norvegia. Cocoţat acolo unde se agaţă harta Europei în cui, la circa 300 de kilometri de cercul Polar, Tromso este înconjurat de munţi şi ape, la propriu. Este o insulă aruncată practic între fiorduri şi conectată la ele prin două poduri.

Am ajuns în oraş la ora patru după-amiază, însă deja începuse să se întunece. Apusul l-am prins în avion, de unde am putut admira crestele încărcate de zăpadă pictate în nuanţe roşiatice. Când am aterizat în oraş deja începuseră să se aprindă luminile. De la aeroport până în oraş nu faci mai mult de zece minute, iar odată ajuns acolo te primesc casele de lemn, fiecare colorată într-o altă nuanţă pastelată. Pe stradă nu e agitaţie, niciodată nu este. Oamenii după ce ies de la serviciu se opresc într-unul dintre barurile şi restaurantele din oraş. Unele au în spate istorii de sute de ani, altele se mândresc cu berea produsă local, în timp ce altele se întrec în a pune pe meniu feluri diferite de peşte. Noi am ales Arcantandria dintr-un singur motiv. Era singurul dintre cele studiate de noi care avea în ofertă carne de balenă. Meniul cuprindea în principal peşte şi fructe de mare, iar balena ţinea capul de afiş. Totuşi, era mai ieftină decât alte tipuri de peşte, ca de exemplu monkfish (peşte undiţar), un peşte extrem de urât, însă cu o carne albă, foarte gustoasă. Friptura de balenă însă este închisă la culoare, semănând mai degrabă cu vita decât cu peştele. Şi gustul merge în aceeaşi direcţie.

Balena poate fi văzută în apropiere de Tromso nu doar în farfurie, ci şi în mediul ei natural, o călătorie cu vaporul până în mijlocul mării costând circa 100 de euro. Norvegia este de altfel cea mai bună alegere pentru cei care vor să vadă balenele ucigaşe. Atunci când vezi o balenă la doar câţiva zeci de metri distanţă ţi se pare impunătoare şi înfricoşătoare totodată. De la mai mare depărtare însă te poate duce cu gândul la unul dintre filmele copilăriei, „Free Willy“.

Dacă o călătorie în căutarea balenelor sună periculos, aproape de cercul polar o altă excursie de iarnă poate fi o plimbare cu sania trasă de husky. De altfel, agenţiile locale oferă la pachet o astfel de plimbare, împreună cu o noapte în pustiu pentru a admira luminile nordului. Aurora boreală se vede cel mai bine în pustiu, acolo unde luminile civilizaţiei nu ajung pentru a o umbri.

Nu este însă necesar să ieşi din oraş pentru a găsi un loc liniştit şi întunecat, în Tromso astfel de „unghere“ secrete se găsesc la tot pasul, fie că este vorba de un cimitir, un ponton sau un vârf de munte înzăpezit. După ce ajungi în centrul oraşului, mergi pe malul apei, treci podul, ocoleşti catedrala artică şi după alte câteva minute de mers pe jos ai ajuns la poalele unui munte. De aici ai urcat în vârf în doar patru minute cu telecabina. Acolo, poţi admira oraşul de sus şi poţi pândi aurora la căldura şemineului cu o ciocolată caldă în mână. De la circa 500 de metri înăţime, de la geamul cabanei de lemn unde focul dogoreşte în şemineu, lumea ţi se aşterne practic la picioare. O senzaţie similară ai şi în Oslo, la Holmenkollen, trambulina de schi din capitala Norvegiei. Văzut de sus, oraşul nu pare la fel de fermecător precum Parisul, nici la fel de romantic precum Roma. Văzut la pas însă capătă un farmec propriu şi un romantism aparte. În centru te atrage aglomeraţia şi forfota de la orice oră din zi şi din noapte. În cartierul ambasadelor, casele au o arhitectură aparte, iar de pe un vas de croazieră insulele care aparţin de Oslo par amenajate cu case pentru păpuşi. O călătorie pe fiordurile din Oslo te lasă să tragi cu ochiul la un oraş diferit, colorat, cu multe case de vacanţă, cu cabane din lemn şi plaje private. Nu lipsesc nici restaurantele aruncate parcă în mijlocul apelor şi farul pictat în alb.

O astfel de călătorie cu vaporaşul de lemn îţi face poftă pentru o adevărată călătorie pe fiordurile norvegiene, din Bergen în Trondheim şi mai departe în Tromso. Dar asta e o altă poveste şi bineînţeles o altă călătorie.

Oslo, deşi nu se poate bate cu oraşe precum Copenhaga sau Stockholm la arhitectură, întrece tot la capitolul muzee. Norvegienii au amenajat zeci de muzee, de artă, istorie sau cultură. În topul celor mai populare se află Nobel Peace Center, Fram Museum (muzeu ce spune povestea expediţiei polare norvegiene) şi Munch Museum (muzeu dedicat artistului Edward Munch, unde sunt expuse lucrări celebre precum The Scream şi Madonna).

Capitala Norvegiei ar putea fi uşor descrisă ca un oraş al artei, indiferent că vorbim de pictură, dans sau muzică. De altfel, clădirea Operei are 1.100 de camere, construcţia în sine fiind o operă de artă. Construită parcă doar din sticlă, clădirea poate fi vizitată gratuit de turişti, iar aceştia pot chiar urca pe acoperiş pentru a vedea oraşul de la înălţime.

Cu peisaje arctice, cu o faună diferită de a oricărei alte ţări de pe bătrânul continent, cu o arhitectură mai sobră, dar şi ea diferită, Norvegia iese din standardele impuse de giuvaierele Europei, în frunte cu Franţa şi Italia. Niciuna dintre acestea însă nu are fiorduri, aurora boreală, urşi polari şi balene.

Citiţi mai multe poveşti de călătorii in ediţia DA Premium ce apare vineri, impreuna c​u Ziarul Financiar, pentru abonaţi.