Când a început pasiunea ta pentru călătorii?
Am fost norocos că părinţii mei m-au luat peste tot cu ei, încă de mic. De curând, am regăsit jurnalele mele de călătorie de atunci şi m-am amuzat de consemnările inocente dar bine documentate cu poze decupate din ziare sau vederi.
De câte ori călătoreşti într-un an?
Au fost ani în care am plecat mai des, alţii în care priorităţile au fost altele dar în care am pregătit excursii ce urmau să fie. Însă nu de puţine ori, o călătorie chiar şi de o zi mi-a umplut sufletul pentru o perioadă lungă de timp.
Cum îţi alegi destinaţiile?
Sunt locuri care mi-au atras atenţia răsfoind o revistă sau urmărind câte un documentar pe Travel Channel. Nu de puţine ori, întâmplarea mi-a stabilit un anumit drum. Nu sunt un turist standard şi uneori îmi schimb traseul, atras de forţa anumitor destinaţii necunoscute.
Care ar fi top trei destinaţii preferate până acum şi de ce?
Pe locul 1 - Germania şi în mod special Berlin, oraşul pe care îl iubesc nu numai pentru spectacolele de balet ale Polinei Semionova sau pentru că am învăţat germana înainte de a şti să citesc în română, ci pentru forţa acestui mare oraş, noua Romă a timpurilor noastre. Pe locul 2 la egalitate - Bucovina pt ospitalitatea sinceră a locuitorilor şI apoi, Franţa - pentru curtoazie şi rafinament (culinar, şi nu numai). Iar pe locul 3 - Thailanda - pentru zâmbetul sincer, cald şi îndatoritor al localnicilor, care mi-a intrat în suflet mai mult decât magnificele temple aurite sau fabuloasele peisaje exotice din Phi Phi.
Care e primul lucru pe care-l faci când ajungi într-o ţară străină?
Încerc să-mi deschid mintea să primesc cât mai mult, să ies din propriile mele limite şi tipare şi apoi să învăţ să spun "mulţumesc" în limba ţării respective.
Ce e cel mai interesant pentru tine într-o călătorie?
Oamenii cu toata civilizaţia pe care au dezvoltat-o, care-i face diferiţi în gastronomie, în religii, în culori, în forme de expresie artistică, sau idei ingenioase. Diversitatea pe care o găsesc în fiecare loc e cred pentru mine cea mai de preţ bucurie a unei vacanţe. Călătoriile le consider de fapt cursuri intensive.
Dacă ar fi să recomanzi o singură destinaţie din lume care ar fi aceea?
Pentru a mă limita la doar un singur nume aş crea un loc imaginar ce ar cuprinde pasiunea în ritm de tango a Buenos Aires-ului, tehnologia, lumina şi tradiţia Seoulului, plajele minunate din Seychelles, bogăţia gastronomică a Istanbulului, veselia din Aruba şi forţa rafinată a Muscatului.
Cum a venit ideea cărţii?
Mă gândeam, într-o călătorie cu trenul, la experienţele cele mai frumoase pe care le-am trăit, şi care într-un fel sau altul mi-au modelat sufletul. Am vrut să dau înapoi ceva energiei acesteia care mi-a permis o viaţă atât de plină aşa că am pus toate aceste experienţe pe hârtie şi am văzut că multe sunt legate de călătorii.
Care a fost cea mai mare provocare în lansarea cărţii?
Atunci când am început selecţia imaginilor, am realizat că pozele pe care le făcusem ca un călător amator în toţi aceşti ani, erau de multe ori departe de farmecul pe care anumite locaţii îl aveau în sufletul meu. Aşa că am început să caut prin zeci de mii de poze ale altor călători ca şi mine, prin intermediul flickr, şi am întâlnit persoane generoase ce au dorit să fie parte din acest proiect, contribuind pro bono cu imaginile surprinse de ei. Sunt oameni pe care nu i-am cunoscut şi cel mai probabil nu îi voi cunoaşte vreodată dar care au fost de acord să mă ajute. Fără ajutorul lor şI al Despinei Andrei probabil că n-aş fi reuşit să finalizez acest jurnal.
Ce aduce diferit această carte pe piaţa publicaţiilor de gen?
Cred că acest jurnal de călătorie în varianta bilingvă română-engleză se diferenţiază prin contribuţia, în diferite forme, a câtorva sute de oameni ce trăiesc într-un colţ sau altul al planetei. Mi-am dorit ca textele să fie scurte, să nu capete aspect de curs sau de ghid de turism, cu informaţii pe care călătorul le poate găsi cu uşurinţă pe net. Am scris exclusiv amintiri personale, sincere, aşa cum le păstrez eu în suflet.
