Analiză ZF. Pagina verde. Sistemul Garanţie-Returnare scoate la iveală încă un punct slab al economiei circulare. În România nu se reciclează întreaga cantitate de deşeuri de plastic şi este nevoie de investiţii în colectare, spune Ministerul Mediului

♦ Prin PNRR se vor deschide 26 de fabrici de reciclare, însă mai puţin de zece firme care au fost selectate pentru finanţare activează şi în domeniul reciclării plasticului

Creşterea gradului de colectare a deşeurilor din ambalaje de plastic, carton şi aluminiu pune un semn de întrebare cu privire la capacitatea de a recicla intern aceste tipuri de deşeuri pe plan local, astfel că datele de la Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor arată că 223 aveau activitate de reciclare a deşeurilor din plastic în 2023. Este suficient?

„În România nu se reciclează întreaga cantitate de deşeuri de plastic generată, deoarece piaţa de reciclare a deşeurilor este reglată de cerere şi ofertă. În funcţie de preţuri, se stabilesc relaţiile comerciale între operatorii economici, cu operatori din România sau din alte ţări“, au spus reprezentanţii Ministerului Mediului

într-un răspuns la o solicitare a ZF legată de numărul de fabrici de reciclare a plasticului, dacă România are sau nu suficiente capacităţi şi de ce investiţii ar mai avea nevoie România în domeniul reciclării plasticului.

Conform datelor de la Harta Reciclării, în România există fabrici care reciclează toate tipurile de plastic – PET, polietilenă, polipropilenă, polistiren, chiar şi PVC, dar nu cel care provine din deşeurile de ambalaje.

Odată cu implementarea Sistemului Garanţie-Returnare, gradul de colectare a ambalajelor PET a crescut şi odată cu el şi reciclarea acestui tip de ambalaj, care a ridicat de altfel şi întreaga cantitate de plastic reciclată.

În primul an de funcţionare, RetuRo, administratorul SGR, a trimis către reciclatori peste 230.000 de tone de materie primă pentru noi ambalaje în principiu. Însă România nu are capacitate de reciclare a întregii cantităţi de sticlă, PET şi aluminiu colectat prin SGR, astfel că circa 40% din cantitate merg la export. 

Din cele 230.000 de tone de material, 67% a fost sticlă având în vedere că aceasta este mai voluminoasă. 

Pe de altă parte, Constantin Damov, preşedinte al Green Group, cel mai mare jucător din domeniul reciclării, spunea recent că a intervenit prea mult în economia circulară odată cu apariţia în legislaţia locală a faptului că 50% din deşeurile pe care RetuRO le va colecta să se vândă prin Bursa Română de Mărfuri. 

„După părerea mea, toate aceste intervenţii nu fac decât să strice bancabilitatea noastră, a celor din industriile de reciclare, pentru că modelul este mereu amendat, este mereu perturbat, iar partea financiară, adică de acolo de unde ne vin banii, îşi pune întrebări de ce ar finanţa un model care nu are rezistenţă în timp“, a punctat preşedintele Green Group, activ în reciclarea materialelor plastice, a echipamentelor electrice şi electronice, în reciclarea sticlei, dar şi în gestionarea deşeurilor industrial şi în responsabilitatea extinsă a producătorilor (OIREP) şi gestionarea deşeurilor din ambaleje.

Practic, intervenţia statului în domeniu pune presiune pe reciclatorii locali, mai ales că nu ştiu dacă pot avea acces la întreaga cantitate de deşeuri colectară prin SGR.

Pe de altă parte, jucătorii din domeniul reciclării spun că dincolo de cantitatea de plastic colectată, este necesară şi o puritate mai mare a ambalajelor.

Dacă la ambalajele de tip PET lucrurile sunt mai uşoare, în sensul că ele ajung de cele mai multe ori curate la punctele de colectare, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul altor tipuri de ambalaje precum cele de alimente.

„Considerăm că sunt necesare investiţii în colectarea separată a deşeurilor de plastic, întrucât are un impact şi pozitiv asupra ratei de colectare, asupra calităţii materialelor colectate şi asupra calităţii materialelor reciclate. Aceasta permite reciclarea de înaltă calitate şi stimulează adoptarea utilizării de materii prime secundare de calitate“, au mai spus reprezentanţii Ministerului Mediului.

„Ambalajele din plastic pot proveni de la alimente, băuturi, produse de îngrijire şi curăţenie, alte bunuri. Cele mai puţin atractive pentru reciclatori sunt cele de alimente. Contaminarea lor este aproape sigură. Urmele de grăsime sau de alimente nu pot fi îndepărtate prea uşor, iar spălarea industrială poate face procesul de reciclare prea scump în raport cu valoare de piaţă a materialelor rezultate“, spunea recent Radu Hădăreanu, manager la Harta Reciclării.

De exemplu, un grad de contaminare de 5% a deşeurilor din plastic scade preţul oferit de reciclatori cu 30% sub valoarea oferită pe deşeurile cu un grad de contaminare de maxim 1%.

Acesta este şi motivul pentru care se recomandă - ca pregătire a ambalajelor înainte de co­lectare - cură­ţarea, spălarea şi uscarea acestora, a punctat mana­gerul de la Harta Reciclării. 

 

Cât de atractiv este domeniul reciclării plasticului

Până la finalul anului 2026 ar trebui să fie gata cele 26 de noi fabrici de reciclare finanţate prin apelul C3 - Instalaţii de reciclare a deşeurilor construite şi în funcţiune din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă al României (PNRR).

Investiţii totale de peste 670 de milioane de lei în capacităţi de reciclare a plasticului, materialelor de construcţii sau alte tipuri de deşeuri. 

Însă, doar câteva firme din reciclarea plasticului au fost selectate pentru finanţare.

Plastiflex SRL din Ilfov, care are în portofoliu folie, furtun, saci şi pungi, dar se ocupă şi de colectarea şi valorificarea deşeurilor din material plastic, este una dintre ele.

O alta este Green Pack, o companie care furnizează servicii de colectare, waste management, sortare deşeuri, dar şi de reciclare şi curăţenie. Compania vrea să investească într-o nouă linie de reciclare mase plastice care le poate transforma într-un produs finit care conţine material reciclat în proporţie de 100%.

Însă, pe listă au fost în total 140 de firme care au aplicat pentru finanţare pentru noi investiţii în reciclare.