Pagina verde. Analiză ZF. Mai puţin de 2% din materialele utilizate în România provin din reciclare. Cum se vede la raft eficienţa scăzută a economiei circulare locale? La nivel european media este de 12%, conform datelor Eurostat

♦ În România, cel mai bine funcţionează economia circulară în cazul PET-ului, multe dintre ambalajele de acest tip conţin plastic reciclat (rPET). 

Pe unele ambalaje găsim noţiunea de „Ambalat reciclabil”. Pe altele întâlnim expresia “Acest ambalaj conţine plastic reciclat”. Diferenţa dintre cele două pare mică dar de fapt aceasta spune multe despre cât de circulară este, de fapt, economia: una ne arată ce s-ar putea întâmpla cu ambalajul după ce îl aruncăm, cealaltă ne spune dacă un material recuperat a primit deja o a doua viaţă.

La rafturile magazinelor, produsele care anunţă că folosesc materie primă reciclată există, însă în cazul multora trebuie să cauţi cu atenţie pe etichetă această informaţie. Dacă analizăm datele statistice, observăm  că România se află pe ultimele locuri în ceea ce priveşte „rata de circularitate”.

În 2024, 12,2% din materialele utilizate în UE proveneau din materiale reciclate. Acest indicator, cunoscut sub denumirea de „rată de utilizare circulară a materialelor” sau „rată de circularitate”, măsoară contribuţia materialelor reciclate la consumul total de materiale, conform Eurostat.

În 2024, cea mai ridicată rată de circularitate a fost înregistrată în Ţările de Jos (32,7%), urmate de Belgia (22,7%) şi Italia (21,6%). Cele mai scăzute rate au fost consemnate în România (1,3%), Finlanda şi Irlanda (câte 2% fiecare) şi Portugalia (3%).

Iar ratele de circularitate reduse se văd şi la raft. La o singură căutare în magazine pe etichetele produselor alimentare, a băuturilor sau a produselor de îngrijire poţi observa cât de multe ambalaje conţin material reciclat. Pe ambalajele conservelor de exemplu nu este menţionat vreun procent de material reciclat pe care îl conţin borcanele. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul caserolelor cu carne sau al pungilor de cereale pentru mic dejun nu se menţionează cantitatea de material reciclat din ambalaj. Nici în cazul uleiului vegetal producătorii nu menţionează acest indicator, însă pe multe sticle producătorii încurajează consumatorii să recicleze. Asta deşi uleiul vegetal este îmbuteliat în principal în sticle din PET, cel mai uşor de reciclat tip de plastic.  Însă, în cazul băuturilor, mai ales cele care sunt ambalate în PET, circularitatea este mult mai evidentă. Astfel, de exemplu, Coca-Cola HBC România, liderul pieţei de băuturi răcoritoare, are tot portofoliul de băuturi sub brandurile Coca-Cola, Fanta, Dorna sau Schweppes ambalate în sticle din rPET, adică din plastic reciclat. De altfel, în fabrica din Ploieşti, îmbuteliatorul are propria linie de decontaminare a fulgilor PET. Mai departe, poţi observa şi pe eticheta altor branduri importante din sector precum Pepsi sau Borsec faptul că ambalajele conţin plastic reciclat. Însă, pe multe ambalaje este vizibil doar semnul că ambalajul este realizat din PET, fără o altă menţiune despre cantitatea de material reciclat.

Totodată, în cazul hârtiei igienice, gradul de circularitate este sesizabil, însă nu la un nivel foarte ridicat. De altfel, într-un magazin Kaufland poţi observa brandul Sunflower, produs de Sofidel, care este produsă din material reciclat. Alte branduri precum Zewa notează pe ambalajul protector că 70% din acesta reprezintă materialele reciclate. Pe de altă parte, pe ambalajele Pufina, brand produs de Pehart Grup, menţionează că ambalajul de plastic şi tubul de hârtie sunt 100% reciclabile.

Pe rafturile magazinelor mai întâlneşti şi branduri de detergent care menţionează că o parte din ambalaj conţine plastic reciclat sau chiar saci menajeri. În rest, circularitatea materialelor este încă un domeniu la început de drum în România, mai ales că abia de acum se poate vorbi de o infrastructură mai puternică de reciclare. Mădălina Dediu