Pagina verde. Bucureştenii se sufocă în căldura degajată de beton: dacă nu se vor lua măsuri de reducere a poluării şi de creştere a spaţiilor verzi, Capitala ar putea avea în viitor încă trei luni pe an cu temperaturi de peste 30°C

♦ Municipiul Bucureşti încă nu are o strategie pentru a contracara efectele schimbărilor climatice şi nici un Registru Verde, adică nu ştie câţi copaci are şi nici cum şi unde să planteze astfel încât să ajungă la suprafaţa recomandată per locuitor. În acest timp, temperaturile sunt pe o pantă ascendentă,  iar Capitala rămâne un oraş gri, cu mare parte din suprafaţă acoperită de beton şi asfalt,  în care locuitorii fac faţă cu greu valurilor de căldură din timpul verii l În plus, temperatura betonului din Bucureşti se resimte şi în localităţile din jur.

Canicula devine din ce în ce mai greu de suportat pentru locuitorii Capitalei, iar viitorul nu va arăta diferit dacă nu se vor lua măsuri de reducere a poluării şi de creştere a spaţiilor verzi, arată datele studiului „Bucureştiul sub caniculă – impactul crizei climatice asupra populaţiei urbane, în special asupra grupurilor vulnerabile“, realizat de Irina Zamfirescu (sociolog), Sorin Cheval şi Alexandru Dumitrescu (climatologi).

Studiul trece în revistă evoluţia temperaturilor medii din luna iulie din Capitală şi aduce la lumină câteva scenarii despre evoluţia climei în condiţiile în care nu vor exista politici de reducere a emisiilor.

„Zilele tropicale, cele în care temperatura aerului depăşeşte valoarea de 30°C, sunt tot mai frecvente în Capitală, iar tendinţa este de creştere şi mai mare în următoarele decenii. Se observă o creştere clară în ambele scenarii (atât cel pesimist, în care nu se iau măsuri de reducere a emisiilor sau acestea sunt ineficiente, dar şi cel mai modest, în care se iau măsuri de reducere şi ele au efect la nivel global). În primul scenariu, numărul anual de zile tropicale ar putea depăşi 100 până la finalul secolului“, se arată în studiu. Practic, am putea avea încă trei luni în care temperatura aerului să depăşească 30°C. În schimb, scenariul mai optimist (RCP 4.5), care presupune politici de reducere a emisiilor, arată o creştere mai lentă, dar tot semnificativă.

Iar suprafeţele cu beton cu bitum, asfalt sau alte alte materiale similare modifică temperatura cu câteva grade, proporţional cu mărimea suprafeţei.

„Astfel, oraşele de mărimea Bucureştiului (câteva sute de hectare) pot schimba temperatura ambientală, devenind mai calde cu 5-6⁰C decât regiunea înconjurătoare, generând astfel fenomenul numit „insulă de căldură urbană“. Suprafeţele construite din oraşe reţin o cantitate mai mare de căldură, în timp ce lipsa vegetaţiei diminuează evapotranspiraţia şi reduce efectul natural de umbrire. În plus, apa de ploaie se scurge rapid, fără să menţină umiditatea aerului, iar activităţile umane eliberează căldură suplimentară“, se mai arată în studiu. De altfel, 80% din suprafaţa Bucureştiului este acoperită de suprafeţe construite şi de infrastructuri, unde solul a fost îndepărtat sau acoperit, iar Capitala are o medie de 0,88 arbori pentru fiecare locuitor, faţă de recomandarea Uniunii Europene de trei arbori pe cap de locuitor, arată raportul „Starea mediului în Bucureşti“ lansat de Fundaţia Comunitară Bucureşti. Iar studiul „Bucureştiul sub caniculă“ mai arată şi că clădirile şi infrastructura urbană sporesc rugozitatea suprafeţei, îngreunând circulaţia aerului, iar poluarea atmosferică intensifică efectul de seră.

Toate acestea contribuie la creşterea temperaturii în interiorul oraşului, proporţional cu nivelul de influenţă al acestor factori, menţionează autorii studiului. Mărimea oraşului, numărul de locuitori sau dezvoltarea economică sunt alţi factori care contribuie la amplificarea efectului de insulă de căldură urbană. Mai mult de 50% din suprafaţa Bucureştiului este modificată antropic prin construcţii, şosele, zone industriale şi alte amenajări ale teritoriului, se punctează în studiu.

La rândul lor, nopţile tropicale, cele în care temperatura aerului rămâne la valori mai mari de 20°C, au tendinţa de a fi tot mai frecvente. Dacă la începutul secolului al XX-lea astfel de nopţi erau în general rare, după anul 2000 se înregistrează peste 20 de nopţi tropicale în fiecare an, se mai punctează în studiu.

Ce e de făcut? Autorii studiului spun că există în Europa modele de bune practici pe care le putem urma. De exemplu, oraşul Sevilia din Spania implementează politica umbrei pentru a răcori suprafeţele. În cadrul programului, autorităţile au ţintă să planteze 5.000 de copaci pe an pentru a proteja oraşul. În plus, se vor folosi materiale de construcţii care să respingă căldura.

Pe de altă parte, în Paris autorităţile implementează insule de răcoare, adică spaţii în care cetăţenii se pot adăposti pe durata valurilor de caniculă. Iar Rotterdam implementează politica Rotterdam Rooftop Walk (Esplanada pietonală de pe acoperişuri), prin care acoperişurile clădirilor sunt transformate în acoperişuri verzi şi sunt interconectate cu pasarele pietonale.

Aceasta este, conform iniţiatorilor, şi o politică socială, fiind vizate prioritar clădirile din zonele defavorizate, unde gospodăriile nu au aer condiţionat şi deci suferă mai tare de efectele încălzirii climatice, se arată în studiul citat, care enumeră mai multe exemple.

Iar pe lista recomandărilor se află schimbarea de paradigmă instituţională în raport cu criză climatică adică autorităţile publice locale trebuie să privească efectele crizei climatice nu doar ca probleme de mediu, ci drept reale probleme de sănătate publică şi justiţie socială, integrând această viziune în proiectarea urbană. În plus, cele şase şapte primării din Bucureşti trebuie să colaboreze pentru a găsi şi implementa soluţii la nivelul întregului oraş. „Efectele crizei climatice nu sunt localizate, astfel că este relativ ineficientă elaborarea de strategii la nivel de sector“, se punctează în studiu.

De asemenea, pe lista recomandărilor se află şi renaturalizarea zonelor impermeabile adică instituţiile trebuie să identifice zonele în care porţiunile cu beton/bitum/asfalt sau alte materiale pot fi reduse şi înlocuirea acestor zone cu pământ şi vegetaţie, care să nu necesite un consum intensiv de apă pentru irigaţie, similar pajiştilor urbane pilotate de Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti. Iar lacurile şi râul Dâmboviţa pot fi transformate în culoare de răcorire şi zone de agrement (inclusiv cu posibilitate de îmbăiere) disponibile gratuit tuturor cetăţenilor, se arată în studiu. În plus, spaţiile verzi trebuie să fie gândite prioritar în raport cu rolul lor ecologic şi de adaptare climatică, nu doar pentru estetică sau recreere. „Orice reducere sau intervenţie inutilă în aceste spaţii le diminuează capacitatea de a combate efectele crizei climatice“.