Pagina verde. Ecoturismul ar putea fi şansa României de a fi pe harta turismului european. „Ecoturismul nu înseamnă neapărat volum mare. Poţi avea zece turişti care generează un impact economic mai mare decât 100 de turişti într-un lanţ hotelier“

♦ Pentru români, căpiţele de fân sau casele tradiţionale specifice fiecărei zone din ţară sunt uneori foarte familiare, însă pentru străini tocmai aceste elemente ar putea fi cele care atrag.

România are şansa de a se face remarcată pe harta destinaţiilor turistice din Europa prin ecoturism, într-un moment în care turiştii caută tot mai mult autenticitatea, experienţele locale şi destinaţiile sustenabile. Tocmai ecoturismul ar putea fi un brand turistic cu care România ar putea să se promoveze şi chiar să atragă şi turiştii străini.

Multe dintre statele europene au pierdut din identitatea rurală, pe când România încă dispune de un astfel de patrimoniu.

Recent, într-un interviu acordat Ziarului Financiar, Alin Uşeriu a spus că zona rurală a României este una dintre ultimele peisaje agroculturale din Europa care încă funcţionează, iar România este o Elveţie a Europei de Est.

Pentru români, căpiţele de fân sau casele tradiţionale specifice fiecărei zone din ţară sunt uneori foarte familiare, însă pentru străini tocmai aceste elemente ar putea fi cele care atrag.

„România are un potenţial enorm pe zona aceasta. Încă păstrăm elemente pe care alte ţări le-au pierdut de mult“, spune Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România (AER).

În ultimii ani, AER a construit o reţea de destinaţii de ecoturism şi un model de management local care încearcă să transforme turismul într-un instrument de dezvoltare economică pentru comunităţile mici. Strategia Naţională de Ecoturism a introdus inclusiv conceptul oficial de destinaţie de ecoturism, evaluată după criterii legate de protecţia naturii, servicii locale şi management integrat.

În România există deja câteva micro­regiuni recunoscute oficial ca destinaţii de ecoturism, printre care se numără şi Ţinutul Zimbrului Vânători-Neamţ, Eco Maramureş, Colinele Transilvaniei, Ţara Haţegului şi Ţara Dornelor.

Managementul unei destinaţii nu înseamnă doar să faci un website sau să mergi la un târg. Înseamnă să creezi reţele locale de servicii, să ridici calitatea, să certifici pensiuni şi programe turistice, să ai trasee funcţionale, centre de vizitare, ghizi şi experienţe reale pentru turişti“, explică Blumer.

Satele româneşti din multe zone ale ţării încă îşi păstrează elementul de autenticitate, spre deosebire de alte ţări. Spre exemplu, în zonele din Dolomiţii italieni, deşi peisajele pot impresiona, toate staţiunile şi satele arată parcă la fel, fără a mai avea propria lor semnătură.

Dincolo de aspectul estetic, ecotu­rismul poate deveni şi un instrument economic relevant într-o perioadă în care deficitul din turismul României continuă să crească. În 2025, deficitul din turism a ajuns la 4,6 miliarde de euro, aceasta fiind suma în plus cheltuită de români pe vacanţele în afara ţării comparativ cu suma lăsată de străini în România.

„Noi credem că, printr-o strategie coerentă de promovare a ecoturismului, România ar putea atrage încă două mili­oane de vizitatori în câţiva ani“, spune el.

Problema nu este doar lipsa promovării pe pieţele externe, ci şi notorietatea redusă în interiorul ţării. În timp ce românii cheltuie tot mai mult pe vacanţe în afara ţării, multe dintre destinaţiile locale nu sunt suficient cunoscute în rândul românilor.

„Destinaţiile acestea trebuie să îşi crească notorietatea şi pe plan intern. Noi observăm deja că ele generează un tip de turism regional, există cercuri de influenţă în jurul fiecărei destinaţii“, explică el.

El consideră că promovarea României ar trebui făcută mai ţintit, prin campanii şi produse turistice bine definite, nu doar prin prezenţe generale la târguri de turism.

Totuşi, ecoturismul are puterea de a dezvolta micile comunităţi din ţară, mult mai mult decât o pot face alte forme de turism.

„Ecoturismul nu înseamnă neapărat volum mare. Înseamnă eficienţa banului care rămâne în comunitate. Poţi avea 10 turişti care generează un impact economic mai mare decât 100 de turişti într-un lanţ hotelier unde totul vine din exterior“, adaugă Andrei Blumer. El menţionează că românii, pe lângă vacanţele în afara ţării, ar trebui să îşi facă şi o vacanţă în destinaţiile din România, să le descopere sau redescopere, iar fiecare turist în plus va contribui la dezvoltarea comunităţii. Banii rămân în zonă, iar efectele pozitive se resimt în lanţ.

Un exemplu pozitiv este Via Transilvanica, proiect pe care Andrei Blumer îl consideră un instrument foarte bun de marketing pentru România, totuşi există o diferenţă între profilul turistului care parcurge traseul şi cel pe care destinaţiile ecoturistice şi-l doresc. Pentru a exista un impact mai mare, destinaţiile ecoturistice încearcă să ofere cât mai multe opţiuni turiştilor astfel încât aceştia să îşi petreacă vacanţe cât mai lungi în zonele respective.

 

O opţiune în plus pentru turişti  – punctul gastronomic local

Unul dintre cele mai puternice motoare de dezvoltare ale comunităţilor rurale este chiar conceptul de punct gastronomic local, în care sunt promovate nu doar produsele din propriile grădini, dar şi din zonă, ceea ce poate stimula mica producţie locală.

Sunt deja câteva sute de puncte gastronomice locale, multe dintre ele păstrând nu doar autenticitatea locului, ci şi a gastronomiei locale.

Teodor Frolu, vicepreşedintele Aso­cia­ţiei Ivan Patzaichin – Mila 23, susţine că tocmai aceste puncte gastronomice reprezintă mici afaceri rurale care generează efecte puternice în comunităţi.

„Punctele de gastronomie locală reprezintă mici afaceri rurale care generează efecte economice în comunitate. Conceptul de lanţuri scurte nu se limitează doar la gastronomie, ci poate fi extins şi către alte domenii economice locale“, explică el.