Pagina verde. Interviu ZF. Via Danubiana, traseul care are ca scop promovarea ecoturismului în comunităţile dunărene, a ajuns la 180 de kilometri. „Comunităţi care în prezent au un profil aproape exclusiv agrar pot deveni gazde pentru turişti aflaţi în căutarea ultimelor locuri sălbatice din Europa“

♦ Via Danubiana are o lungime de 180 de kilometri, de la Islaz, în judeţul Teleorman, în amonte, până la Gostinu, judeţul Giurgiu, în aval. 

Via Danubiana, traseu care are ca scop promovarea ecoturismului în comuni­tăţile dunărene, ar putea include anul acesta încă 100 km şi ar ajunge la 280 km, însă dacă beneficiază de aceleaşi resurse financiare şi umane pe care le mobilizează organizaţia neguvernamentală care se ocupă de acest proiect, Via Danubiana riscă să rămână o idee excentrică, crede Doru Mitrana, preşedintele Asociaţiei Mai Mult Verde, care a iniţiat acest proiect.

„Promovat, însă, la statutul de program de dezvoltare regională, traseul are potenţialul de a ameliora statisticile privind economia, protecţia mediului, migraţia forţei de muncă, educaţia şi cultura populaţiei celor douăsprezece judeţe traversate de Dunăre“, a spus Doru Mitrana pentru ZF.

Via Danubiana are o lungime de 180 de kilometri, de la Islaz, în judeţul Teleorman, în amonte, până la Gostinu, judeţul Giurgiu, în aval. Alţi 100 de kilometri prin judeţul Călăraşi sunt în etapa de documentare şi explorare în teren şi vor fi adăugaţi traseului până la sfârşitul anului.

Doru Mitrana, preşedintele Asociaţiei Mai Mult Verde: Vom considera că Via Danubiana este un succes peste cinci ani sau oricând nu vor mai părea ieşite din comun afirmaţii precum „Am fost în vacanţă la Giurgiu“, „Mi-am petrecut concediul la Olteniţa“ sau „În weekend mergem cu trenul la Corabia şi de acolo cu bicicletele până la Zimnicea“.

„Obiectivul final este un traseu continuu, de la intrarea Dunării în ţară până la gurile de vărsare, pe o distanţă de peste 1.000 de kilometri“, a completat Doru Mitrana. El adaugă că activităţile din cadrul proiectului vizează trei categorii de public-ţintă, cu obiective specifice pentru fiecare: instituţiile centrale, autorităţile publice locale şi judeţene şi locuitorii satelor, comunelor şi oraşelor de la Dunăre. „Iar traseul Via Danubiana este firul care le leagă şi le ţine împreună. 

Concret, localnicilor le este prezentat un model alternativ de dezvoltare, bazat pe natură şi cultură, pe încurajarea iniţiativelor antreprenoriale şi dezvoltarea competenţelor în ecoturism, pe descoperirea, protejarea şi valorificarea florei, faunei, peisajelor, istoriei, tradiţiilor, gastronomiei şi ospitalităţii. Comunităţi care în prezent au un profil aproape exclusiv agrar pot deveni gazde pentru turişti aflaţi în căutarea ultimelor locuri sălbatice din Europa“, a menţionat preşedintele Asociaţiei Mai Mult Verde. El adaugă că acum, biciclişti de cursă lungă pot fi văzuţi sporadic în drumul lor de la izvoarele Dunării spre Deltă şi Marea Neagră.

„Îşi poartă casa în spate şi caută să-şi păstreze echilibrul fragil atunci când sunt depăşiţi la viteză mare de maşini şi camioane. Pentru ei, majoritatea localităţilor de pe traseu sunt acum doar puncte de tranzit în drum spre destinaţia finală. În viziunea Via Danubiana, traseul se mută de pe şosea prin natură, iar localnicii devin furnizori de produse locale, de locuri de popas, de campare, cazare şi masă, de odihnă şi relaxare, de servicii complementare, tururi ghidate, evenimente culturale sau târguri, iar prezenţa ocazională devine în timp un flux continuu de călători“. Însă, pentru acest lucru este nevoie ca autorităţile publice locale şi judeţene să asigure un sistem integrat de gestiune a deşeurilor, capabil să facă faţă unei presiuni suplimentare ce ar veni la pachet cu creşterea numărului de turişti, să iniţieze şi să implementeze programe de sprijin pentru afaceri mici şi mijlocii, să asigure infrastructura de vizitare şi informare turistică, conexiunea cu noduri de transport feroviar sau maritim şi integritatea patrimoniului natural şi cultural-istoric local.

„Instituţiile centrale au rolul de a genera politici publice, planuri de dezvoltare şi măsuri care să impună în lungul Dunării un statut de «coridor verde-albastru» cu activităţi socio-economice armonizate cu nevoile de protecţie şi conservare, având ca principali beneficiari localnicii şi biodiversitatea“. Astfel, spune Donu Mitrana, pe măsură ce se dezvoltă, Via Danubiana înseamnă mai mult decât un traseu marcat pe hartă.

„În jurul lui se construieşte treptat un ecosistem format din ghiduri, documentare din teren şi interes din partea unor actori externi care contribuie la înţelegerea şi vizibilitatea lui din perspective diferite“.

 

De ce este această zonă încă subvalorificată?

Cea mai mare oportunitate ratată astăzi de România în zona Dunării este cicloturismul pe coridorul european EuroVelo 6 ce leagă Atlanticul de Marea Neagră. Un fenomen care în alte ţări din Europa generează beneficii enorme este în prezent complet neabordat şi neexploatat în România, subliniază preşedintele asociaţiei.

 „Cu investiţiile potrivite, eligibile pentru programe de finanţări europene, cicloturismul poate deveni un real vector de dezvoltare, iar Via Danubiana se vrea a fi o sursă de inspiraţie în această direcţie“.

Asociaţia Mai Mult Verde vizează integrarea traseului în reţele europene de cicloturism şi drumeţie, astfel încât să devină o destinaţie internaţională. 

„Via Danubiana este veriga lipsă între starea actuală, în care turismul la Dunăre este o activitate de nişă, concentrată în zona Cazanelor şi a Deltei, cu beneficii minime pentru localnici, comunităţi şi natură, şi un viitor în care ecoturismul, cicloturismul şi turismul rural constituie piloni semnificativi de dezvoltare economică locală şi regională, coroborată cu conservarea patrimoniului natural şi cultural“.

Acest viitor implică, adaugă Doru Mitrana, amenajarea unui traseu cicloturistic la standarde EuroVelo pe toţi cei 1.075 de kilometri, de la Baziaş la Sulina, conectat la reţeaua internaţională şi la noduri de transport feroviar şi naval, în jurul căruia să „crească“ facilităţi şi servicii specifice.

„Zona Dunării este propice unei astfel de dezvoltări, dat fiind profilul fără diferenţe semnificative de nivel, uşor de amenajat şi de parcurs cu infrastructură uşoară, care nu fragmentează habitatele naturale, nu pune presiune pe biodiversitate, include comunitatea şi este incomparabil mai ieftină decât cea rutieră sau feroviară“.

Deocamdată se poate  vorbi doar despre un impact economic potenţial, însă Doru Mitrana spune că beneficiile economice nu trebuie obţinute cu preţul degradării cadrului natural ci prin conservarea acestuia. Iar din punct de vedere social, e important ca impactul economic să se reflecte în bunăstarea localnicilor, pentru care proiectul trebuie să genereze motive de a rămâne sau a reveni în zonă, spune el.

În paralel cu dezvoltarea rutei până la 280 km, asociaţia caută resurse pentru extinderea anul viitor spre vest, în judeţele Olt şi Dolj.

Dincolo de această extindere, asociaţia vizează o  dezvoltare în profunzime, prin dezvoltarea reţelei de factori interesaţi şi creşterea numărului de activităţi în comunităţi: întâlniri de lucru cu autorităţi locale, ateliere de antreprenoriat şi biodiversitate pentru localnici, press trip-uri sau tururi ghidate cu agenţi de turism.

Dezvoltarea Via Danubiana este însoţită şi de documentarea continuă a traseului, prin materiale video şi vizuale realizate în teren, care contribuie la înţelegerea lui ca experienţă, nu doar ca infrastructură, punctează Doru Mitrana.

“Vom considera că Via Danubiana este un succes peste cinci ani sau oricând nu vor mai părea ieşite din comun afirmaţii precum „Am fost în vacanţă la Giurgiu.“, „Mi-am petrecut concediul la Olteniţa.“, sau ‘’În weekend mergem cu trenul la Corabia şi de acolo cu bicicletele până la Zimnicea.““ Mai mult, putem considera

Via Danubiana un succes în momentul în care vom avea în lungul Dunării un prim tronson – de minimum 300 de kilometri, potrivit regulamentului – de cicloturism pe distanţe lungi, la standarde EuroVelo, amenajat pe digurile de protecţie, legând localităţile pe drumuri bătătorite dar nu asfaltate, eficient marcate şi semnalizate, nu pe şosea, printre maşini, ci prin păduri, câmpuri şi zone umede, printre păsări, insule şi plaje sălbatice.

“Când vom putea ieşi pe un astfel de traseu ştiind că la primul sat sau oraş vom găsi locuri unde să ne cazăm, să mâncăm, să cumpărăm produse locale sau să aflăm de la localnici mai multe despre istoria locului“.

 

Cum sunt semnalate traseele pe Via Danubiana?

Cu excepţia segmentelor din cele şapte localităţi ce găzduiesc bornele de traseu, tot parcursul Via Danubiana traversează arii naturale protejate din reţeaua Natura 2000, dintre care patru arii de protecţie specială a păsărilor (ROSPA) şi două situri de importanţă comunitară (ROSCI).

Acestea sunt semnalate călătorilor prin panouri informative ce evidenţiază cele peste 100 de specii de păsări, peşti, amfibieni, mamifere şi reptile, habitatele lor - păduri de luncă, păşuni sau zone mlăştinoase - şi comportamentele recomandate pe traseu pentru a le proteja. 

Între localităţi, ruta este marcată prin indicatoare uşoare, semnalistică de direcţionare şi panouri ce prezintă harta traseului, principalele 75 de obiective turistice şi precauţiile necesare, toate detaliate în cele două ghiduri judeţene şi pe site-ul Via Danubiana.

Iar pentru a facilita parcurgerea traseului, fiecare segment este susţinut de un Ghid al Călătorului, organizat pe judeţe, disponibil pe site-ul proiectului. Acesta centralizează informaţii despre traseu, puncte de interes, opţiuni de cazare şi restaurante locale, dar şi elemente relevante de biodiversitate specifice fiecărei zone, conform datelor furnizate de Doru Mitrana.