Pagina verde. Mersul de jos la şcoală a devenit tendinţă în sustenabilitate: o iniţiativă pornită din Sfântu Gheorghe în 2021 a prins „în horă“ copii din peste zece localităţi din ţară. De ce nu devine normalitate?

♦ În programul Pedibus există trasee prestabilite de unde se porneşte în fiecare dimineaţă spre şcoală. Copiii sunt aşteptaţi de către voluntari, fiecare grup urmând să fie însoţit de câte doi adulţi până la şcoală.

Câteva sute de elevi din mai bine de zece localităţi din centrul ţării, ajutaţi de un „şofer“ voluntar merg pe jos de acasă la şcoală într-un proiect denumit Pedibus, care deşi a fost lansat în 2021, anul acesta a ajuns în mai multe localităţi din ţară. Proiectul, lansat de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, a pornit după ce s-a observat că în ultimii ani din ce în ce mai mulţi copii sunt duşi la şcoală cu maşina de către părinţi.

„Acest fapt nu doar că afectează independenţa copiilor, ci contribuie şi la aglomerarea traficului şi la creşterea nivelului de poluare a aerului din jurul şcolilor. Programul Pedibus reprezintă o alternativă pentru transportul copiilor până la şcoală şi pentru creşterea activităţii fizice“, punctează reprezentanţii primăriei.

De altfel, problema aglomerării traficului la orele în care copiii merg de obicei la şcoală sau termină cursurile nu este una izolată, ci toate localităţile din ţară, inclusiv oraşele mai mici suferă din această cauză.

„Mulţi părinţi îşi duc copiii efectiv până la poarta grădiniţei cu maşina. Unii preferă să meargă cu maşina deşi nu au nici 10 minute de mers pe jos până la şcoală sau grădiniţă. Iar dimineaţa şi după-amiază, când ies copiii de la grădiniţe sau şcoli, străzile sunt pline de maşini. Dacă tranzitezi zona rămâi blocat în trafic. Ba chiar mai mult, de multe ori vine poliţia să decongestioneze traficul“, spune Florin, un locuitor din Câmpina care are un copil de vârsta preşcolară.

El adaugă că la grădiniţa la care merge copilul său se organizează din când în când o zi în care copiii merg cu trotinetele sau bicicletele la grădiniţă, tocmai pentru a încuraja lăsarea maşinii acasă. Însă crede că acest tip de iniţiative ar trebui să fie mai dese.

În programul Pedibus există trasee prestabilite de unde se porneşte în fiecare dimineaţă spre şcoală. Copiii sunt aşteptaţi de către voluntari, fiecare grup urmând să fie însoţit de câte doi adulţi până la şcoală. Proiectul a fost adoptat de mai multe oraşe din centrul ţării – Târgu-Mureş, Reghin, Sovata, Gheorgheni şi mai nou Braşov. În total, sunt peste zece localităţi.

„Eu mergeam pe jos, ne întâlneam câţiva copii în faţa blocului şi porneam împreună spre şcoală. Nu era departe, dar aveam câteva treceri de pietoni de traversat. Într-adevăr, nu erau atât de multe maşini, dar părinţii aveau încredere să ne lase să mergem singuri sau cu alţi copii. Practic, erau copii mai mari „lideri“ şi noi cei mai mici mergeam după ei. Acum sincer îmi duc copilul la grădiniţă cu maşina pentru că am ales o altă grădiniţă decât cea lângă care stau“, spune şi Andrei, un locuitor din Bucureşti.

Iar exemplul său nu este singular, mai ales că în marile oraşe părinţii nu aleg şcoala în funcţie de proximitate, ci de „ratingul“ făcut de părinţi iar asta se vede şi în valorile de trafic dar şi în poluarea din oraşe. De exemplu, Bucureştiul se plasează pe locul 720 în topul celor mai curate oraşe din Europa din punctul de vedere al calităţii aerului, în timp ce în România cel mai puţin poluat oraş din cele 35 analizate este Piatra Neamţ, arată datele Agenţiei Europene de Mediu, care a analizat calitatea aerului din peste 760 de oraşe europene în ultimii doi ani.

Oraşele sunt clasificate de la cel mai curat la cel mai poluat, pe baza riscului de mortalitate asociat cu expunerea pe termen lung la particule fine (sau PM2.5), dioxid de azot (NO2) şi ozon (O3).

Practic, cele 35 de oraşe analizate din România stau în a doua parte a clasamentului adică în rândul celor unde poluarea este mai ridicată.

Însă nu doar Capitala este poluată. Vin puternic din urmă şi Ploieşti, Baia Mare şi Cluj-Napoca.

Pe de altă parte, în Piatra Neamţ, Constanţa, Tulcea, Bârlad şi Satu Mare poluarea este mai mică, dar atât cât acestea să intre în topul celor 400 de oraşe mai puţin poluate din Europa, acolo unde podiumul este ocupat de două oraşe din Finlanda şi unu din Suedia. De altfel, în top zece sunt prezente doar oraşe din Finlanda, Suedia sau Norvegia. În plus, Stockholm, Reykjavik şi Helsinki sunt capitalele din Europa cu cel mai curat aer.

În aceste oraşe însă se încurajează nu doar mersul pe jos, ci şi cu bicicleta. Însă România are o infrastructură precară de piste de biciclete şi nici marile oraşe nu stau bine la acest capitol. De exemplu,  în prezent municipiul Bucureşti are o reţea de piste pentru biciclete de circa 56 de kilometri, aproape un sfert fiind localizaţi în sectorul 1. Însă mai mult de jumătate din infrastructura velo nu asigură condiţiile minime de funcţionare.

Astfel, în Bucureşti există doar 25 de kilometri de pistă care asigură condiţii de funcţionare, iar pentru ceilalţi 30 de kilometri care nu îndeplinesc normele sunt propuse soluţii pentru remediere.

Comparativ, Amsterdamul dispune de aproximativ 515 kilometri de piste pentru biciclete, cu o cotă modală de 32%, deci mai atractivă pentru biciclişti. Iar în Copenhaga există circa 388 de kilometri de piste pentru biciclete, având o cotă modală de 41%. Mai mult, în aceste oraşe, lipsa aglomerării de maşini face ca elevii să aibă un drum prietenos până la şcoală, fără trotuare sau piste de biciclete blocate de autovehicule.