Pagina verde. „Niciun business de sortare nu poate obţine profit doar din reciclarea materialelor. Are nevoie de partea de reutilizare“. Cum poate România să tureze motoarele în domeniul reciclării şi reutilizării textilelor, unde suntem pe ultimele locuri din UE. „Este nevoie de o standardizare a sistemelor de colectare la nivelul regiunilor ţării“

♦ România a pornit în ianuarie, atunci când colectarea selectivă a textilelor a devenit obligatorie la nivelul UE, cu o rată de colectare de 0,5 -0,7 kg per capita, în timp ce vestul Europei are în medie o rată de colectare de 6-12 kg, conform ARETEX – Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile  ♦ Suedia poate fi considerat un model în ceea ce priveşte demersurile în ceea ce priveşte colectarea şi reciclarea textilelor, mai ales prin prisma proiectelor derulate în ultimii ani în această ţară.

Reutilizarea este un punct cheie în procesul de reducere a impactului pe care industria textilă îl are astăzi asupra mediului, iar România poate învăţa din experienţa Suediei în acest domeniu, prin organizarea sistemelor de colectare astfel încât să furnizeze în piaţă materii prime atât pentru partea de reutilizare, cât şi pentru reciclare astfel încât această industrie să devină de interes pentru investitorii din domeniu.

„Când organizăm sistemele de colectare, trebuie să fim conştienţi de faptul că actorii de astăzi au nevoie atât de fluxul de reutilizare, cât şi de reciclare a materialelor pentru a-şi pune afacerea în funcţiune. Şi acest lucru cauzează o oarecare dificultate în rândul municipalităţilor suedeze de astăzi, deoarece depindem în mare măsură de ONG-uri, de întreprinderile sociale, care fac o treabă excelentă, dar nu sunt experţi în gestionarea deşeurilor textile. Aşadar, este nevoie ca noul sistem din Suedia să găsească cumva o soluţie de cooperare între ONG-uri şi actorii comerciali“, a spus Birgitta Losman, sustainability strategist în cadrul Science Park Borâs, o platformă de colaborare pentru inovare şi dezvoltare de afaceri axată pe sustenabilitate şi administrată de universitatea din Borâs, Suedia. Birgitta Losman a vorbit în cadrul mesei rotunde România-Suedia, dedicată colaborării România-Suedia în domeniul mediului şi soluţiilor inovatoare pentru gestionarea deşeurilor textile. De altfel, Suedia poate fi un exemplu pentru România în ceea ce priveşte demersurile legate de reciclarea textilă. Astfel, în Malmö a fost dezvoltat proiectul Siptex, prima instalaţie de acest fel la scară largă din lume, sortând textilele după culoare şi compoziţia fibrelor folosind lumină infraroşie apropiată pentru a gestiona fluxuri mari şi a produce fracţii textile potrivite diferitelor procese de reciclare. Proiectul a fost gândit în contextul în care sortarea manuală actuală a textilelor nu poate satisface nevoia pieţei de produse cu calitate garantată.

Mai mult, în Suedia s-a organizat un cluster la Textile Fashion Center în cadrul Science Park Borâs, care este administrat de universitatea din Borâs, reunind toate organizaţiile textile în acelaşi loc, conectând cercetătorii şi studenţii cu companiile.

Susanne Nejderâs, textile strategist la univer­sitatea din Borâs, a vorbit despre proiectele derulate de cluster.

„Avem laboratoare la scară largă în cadrul şcolii suedeze de textile şi, de asemenea, un centru pe care îl oferim tuturor partenerilor noştri colaboratori, ceea ce facilitează, de asemenea, dezvoltarea unei idei, realizarea unui prototip şi continuarea inovaţiei. Şi din 2018, am primit şi misiuni guvernamentale, cu care transferăm şi colaborăm, ca o colaborare naţională, cu toţi diferiţii actori din domeniul textil, în direcţia unei industrii textile şi de modă sustenabile. Şi aici avem 240 de companii conectate, aşa că avem un mare interes şi lucrăm foarte strâns împreună“, a povestit Susanne Nejderâs. Ea a spus că nu doar colectarea şi sortarea materialelor este importantă, ci şi designul produselor.

„Amprenta de mediu este calculată deja din deciziile de proiectare“. Astfel, dacă România încă este în proces de creştere a colectării textilelor, Suedia încearcă să găsească deja soluţii de reducere a impactului industriei asupra mediului şi de a crea o colaborare mai strânsă între autorităţi, ONG-uri şi companiile de reciclare.

Datele Eurostat arată că la nivelul UE s-au generat un total estimat de 6,95 mi­lioane de tone de deşeuri textile în 2020 – aproximativ 16 kg de persoană. Dintre acestea, în medie 4,4 kg de persoană au fost colectate separat pentru reutilizare şi reciclare, iar 11,6 kg de persoană au ajuns în deşeurile menajere mixte. În România, cantitatea anuală de textile colectate separat este de doar 0,5-0,7 kg pe cap de locuitor, comparativ cu 6-12 kg în ţările din Europa de Vest, conform ARETEX – Asociaţia Română pentru Reutilizare şi Reciclare Textile. În 2020 existau doar 17 companii specializate în reciclarea textilelor, cu o capacitate totală de aproximativ 1,3 milioane de tone – insuficient în raport cu volumul uriaş de deşeuri textile, conform ARETEX.

La începutul anului, multe primării au început în forţă, cu poziţionarea de containere speciale pentru textile, însă multe încă se chinuie să găsească o strategie.

Cum ar putea România să profite de această oportunitate şi să atragă investiţii în domeniul reciclării textilelor? Să standardizare sistemele de colectare la nivelul regiunilor ţării, ba chiar să le aducă la acelaşi nivel cu cele din regiune, crede Erik Perzon, cercetător la IVL Swedish Environmental Research Institute

„Chiar şi în Suedia, în cadrul diferitelor municipalităţi, observăm că colectarea şi sortarea se fac diferit, ceea ce duce la o aprovizionare inconsistentă cu materiale, aşa că, chiar dacă ar exista deja capacitate de reciclare la scară largă, materia primă ar fi inconsistentă, ceea ce, sunt sigur că majoritatea dintre voi ştiţi, este întot­deauna o problemă mare pentru orice operaţiune industrială“, a punctat el.